12:1 Tu esti prea drept, Doamne, ca sa ma cert cu Tine; vreau totusi sa Te intreb asupra oranduirilor Tale. Pentru ce propaseste calea celor rai, si toti miseii traiesc in pace?
Ca sa nu ma cert cu Tine. Ieremia apare ca nespus de nedumerit de continua prosperitate a celor nelegiuiti. Desi in inima este convins ca Dumnezeu este ,,drept”, el nu poate pune intru totul de acord conceptia sa despre Dumnezeu cu faptele experientei omenesti. Si alti sfinti s-au framantat cu aceeasi problema, de exemplu Iov (Iov 21,7-13) si David (Psalmi 73,1-12; vezi Introducerea la Psalmi 73). Daca, dupa cum pare probabil, Ieremia 12 se incadreaza cronologic intre cap. 11 si 13, Ieremia se poate ca inca mai era tulburat de dusmania si uneltirea semenilor din Anatot.
Propasirea. Literal, ,,tihniti”, sau ,,linistiti”.
12:2 I-ai sadit, au prins radacina, cresc, fac rod. Ce-i drept, esti aproape de gura lor, dar departe de inima lor!
I-ai sadit. Vezi cap. 11,17.
Au prins radacina. O figura de stil care exprima situatia prospera a celor rai.
Inima. Sau ,,Rarunchii” [KJV]. Aceste organe erau socotite a fi sediul emotiilor, de unde, prin ,,rarunchi” erau intelese ,,simtamintele launtrice” (vezi Psalmi 26,2).
12:3 Totusi, Tu, Doamne, ma cunosti, ma vezi, imi cercetezi inima si vezi ca este cu Tine. Ia-i ca pe niste oi, care trebuie taiate, si pregateste-i pentru ziua macelului!
Tu, Doamne. Increzator ca Dumnezeu are cunostinta de sinceritatea sa, Ieremia asteapta ca Dumnezeu sa-l razbune.
Oi, care trebuie taiate Vezi cap. 11,19. Ieremia cere pentru dusmanii sai pedeapsa pe care iei intentionau sa i-o aplice lui.
Pregateste-i. Ebr. qadash, deseori tradus prin ,,a sfinti”, aici in mod vadit inseamna ,,a fi pus deoparte” sau ,,a fi hotarat pentru”.
12:4 Pana cand sa se jeleasca tara, si sa se usuce iarba de pe toate campiile? Pier vitele si pasarile din pricina rautatii locuitorilor. Caci ei zic: El, (Ieremia) n-are sa ne vada sfarsitul!
N-are sa ne vada sfarsitul. LXX zice: ,,Nu vede caile noastre.”
12:5 Daca alergand cu cei ce alearga pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea sa te iei la intrecere cu niste cai? Si daca nu te crezi la adapost decat intr-o tara linistita, ce vei face pe malurile ingamfate ale Iordanului?
Daca alergand. Sau ,,a alergat”. Dumnezeu ii cere lui Ieremia sa-si compare micile intristari cu necazurile mult mai mari ale altora, sau cu necazurile mult mai mari care vor veni peste el.
Cei ce alearga pe picioare. O figura de stil reprezentand vicisitudinile obisnuite ale vietii, in comparatie cu ,,caii” sau ,,calaretii”, ce reprezinta situatiile mai dificile. De la omul de rand se poate astepta ,,sa tina pasul” cu semenii sai, daca insa oboseste cand se ia la intrecere cu cei care alearga pe jos, cum ar putea el sa faca fata sarcinii mult mai grele de ,,a tine pasul” cu caii? Invatatura data profetului din vechime ar putea sa se potriveasca fiecaruia astazi. Daca neglijam sarcinile mici din viata, cum am putea face fata raspunderilor mai mare care vin? Daca nu putem suporta necazurile mai mici ale vietii, cum vom putea face fata ingrozitoarelor dureri adanci care ar fi sa vina? Si la urma, daca nu izbutim sa facem fata cu credinta si incredere la situatiile zilei de azi, cum vom putea fi in stare sa tinem piept greutatilor celor mai de nesuportat si amagirilor celor mai coplesitoare ce vor veni asupra noastra in cursul ,,timpului stramtorarii” (vezi GC 621, 622)?
Ingamfate. Ebr. ga’on, ,,inalt”, ,,evidentiere”, sau ,,mandrie”. Traducerea obisnuita a lui ga’on in VT este ,,mandrie”. Se pune intrebarea ce anume se intelege aici prin expresia ,,mandria Iordanului”, sau ,,inaltimea Iordanului”. Unii considera ca se face referire la ,,apele inalte ale Iordanului” denotand revarsarea fluviului in vremea secerisului (vezi Iosua 3,15; 1Cronici 12,15). Altii sunt de parere ca se face referire la ,,copacii inalti ai Iordanului”, care, impreuna cu tufele lor si trestiile de sub ei alcatuiesc o jungla sau ,,un hatis” locuit de lei si alte animale salbatice (vezi Ieremia 49,19; Zaharia 11,3. Indiferent daca ,,ingamfarea” Iordanului este ,,potopul” sau ,,hatisul”, este clar contrastul dintre acesta si ,,tara linistita”.
12:6 Caci chiar fratii tai si casa tatalui tau te vand, ei insisi striga in gura mare dupa tine. Nu-i crede cand iti vor spune vorbe prietenoase.
Fratii tai. Fie familia apropiata a lui Ieremia, fie oamenii din Anatot care erau ,,fratii” lui Ieremia in sacra slujba a preotiei (vezi comentariul la cap. 1,1; comp. cap. 11,23).
12:7 Mi-am parasit casa, si Mi-am lasat mostenirea, Mi-am dat pe iubita Mea in mainile vrajmasilor ei.
Casa mea. Desigur ca expresia se refera mai degraba la izraeliti decat la Templu, dupa cum este aratat de partea urmatoare (vezi Osea 8,1; 1Timotei 3,15; Evrei 3,6). Fara indoiala, cel care vorbeste este Domnul, nu Ieremia.
Lasat. Cuvantul ebraic folosit aici pune accentul pe lipsa atentiei sau grijii in continuare fata de persoana sau lucrul ,,lasat”.
12:8 Mostenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu in padure, a mugit impotriva Mea; si de aceea o urasc.
Verset ce nu a fost comentat.
12:9 A ajuns oare mostenirea Mea pentru Mine o pasare de prada pestrita, in jurul careia se strang pasarile de prada? Duceti-va, si strangeti toate fiarele campului, si aduceti-le ca s-o manance!
Mostenirea mea. In ebraica versetul acesta este o intrebare: ,,Mostenirea mea este pentru mine o pasare pestrita?” Pasarile de care este vorba in v. 9 sunt pasari de prada.
12:10 Un mare numar de pastori imi pustiesc via, imi calca ogorul in picioare; ogorul meu cel placut il prefac intr-un pustiu parasit.
Pastori. Conducatorii ostilor navalitoare sunt comparati cu pastorii ale caror turme au prapadit recolta (vezi cap. 6,3).
12:11 Il pustiesc, si el sta trist si pustiit inaintea mea. Toata tara este pustiita, caci nimeni nu ia seama la ea.
Pustiesc. Intreita repetare a ideii vine sa sporeasca in mod vadit puterea tabloului. Nimeni nu ia seama la ea. O expresie ce denota indiferenta, un pacat care face si mai coplesitoare nelegiuirea izraelitilor (vezi Isaia 42,25; 57,1.11).
12:12 Peste toate inaltimile pustiei vin pustiitori, caci sabia Domnului mananca tara de la un capat la altul; si nimeni nu-i lasat in pace.
Sabia Domnului. Numita astfel deoarece puterea militara a Babilonului in timpul lui Nebucadnetar a fost unealta folosita pentru a executa planul divin de pedepsire a poporului lui Dumnezeu (vezi comentariul la Deuteronom 32,41; comp. Isaia 7,20; 10,5.6).
Pace. Vezi comentariul la cap. 6,14.
12:13 Au semanat grau, si secera spini, s-au ostenit fara folos. Sa va fie rusine de ce culegeti, in urma maniei aprinse a Domnului!
Secera spini. Mai bine forma ultima.
De ce culegeti. Ebr. tehi’oth, ,,produse” sau ,,sporuri”, adica recolta solului.
12:14 Asa vorbeste Domnul despre toti vecinii mei cei rai, care se ating de mostenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: Iata, ii voi smulge din tara lor, si voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.
Vecinii mei cei rai. Edomitii, moabitii, amalecitii, filistenii si alte neamuri inconjuratoare care s-au bucurat de caderea lui Iuda si l-au atacat cand era slab (vezi 2Regi 24,1.2).
Ii voi smulge. In vremea robiei lor neamurile acestea pagane urmau sa sufere pedeapsa asemanatoare cu aceea a lui Iuda (vezi cap. 25,15-29).
12:15 Dar dupa ce-i voi smulge, voi avea iarasi mila de ei, si-i voi aduce inapoi pe fiecare in mostenirea lui, si pe fiecare in tara lui.
Verset ce nu a fost comentat.
12:16 Si daca vor invata caile poporului Meu, daca vor jura pe Numele Meu, zicand: Viu este Domnul! cum au invatat pe poporul Meu sa jure pe Baal, atunci vor fi fericiti in mijlocul poporului Meu.
Vor pune Numele Meu. Daca un neam pagan avea sa se intoarca la Iehova, Dumnezeul lui Israel, neamul acela avea sa fie ,,asezat statornic in mijlocul” poporului Sau, adica sa fie considerat ca apartinand Domnului. Planul lui Dumnezeu era ca aceste neamuri sa se intoarca la El si sa fie adaugate la poporul Sau, Israel.
12:17 Dar daca nu vor asculta nimic, voi nimici cu desavarsire pe un astfel de popor, il voi nimici si il voi pierde, zice Domnul.
Voi nimici. Sau ,,Smulge si nimici”. Atat neamurilor cat si fiecarui ins in parte le este dat un timp de proba, iar cand timpul acesta este trecut, neamul care nu se pocaieste va cadea sub mania lui Dumnezeu (vezi PK 364).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 5T 397
3 FE 348