5:15 Rugaciunea facuta cu credinta va mantui pe cel bolnav, si Domnul il va insanatosa; si daca a facut pacate, ii vor fi iertate.
Rugaciunea facuta cu credinta. [,,Rugaciunea credintei”, KJV]. Vezi comentariul de la cap. 1,6. Lipsa credintei este un obstacol in calea vindecarii (vezi comentariul de la Marcu 6,5), la fel cum este si in calea mantuirii (vezi comentariul de la Efeseni 2,8). Un om al credintei se increde in intelepciunea si iubirea divina si cauta sa se ,,incadreze in planul lui Dumnezeu si sa-l implineasca” (MH 231). De aceea, rugaciunea facuta cu credinta poate fi inaltata doar de omul care se distinge prin credinta sa.
Mantui. Gr. sozo, ,,a salva de la pieire”, ,,a vindeca”, ,,a izbavi”. In Noul Testament sunt relatate cazuri de vindecare brusca si miraculoasa (vezi Matei 9,22; Marcu 6,56; Faptele Apostolilor 3,7; 14,8–10). Totusi trebuie observat ca nu fiecare om credincios si devotat lui Dumnezeu a fost vindecat de boala lui fizica (vezi comentariul de la 2 Corinteni 12,7–10; compara cu MH 230). Asadar declaratia lui Iacov poate fi inteleasa astfel: ,,Rugaciunea facuta cu credinta il poate insanatosi pe bolnav, daca Domnul socoteste ca aceasta e cel mai bine pentru el”. Vindecarea ca raspuns la rugaciune poate fi imediata sau poate fi un proces treptat. Ar putea veni direct printr-un act divin care depaseste cunostinta marginita a omului cu privire la legile naturale sau ar putea veni indirect – si treptat – prin calauzirea divina in aplicarea remediilor. Acesta din urma este si el un raspuns la rugaciune ca si primul, si este tot o manifestare a iubirii, intelepciunii si puterii divine. Crestinul matur isi va da seama ca iubirea si intelepciunea divina, cel putin de obicei, nu ia masuri supranaturale pentru ceea ce poate fi savarsit prin mijloace naturale, prin aplicarea inteligenta a principiilor stiintifice cunoscute.
Pacate. Adica mai ales pacate care, cel putin in parte, se poate sa fi cauzat boala (vezi comentariul de la Marcu 2,5). Pentru a fi sincera, rugaciunea trebuie sa fie insotita de marturisirea pacatelor cunoscute si de intentia de a trai fara rezerve conform vointei lui Dumnezeu. Cand e facut lucrul acesta, abaterile constiente de la legile date pentru o vietuire sanatoasa sunt iertate pe temeiul harului divin si a hotararii bolnavului ca de aici inainte sa traiasca in armonie cu principiile sanitare cunoscute (vezi comentariul de la 1 Ioan 1,9). Daca l-ar vindeca pe bolnav fara consimtamantul acestuia de a parasi practicile nesanatoase si pacatoase, Dumnezeu nu ar face altceva decat sa incurajeze pacatul (vezi MH 227).