14:1 Cuvantul Domnului, spus lui Ieremia, cu prilejul secetei.
Cuvantul Domnului. Cu aceasta incepe o noua profetie, considerata de unii ca intinzandu-se pana la cap. 17,18. Solia din cap. 14 nu este datata. Totusi, s-a presupus ca Ieremia a dat-o ceva mai devreme de ultima parte a celui de-al treilea an al domniei lui Ioiachin (vezi cap. 25,1), caci nicaieri in capitol nu gasim vreun indiciu ca haldeii venisera deja impotriva Ierusalimului.
Seceta. Daca seceta descrisa aici trebuie identificata cu aceea amintita in cap. 3,3, timpul acestei profetii ar putea sa cada cam in primul deceniu al activitatii lui Ieremia.
14:2 Iuda jeleste, cetatile lui sunt pustiite, triste, posomorate, si strigatele Ierusalimului se inalta.
Cetatile. Literal, ,,Portile”. In vremurile antice viata publica se concentra la portile cetatii (vezi comentariul la Geneza 19,1). Darapanarea portilor reprezenta prabusirea vietii economice si a altor activitati publice.
14:3 Cei mari trimit pe cei mici sa aduca apa, dar cei mici, cand se duc la fantani, nu gasesc apa, si se intorc cu vasele goale: rusinati si rositi, isi acopera capul.
Nu gaseau apa. Compara 1Regi 18,5; Amos 4,7.8.
Acopar capul. Un gest dovedind amaraciune (vezi 2Samuel 15,30; 19,4).
14:4 Pamantul crapa, pentru ca nu cade ploaie in tara, si plugarii, inselati in nadejdea lor, isi acopera capul.
Crapa. Cuvantul tradus in felul acesta de fapt nu inseamna ,,a crapa” asa cum definim noi cuvantul acesta, ci mai degraba, ,,a fi cuprins de groaza”. In limbaj poetic, cuvinte care in mod firesc sunt puse in seama unor fiinte omenesti uneori sunt puse in seama unor obiecte neinsufletite.
14:5 Chiar si cerboaica de pe camp naste si isi paraseste puii, pentru ca nu gaseste verdeata.
Cerboiaica. Desi cunoscuta pentru duioasele ei simtaminte fata de puii ei, ii paraseste in disperata si zadarnica ei cautare dupa iarba.
14:6 Magarii salbatici stau pe locuri inalte si plesuve, tragand aer ca niste serpi; li se topesc ochii, pentru ca nu este iarba.
Serpi. Ebr. tannim, ,,sacali” (vezi comentariul la cap. 9,11).
14:7 Daca nelegiuirile noastre marturisesc impotriva noastra, lucreaza, pentru Numele Tau, Doamne! Caci abaterile noastre sunt multe, am pacatuit impotriva Ta.
Nelegiuirile noastre. Datorita iubirii lui fata de poporul sau Ieremia se simte manat sa se roage pentru iertarea lor (vezi comentariul la cap. 7,16). In numele poporului sau el marturiseste fara sa fie silit faradelegile lor. Profetul stia ca starea de apostazie spirituala a lui Iuda adusese seceta asupra poporului (cap. 3,2.3).
14:8 Tu, care esti nadejdea lui Israel, Mantuitorul lui la vreme de nevoie: pentru ce sa fii ca un strain in tara, ca un calator, care intra doar sa petreaca noaptea in ea?
Nadejdea lui Israel. Ebr. miqweh Yisra’el, o expresie ce se intalneste numai aici si in cap. 17,13. Profetul accentueaza faptul ca pentru Iacov nu exista nici o alta ,,nadejde” decat Domnul.
Un strain. Modul plin de culoare al lui Ieremia de a exprima aparenta indiferenta a lui Dumnezeu fata de Iuda ,,la vreme de nevoie”.
14:9 De ce sa fii ca un om incremenit, ca un viteaz, care nu ne poate ajuta? Si totusi, Tu esti in mijlocul nostru, Doamne, si Numele Tau este chemat peste noi. De aceea nu ne parasi!
Incremenit. Sau ,,impietrit”, ,,perplex”. LXX reda prima parte astfel: ,,Vrei sa fii ca un adormit?”.
In mijlocul nostru. Credinta biruitoare a lui Ieremia ii da asigurarea ca Dumnezeu nu este asa cum ar vrea sa spuna v. 8, ,,un strain in tara” (vezi v. 8), ci ca Domnul ramane cu credinciosie in mijlocul poporului sau. Plin de incredere profetul stie ca desi Domnul intarzie sa lucreze, totusi El, ,,ca un viteaz”, ii va mantui pe ai Sai.
14:10 Iata ce spune Domnul despre poporul acesta: Le place sa alerge incoace si incolo. Nu-si cruta picioarele; de aceea Domnul n-are placere de ei; acum isi aduce aminte de nelegiuirile lor, si le pedepseste pacatele!
N-are placere de ei. Din pricina ca poporul lui Iuda nu s-a departat de la trairea lor in pacat, ci a gasit placere ,,sa alerge incoace si incolo” pe cararile nelegiuirilor lor, Dumnezeu este nevoit sa respinga cererea lui Ieremia.
Pedepseste. Vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5.
14:11 Si Domnul mi-a zis: Nu mijloci pentru poporul acesta!
Nu mijloci. Vezi cap. 7,16; 11,14.
14:12 Caci, chiar daca vor posti, tot nu le voi asculta rugaciunile, si chiar daca vor aduce arderi de tot si jertfe de mancare, nu le voi primi; ci vreau sa-i nimicesc cu sabia, cu foametea si cu ciuma.
Nu le voi primi. Aceasta afirmatie a fost inteleasa ca si cum ar insemna ca aceste posturi si jertfe erau pur superficiale, ceremonii lipsite de spiritul sincer al adevaratei inchinari (vezi Isaia 1,10-15), si deci neputand a fi primite de Dumnezeu. Totusi, pasajul acesta ar putea sa insemne ca posturile si jertfele lor, desi intr-o masura sincera, au venit prea tarziu pentru a mai abate pedeapsa divina.
Cu sabia. Intr-o foarte mare masura istoria neamului omenesc a demonstrat consecintele urgiilor razboiului, incat sabia, foametea si ciuma au ajuns o treime a raului proverbiala (vezi cap. 21,9).
14:13 Eu am raspuns: Ah! Doamne Dumnezeule! Iata ca prorocii lor le zic: Nu veti vedea sabie, si nu veti avea foamete; ci Domnul va va da in locul acesta o pace trainica.
o pace trainica."
Proorocii lor le zic. Unul dintre motivele de seama ale decaderii spirituale a israelitilor a fost puternica influenta rea a multor profeti mincinosi, stricati si cautatori de placeri care inselau poporul cu nadejdea pacii. Profetii argumentau fals ca din pricina ca izraelitii erau poporul ales al lui Dumnezeu, erau in siguranta de orice infrangere, si ca urmau sa aiba parte numai de bine. Deoarece invatatura acestor falsi conducatori religiosi era mai placuta urechilor poporului decat soliile date de adevaratii slujitori ai lui Dumnezeu, profetii mincinosi erau primiti cu mai multa placere decat vestitorii randuiti de Dumnezeu. Impotrivirea profetilor mincinosi a facut ca sarcinile solilor lui Dumnezeu sa fie nespus de grele (vezi comentariul la Isaia 30,8-10; Ieremia 5,31; Ezechiel 13; Amos 3,5-12).
Nu veti vedea. In mod deosebit proorocii mincinosi faceau sa rasune nota populara tagaduind cele trei pedepse fagaduite poporului de Dumnezeu (vezi v. 12), fagaduindu-i binecuvantarile unei continue prosperitati si ,,o pace trainica”.
14:14 Dar Domnul mi-a raspuns: Prorocii lor prorocesc minciuni in Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat porunca, si nu le-am vorbit; ci ei va prorocesc niste vedenii mincinoase, prorociri desarte, inselatorii si inchipuiri scoase din inima lor.
Verset ce nu a fost comentat.
14:15 De aceea asa vorbeste Domnul despre prorocii care macar ca nu i-am trimis Eu, prorocesc totusi in Numele Meu, si zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete in tara aceasta. Prorocii acestia vor pieri ucisi de sabie si de foamete!
De sabie si de foamete. Domnul rosteste asupra acestor inselatori exact nenorocirile despre care ei ziceau ca n-au sa vina niciodata.
14:16 Iar aceia, carora le prorocesc ei, vor fi intinsi pe ulitele Ierusalimului, de foamete si sabie; nu va avea cine sa-i ingroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel rautatea lor asupra lor.
Nu va avea cine sa-i ingroape. A nu fi inmormantat cu cinstea si ceremonia cuvenita era considerat de Iudei o mare ocara (vezi cap. 8,2; 16,5.6).
14:17 Spune-le lucrul acesta: Imi varsa lacrimi ochii zi si noapte, si nu se opresc. Caci fecioara, fiica poporului meu este greu lovita cu o rana foarte usturatoare.
Fecioara. O personificare poetica a lui Iuda, cu referire indeosebi la cetatea ei capitala, Ierusalimul (vezi Isaia 37,22; Ieremia 8,21; Plangeri 1,15; 2,13).
14:18 Daca ies la camp, dau peste oameni strapunsi de sabie. Daca intru in cetate, dau peste niste fiinte sleite de foamete; chiar si prorocul si preotul cutreiera tara, fara sa stie unde merg.
Dau peste oameni strapunsi de sabie. Profetul prevedea starea de jale a tarii datorita captivitatii babiloniene. Sleite de foame. Sau ,,bolnavi de foame”. Adica, suferind de boli pricinuite de foame, cum este starea rea datorata malnutritiei si alte slabiciuni fizice care apar pe urma lipsei de hrana.
Cutreiera. Sau ,,negustoresc”. Sensul aceste expresii este oarecum neclar. Unii socotesc ca pasajul vrea sa spuna ca proorocul si preotul vor cutreiera tara robiei incoace si incolo nestiind unde sa se stabileasca si unde se vor duce apoi. Altii cred ca vrea sa spuna ca acesti falsi conducatori religiosi nu vor lua nici o invatatura din crunta experienta a exilului, ci vor continua sa-i faca ,,negustoria” si in timpul captivitatii.
14:19 Ai lepadat Tu de tot pe Iuda, si a urat suflet Tau atat de mult Sionul? Pentru ce ne lovesti asa, ca nu mai este nici o vindecare pentru noi? Trageam nadejde de pace, si nu vine nimic bun, asteptam o vreme de vindecare, si nu-i decat groaza!
Ai lepadat Tu de tot. Aici din nou (vezi v. 7-9) iubirea de tara si de popor sau il determina pe profet sa mijloceasca cu ardoare pentru ei. El incepe printr-o serioasa discutie cu Dumnezeu cu privire la cauzele starilor de grozava nenorocire.
14:20 Doamne, ne recunoastem rautatea noastra, si nelegiuirea parintilor nostri; caci am pacatuit impotriva Ta.
Ne recunoastem. Ieremia recunoaste in mod deschis nelegiuirile poporului sau. Totusi el face apel la iubirea pe care Dumnezeu o are fata de poporul Sau (vezi comentariul la Psalmi 85,10).
14:21 Pentru Numele Tau, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legamantul Tau cu noi!
Pentru Numele Tau. Compara argumentele folosite de Ieremia cu cele prezentate de Moise in favoarea lui Israel (vezi Numeri 14,15-19).
Scaunul de domnie. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu este simbolul prezentei Sale. Aici scaunul de domnie pare a desemna cetatea Ierusalimului ca loc de resedinta a lui Dumnezeu (vezi cap. 3,17; 17,12).
22. Idolii. Lipsa de valoare a idolilor ajunsese sa fie vazuta tot mai mult de catre toti in timpul acestei perioade de seceta (v. 1) prin deplina neputinta a acestor dumnezei mincinosi de a aduce mult necesara ploaie (vezi Isaia 41,29; Ieremia 10,3.8).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
9 MB 107
10–121T 355
19, 21 PK 461
21 COL 148; 8T 23
14:22 Este oare printre idolii neamurilor vreunul care sa aduca ploaie? Sau poate cerul sa dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nadajduim in Tine, caci Tu ai facut toate aceste lucruri!
Verset ce nu a fost comentat.