11:11 De aceea, asa vorbeste Domnul: Iata, voi aduce peste ei niste nenorociri din care nu vor putea sa scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta!
Voi aduce… nenorocire. Literal, ,,aduc rau”, accentuand hotararea lui Dumnezeu de a pedepsi poporul din pricina nelegiuirii lui.
Nu-i voi asculta. Aceasta nu inseamna ca Domnul avea sa nu ia deloc aminte la rugaciunile poporului Sau. Dar cand poporul avea sa strige sa fie scapat de necazul prezis, Dumnezeu nu avea sa inlature pedeapsa. Domnul stia ce era mai bine pentru poporul Sau. Disciplina era menita sa fie salutara. Desi nu era nici o scapare din nenorocirea nationala cu care se ameninta, Domnul era la fel de pregatit si dispus sa asculte orice rugaciune de cainta personala si sa implineasca orice cerere individuala de iertare asa cum fusese totdeauna. Nelegiuirea lui Iuda ca un tot este aratata in v. 9 si
10.