5:14 Este vreunul printre voi bolnav? Sa cheme pe prezbiterii bisericii; si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in Numele Domnului.
Bolnav. Si anume bolnav fizic. In v. 13 s-a facut referire la suferinte si greutati in general.
Sa cheme. Bolnavul este incurajat sa ia initiativa unei adunari speciale de rugaciune.
Prezbiterii. Gr. presbuteroi (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 11,30).
Roage. Desi ,,trebuie sa se roage necurmat” (vezi comentariul de la Luca 18,1), crestinii ar trebui sa simta o nevoie sporita de rugaciune atunci cand sunt bolnavi. Adesea in timpul bolii nadejdea si increderea scad. De aceea, Domnul Hristos vrea ca slujitorii Lui sa aduca balsamul Sau vindecator si iubirea Sa incurajatoare. Adevarata rugaciune este o manifestare a straduintei omului de a intelege planul lui Dumnezeu si de a coopera cu El (vezi comentariul de la Matei 6,8; Luca 11,9).
Ungandu-l. Gr. aleipho, ,,a unge”, ,,a da cu unsoare”, ,,a frectiona” (compara cu Marcu 6,13, unde aleipho este folosit tot pentru ungerea ,,cu untdelemn” a bolnavilor).
Este foarte sigur ca biserica primara nu atasa nici o eficacitate sacramentala ceremoniei ungerii, desi mai tarziu ea a folosit presupusul ,,untdelemn sfant” ca un inlocuitor pentru magia pagana, intr-o incercare de a-l vindeca pe bolnav. In secolul al VIII-lea acest pasaj din Scriptura ajunsese sa fie folosit in sprijinul practicii pe care catolicii astazi o numesc ungerea extrema, sau ultimul ritual al bisericii pentru muribund. Conciliul de la Trent, in a patrusprezecea sesiune, in 1551, a declarat oficial ca aici Iacov sustine eficacitatea sacramentala a untdelemnului.
Numele Domnului. Oamenii sunt numai instrumentele, miracolul refacerii sanatatii si iertarea pacatelor sunt savarsite in Numele Domnului Isus Hristos (vezi Marcu 16,17; vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 3,16). Serviciul complet, incluzand ungerea cu untdelemn si inaltarea rugaciunii, trebuie sa fie realizat in armonie cu voia Domnului.
Rugaciunea, indiferent de scopul pentru care e inaltata, este ceva serios, deoarece implica faptul ca un om e sincer dispus sa conlucreze cu Dumnezeu si sa asculte de poruncile Lui. Lipsa sinceritatii complete anuleaza orice rugaciune (vezi comentariul de la Psalmi 66,18). In consecinta, membrul bolnav nu se poate astepta sa primeasca binecuvantarea lui Dumnezeu decat daca da pe fata intentia sincera de a parasi practicile care poate, cel putin in parte, i-au pricinuit boala si de a trai in armonie cu legile sanatatii.
In plus, cererile trebuie facute in armonie cu voia lui Dumnezeu, deoarece nimeni nu stie ce este cel mai bine pentru celalalt (vezi comentariul de la Romani 8,26). Unele dintre cele mai necesare si mai pretioase lectii ale vietii sunt invatate prin suferinta (compara cu Evrei 2,10), si de aceea s-ar putea ca, desi nu Dumnezeu aduce suferinta (vezi comentariul de la Iacov 1,13), El sa considere ca e mai bine sa o permita pentru multa vreme (vezi MH 230). Asadar, rugaciunea pentru bolnav ar trebui facuta cu supunere si credinta, cu o incredere linistita intr-un Parinte ceresc intelept, care stie ce este cel mai bine si care nu greseste niciodata. Fiecare rugaciune crestina inteligenta va cuprinde cuvintele de supunere: ,,Faca-se voia Ta” (vezi comentariul de la Matei 6,10; Iacov 4,15; compara cu MH 229–231).