17:5 Asa vorbeste Domnul: blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor si isi abate inima de la Domnul!
Blestemat. Dandu-si seama ca cea mai mare parte a necazului suferit de natiunea sa era pricinuit de aliantele ei cu Asiria si cu Egiptul, lucru care indica un transfer al increderii lor pentru pace si siguranta de la Domnul la ,,om”, profetul, cu o bruschete plina de semnificatie, ii denunta pe aceia care purtau raspunderea acestei increderi inselatoare.
Sa fie omul. Cuvantul ebraic pentru ,,om” este aici gebor, ,,un om tanar si viguros”.
Se increde in om. Cuvantul ebraic pentru ,,om” aici este ’adam, ,,om” (in sens generic), adica ,,o persoana”, cineva care face parte din neamul omenesc. Aici, ,,om” insemneaza doar cineva care este o fiinta omeneasca, in felul acesta in mod potrivit vrand sa arate ca neamurile pe care se bizuiau izraelitii pentru ajutor nu erau in definitiv decat oameni avand slabiciunile obisnuite tuturor oamenilor. Solia profetului este plina de semnificatii pentru zilele noastre. Cat de usor este pentru oameni sa caute izvoare omenesti de ajutor si calauzire in loc sa se sprijine pe ceea ce a fagaduit Dumnezeu!