17:1 Pacatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un varf de diamant; este sapat pe tabla inimii lor, si pe coarnele altarelor lor.
Priboi de fier. O dalta sau o unealta de gravat (vezi Iov 19,24).
Diamant. Ebr. shamir, ,,smirghel”, ,,adamant”, ,,cremene”. Acesta nu este diamantul pe care-l cunoastem noi, ci o piatra ascutita incastrata in fier care se folosea la gravat. Vezi Ezechiel 3,9; Zaharia 7,12. Cuvantul acesta este folosit aici spre a arata ca ,,pacatul lui Iuda” era sapat adanc si de nesters ,,pe tabla inimii lor” (2Corinteni 3,3).
Pe coarnele. Foarte probabil coarnele altarelor inchinarii lor idolatre. Pentru descrierea coarnelor vechiului altar vezi Exod 27,2; 29,12.
17:2 Cum se gandesc la copiii lor, asa se gandesc la altarele lor, si la idolii si Astartele lor langa copacii verzi, pe dealurile inalte.
Cum se gandesc la copiii lor. Crescuti intr-un mediu idolatru, copiii urmau sa fie inclinati sa umble pe aceeasi cale rea.
Astarteele. Ebr. ’asherim, Asera era numele unei zeite pagane, al carei cult era insotit de ritualuri desfranate si simbolul acestei zeite era un pom sau un stalp de lemn (vezi comentariul la Judecatori 3,7; vezi Vol. III, p. 39).
Copaci verzi. Desi Asera nu era o dumbrava de copaci, Templul acestei zeite pagane era in genere legat cu o astfel de dumbrava, la fel cum ,,dealurile inalte” erau asociate cu altarele pagane (vezi Deuteronom 12,2.3; Isaia 57,7).
17:3 Eu dau la prada muntele Meu si ogoarele lui, avutiile tale, toate vistieriile si inaltimile tale, din pricina pacatelor tale, pe tot tinutul tau!
Muntele Meu. Textul ebraic al acestei expresii este obscur. Multe din versiunile vechi considera expresia ca adverbiala, indicand doar locul unde aveau loc idolatriile, adica pe munti sau dealuri.
Avutiile. O aluzie la prazile pe care invadatorii babilonieni aveau sa le ia din Ierusalim, mai ales de la Templu (vezi 2Regi 24,10-16).
17:4 Din vina ta vei pierde mostenirea, pe care ti-o dadusem; te voi fac sa slujesti vrajmasului tau intr-o tara, pe care n-o cunosti, caci ati aprins focul maniei Mele, care va arde totdeauna.
Vei pierde. Ebr. shamat, ,,a fi desfacut”, ,,a lasa sa creasca”, indicand predarea ,,mostenirii” lui Iuda in mina Haldeilor. Intrucat shamat are si sensul de a lasa pamantul nelucrat, sau ingaduindu-i sa stea ,,in repaus” (vezi Exod 23,10.11), tara lui Iuda datorita robiei ce urma sa vina, avea sa se repauzeze si sa se ,,bucure se sabatele ei” (vezi Levitic 24,32-34; 2Cronici 36,21).
Focul. Vezi Deuteronom 32,22.
17:5 Asa vorbeste Domnul: blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor si isi abate inima de la Domnul!
Blestemat. Dandu-si seama ca cea mai mare parte a necazului suferit de natiunea sa era pricinuit de aliantele ei cu Asiria si cu Egiptul, lucru care indica un transfer al increderii lor pentru pace si siguranta de la Domnul la ,,om”, profetul, cu o bruschete plina de semnificatie, ii denunta pe aceia care purtau raspunderea acestei increderi inselatoare.
Sa fie omul. Cuvantul ebraic pentru ,,om” este aici gebor, ,,un om tanar si viguros”.
Se increde in om. Cuvantul ebraic pentru ,,om” aici este ’adam, ,,om” (in sens generic), adica ,,o persoana”, cineva care face parte din neamul omenesc. Aici, ,,om” insemneaza doar cineva care este o fiinta omeneasca, in felul acesta in mod potrivit vrand sa arate ca neamurile pe care se bizuiau izraelitii pentru ajutor nu erau in definitiv decat oameni avand slabiciunile obisnuite tuturor oamenilor. Solia profetului este plina de semnificatii pentru zilele noastre. Cat de usor este pentru oameni sa caute izvoare omenesti de ajutor si calauzire in loc sa se sprijine pe ceea ce a fagaduit Dumnezeu!
17:6 Caci este ca un nenorocit in pustie, si nu vede venind fericirea; locuieste in locurile arse ale pustiei, intr-un pamant sarat si fara locuitori.
Un nenorocit. Ebr. ’ar’ar, ,,tufis” fiind probabil vorba de ,,jneapan”. O imagine plina de forta a pustietatii si lipsei de rod. Intr-o asemenea stare de parasire, tristete, cu totul lipsit de binecuvantarile de care ar fi putut avea parte, omul care se increde in om ,,nu vede venind fericirea.”
Pamant sarat. Aceasta impresionanta figura de stil ar aduce imediat in minte tarmurile pustii ale Marii Moarte, sterpe din pricina sarii pe care o contin atat apa cat si pamanturile.
17:7 Binecuvantat sa fie omul, care se increde in Domnul, si a carui nadejde este Domnul!
Binecuvantat sa fie omul. Aici avem contrariul a ceea ce se spune in v. 5: ,,Blestemat sa fie omul”.
17:8 Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura, cand vine, si frunzisul lui ramane verde; in anul secetei, nu se teme, si nu inceteaza sa aduca rod.
Ca un pom. La fel cu cuvintele psalmistului (vezi comentariul la Psalmi 1,3).
Sadit langa ape. Prin urmare primind umezeala din plin, acest pom infloritor nu este ingrijorat de venirea ,,secetei”. La fel este si cu cei drepti, care primesc putere pentru fiecare incercare din cauza ca se incred in Dumnezeu.
17:9 Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca?
Inselatoare. Ebr. ’aqob, de la radacina ’aqab, ,,a prinde de calcai”, ,,a insela”. Aici este descoperirea tragicului motiv care il determina pe omul nerenascut sa aleaga sa fie un ,,ienupar” uscat (v. 6) in pustia pacatului, decat un pom roditor, ,,sadit langa apele” (v. 8) vietii mantuitoare. Motivul acesta este insasi natura nerenascuta si pacatoasa a omului (vezi Iov. 15,14; Psalmi 51,5; 58,3; Eclesiastul 9,3; Romani 7,14-20; Efeseni 2,3).
Deznadajduit de rea. Literal, ,,de nevindecat”, adica neavand nici o posibilitate ca sa-si vindece propriul sau rau (vezi Ieremia 13,23; 30,12.13; Matei 9,12.13).
17:10 Eu, Domnul, cercetez inima, si cerc rarunchii, ca sa rasplatesc fiecaruia dupa purtare lui, dupa rodul faptelor lui.
Rarunchii. ,,Rinichii” ca reprezentanti ai omului launtric, ai motivelor ascunse (vezi comentariul la Psalmi 7,9). Dumnezeu il va judeca pe fiecare dupa faptele lui (vezi Matei 16,27; Romani 14,12; 2Corinteni 5,10; Apocalipsa 22,12). Judecata nu se va ocupa numai de faptele cuiva; ea va avea in vedere si ,,rodul”, influenta faptelor cuiva fata de un altul, atat in viata cat si dupa moarte.
17:11 Ca o potarniche, care cloceste niste oua pe care nu le-a ouat ea, asa este cel ce agoniseste bogatii pe nedrept; trebuie sa le paraseasca in mijlocul zilelor sale, si la urma nu este decat un nebun.
Ca o potarniche. Ebraica primei parti a versetului este obscura. Unii sunt de parere ca pasajul acesta se refera la o credinta a iudeilor ca potarnichea adauga la propriile ei oua si pe cele furate de la alte pasari si ca puii acestora dupa ce au fost scosi la iveala o parasesc. Se poate ca Ieremia foloseste aceasta credinta pentru a ilustra cele ce se petrec cu omul apucator, a carui lacomie il face sa ingramadeasca avutii care nu-i apartin de drept, si care mai devreme sau mai tarziu ,,isi fac aripi” si dispar (vezi Proverbe 23,5).
17:12 Scaun de domnie plin de slava, inaltat de la inceput, loc al sfantului nostru Locas,
Scaun de domnie plin de slava. Vezi comentariul la cap. 14,21.
17:13 Doamne, nadejdea lui Israel! Toti cei ce Te parasesc vor fi acoperiti de rusine. Cei ce se abat de la Mine vor fi scrisi pe pamant, caci parasesc pe Domnul, izvorul de apa vie.
Verset ce nu a fost comentat.
17:14 Vindeca-ma, Tu, Doamne, si voi fi vindecat; mantuieste-ma Tu, si voi fi mantuit; caci Tu esti slava mea!
Vindeca-ma. Compara cap. 3,22; 30,17; 33,6. Profetul Il cunoaste pe Singurul care poate vindeca inima pacatoasa (vezi Psalmi 6,2; 30,2; 103,1-3). Tu esti slava mea. Vezi Deuteronom 10,21; Psalmi 71,6.
17:15 Iata, ei imi zic: Unde este Cuvantul Domnului? Sa se implineasca dar!
Sa se implineasca dar! Cuvintele ironice, batjocoritoare ale israelitilor nepocaiti ca raspuns la prevestirile lui Ieremia cu privire la pedepse. Parea ca oamenii se simteau in deplina siguranta si nici nu visau la necazurile lor viitoare. Aceasta este inca o indicatie ca aceasta serie de solii a avut loc in prima parte a activitatii profetului (vezi comentariul la cap. 14,1; 15,1; 16,2).
17:16 Si eu, ca sa Te ascult, n-am vrut sa nu fiu pastor; nici n-am dorit ziua nenorocirii, stii; si ce a iesit din buzele mele, este descoperit inaintea Ta.
N-am venit. Unii au interpretat aceasta declaratie a lui Ieremia ca aratand ca el nu se grabise sa-si paraseasca ocupatia de pastor spre a implini insarcinarea de la Dumnezeu ca profet (vezi Amos 7,14.15), afirmand ca inainte de chemare el isi ingrijise turmele in Anatot si ,,locurile lui” (vezi 1Cronici 6,60). Oricum, ebraica acestui pasaj este oarecum obscura si ar putea sa fie inteleasa si altfel. Un alt sens posibil este ca Ieremia nu s-a dat inapoi de la a-L urma pe Dumnezeu ca pastor spiritual. O a treia interpretare posibila este aceea reflectata in RSV (vezi mai jos la ,,Pastor”).
Pastor. Ebr. ro’eh, ,,pastor”. Unii cred ca cuvantul trebuie citit ra’ah, ,,rau”, cum se traduce in Siriaca si in traducerile grecesti ale lui Aquila si Symmachus. De aceea RSV reda aceasta expresie astfel: ,,Eu nu te-am zorit sa trimiti raul”.
N-am dorit. Profetul protesteaza ca deoarece nu dorise sa vada ,,ziua nenorocirii”, a pedepsei divine, despre care el prezisese ca va veni asuprea poporului sau, el nu prea se grabea sa fie crainicul lui Dumnezeu.
17:17 De aceea, nu fi o pricina de groaza pentru mine, caci Tu esti scaparea mea in ziua nenorocirii!
Verset ce nu a fost comentat.
17:18 Prigonitorii mei sa fie acoperiti de rusine, dar sa nu fiu rusinat eu; sa tremure ei, dar sa nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveste-i cu o indoita urgie!
Sa fie acoperiti rusine. Vezi comentariul la Psalmi 35,4.
Indoita urgie. Literal, ,,indoita sfaramare”.
17:19 Asa mi-a vorbit Domnul: Du-te, si stai la poarta copiilor poporului, pe care intra si ies imparatii lui Iuda, si la toate portile Ierusalimului,
Asa mi-a vorbit Domnul. De aici incepe o noua serie de profetii care n-au nici o legatura directa cu ceea ce s-a prezentat mai inainte. Aceasta se poate sa fie fost data la catva timp dupa soliile raportate in cap. 14 la 17,18 si se probabil cu ceva mai inainte de Cuvantarea de la Templu (vezi comentariul la cap. 7,1; vezi si PK 411).
17:20 si spune-le: Ascultati Cuvantul Domnului, imparati ai lui Iuda, tot Iuda, si toti locuitorii Ierusalimului, care intrati pe aceste porti!
Verset ce nu a fost comentat.
17:21 Asa vorbeste Domnul: Luati seama, in sufletele voastre, sa nu purtati nici o povara in ziua Sabatului, si sa n-o aduceti inauntru pe portile Ierusalimului.
Asa vorbeste Domnul. Versetul acesta ca si cele urmatoare arata ca pangarirea Sabatului era practicata in Ierusalim, indeosebi la ,,portile” cetatii (vezi comentariul la Geneza 19,1; Iosua 8,29).
Povara. Vezi un raport asemanator de calcare a Sabatului in Neemia 13,14-22. Aceste poveri se poate sa fi fost de cereale, vin, fructe, peste si alte articole de comert care erau aduse in cetate de la tara de catre cei care veneau la Templu sa se inchine. Mai erau si de marfuri ale cetatii, care erau vandute in sfanta zi de odihna. Astfel, tabloul prezentat este acela al unei paziri neglijente a Sabatului, lucru nespus de dezgustator pentru Dumnezeu (vezi Isaia 56,26; comp. cap. 58,13.14).
17:22 Sa nu scoateti din casele voastre nici o povara in ziua Sabatului, si sa nu faceti nici o lucrare, ci sfintiti ziua Sabatului, cum am poruncit parintilor vostri.
Verset ce nu a fost comentat.
17:23 Dar ei n-au ascultat si n-au luat aminte: ci si-au intepenit gatul, ca sa n-asculte si sa nu ia invatatura.
Verset ce nu a fost comentat.
17:24 Daca Ma veti asculta in adevar, zice Domnul, si nu veti aduce nici o sarcina inauntru pe portile acestei cetati, in ziua Sabatului, ci veti sfinti ziua Sabatului, si nu veti face nici o lucrare in ziua aceasta,
Verset ce nu a fost comentat.
17:25 atunci pe portile acestei cetati vor intra imparati si voievozi, care vor sedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni in care si calare pe cai, ei si voievozii lor, oamenii lui Iuda si locuitorii Ierusalimului, si cetatea aceasta va fi locuita in veci.
Acestei cetati. Ar fi greu sa se gaseasca vreun text biblic care sa infatiseze in mod mai cert marea importanta a pazirii Sabatului. Daca iudeii ar fost credinciosi fata de legea lui Dumnezeu, si indeosebi fata de porunca Sabatului, atunci ar fi avut parte de nesfarsite binecuvantari.
In care si calari. Simboluri ale slavei imparatesti (1Regi 4,26; Zaharia 9,9.10). Locuita in veci. Cu privire la soarta plina de slava pe care ar fi putut sa o aiba Ierusalimul, vezi DA 577; comp. PK 46, 564; vezi si p. 29, 30.
17:26 Vor veni din cetatile lui Iuda si din imprejurimile Ierusalimului, din tara lui Beniamin, din vale, de pe munte si de la miazazi, ca sa aduca arderi de tot si jertfe, sa aduca daruri de mancare si tamaie, si sa aduca jertfe de multumire in Casa Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
17:27 Dar daca nu veti asculta cand va poruncesc sa sfintiti ziua Sabatului, sa nu duceti nici o povara, si n-o aduceti inauntru pe portile Ierusalimului, in ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la portile cetatii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului si nu se va stinge.
Nu veti asculta. Faptul ca neglijenta israelitilor in pazirea Sabatului a adus acest rezultat tragic este marturisit in 2Regi 25,9.
Nu se va stinge. Nu ca focul va arde neincetat, ci mai degraba ca ,,focul” dreptatii rasplatitoare a lui Dumnezeu nu va avea sa se stinga pana ce nu va fi implinit pe deplin planul divin. Ierusalimul a fost distrus prin foc atat de Babilonieni in 586 i.Hr., cat si de Romani in 70 d.Hr.; iar in amandoua cazurile nici o sfortare omeneasca nu a fost in stare sa opreasca incendiul pana ce nu si-a terminat cu totul lucrarea de nimicire ce-i fusese hotarata.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
5 CW 34, 164; DA 414; FE 501; LS 323; MH 486; PK 329; TM 106, 313, 350, 367, 375, 380, 464, 480, 487, 494; 2T 130; 5T 195; 7T 178, 213; 8T 145, 162
5, 6 COL 201
5–8FE 172, 372, 441
5–10FE 223
7 MH 286
8 GC 602
9 CH 456; COL 159; PP 688; 1T 188, 482; 3T 253, 336; 5T 194, 332
9, 10 2T 512
10 3T 191; 5T 494
11 Ed 143
12 PP 34
13 3T 186, 464; 5T 371
13, 14 FE 172
19, 21, 22 PK 411
21–25GC 19
24, 25 DA 577; PK 411, 564
25 PK 46
27 PK 412