4:1 De unde vin luptele si certurile intre voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se lupta in madularele voastre?
De unde? Acum apostolul trece la lucrurile rele care au loc inauntrul bisericii, fiind rezultatul limbii neimblanzite si a spiritului de cearta. Cauza fundamentala a oricarei dezbinari si tulburari este interesul personal (vezi comentariul de la cap. 3,14).
Luptele. [,,Razboaiele”, KJV]. Gr. polemoi, ,,certurile”, ,,vrajba”, poate in contrast cu machai (vezi mai jos), insemnand controverse care implicau mai multe persoane. Certurile. [,,Luptele”, KJV]. Gr. machai, ,,neintelegeri”, aici probabil facand referire la
neintelegeri intre doua persoane. Dovezile textuale favorizeaza exprimarea ,,de aici vin lupte”.
Intre voi. Acesti membri inca nu semanau ,,in pace” (vezi comentariul de la cap. 3,18).
Nu vin oare? Din versiunea greaca reiese ca se asteapta un raspuns afirmativ.
Poftele. Gr. hedonai, ,,placerile”, in general in Noul Testament acest cuvant se foloseste cu privire la dorintele si pofte rele (vezi Luca 8,14; Tit 3,3).
Se lupta. [,,Se razboiesc”, KJV]. Cand oamenii sunt preocupati de satisfacerea interesului personal, certurile si neintelegerile nu se mai sfarsesc. Fiecare vede in altul un obstacol in calea deplinei satisfaceri a dorintelor personale (vezi comentariul de la Tit 3,3).
In madularele voastre. Fie ,,madularele” corpului fizic, fie ,,membrii” bisericii. Indiferent de sens, interesul personal, care cauta fara incetare recunoasterea si satisfacerea dorintelor personale, este sursa tuturor conflictelor, care adesea duc la cearta.
4:2 Voi poftiti, si nu aveti; ucideti, pizmuiti, si nu izbutiti sa capatati; va certati, si va luptati; si nu aveti, pentru ca nu cereti.
Voi poftiti. Gr. epithumeo, ,,a tanji cu pasiune”. Vezi cap. 1,14. Interesul personal, daca nu este tinut in frau, se dezvolta pana ajunge calcarea poruncii a zecea (vezi Exodul 20,17).
Nu aveti. Un om lacom niciodata nu este multumit cu ce are.
Ucideti. Aici Iacov aminteste adevarul, recunoscut in general, ca pasiunea neinfranata pentru satisfacerea placerii personale duce adesea la ucidere (vezi Matei 5,22). El nu vrea neaparat sa spuna ca printre destinatarii epistolei sale erau unii vinovati de omor. Unii comentatori ar schimba punctuatia acestui verset astfel: ,,Poftiti si pentru ca nu aveti, ucideti; pizmuiti, dar nu izbutiti sa capatati, asa ca va certati si va luptati”. Inaintea lui Dumnezeu ura este un pacat tot atat de grav ca si omorul (vezi comentariul de la Matei 5,22).
Nu izbutiti sa capatati. Oricare ar fi rezultatul fortei si al violentei, adevarata fericire si satisfactie nu sunt atinse. Va certati si va luptati. [,,Va luptati si va razboiti”, KJV]. Vezi comentariul de la v. 1. Pentru ca adevarata satisfactie nu este gasita, cearta continua neincetat.
Nu cereti. Pentru a obtine ceea ce doresc, acesti certareti se bazeaza pe propriile lor eforturi, in loc de a depinde de Dumnezeu pentru a primi ce este mai bun pentru ei. Dumnezeu a pus in inima omului dorinte legitime si nevoi fundamentale (vezi comentariul de la cap. 1,15) si, in parte, fericirea depinde de satisfacerea acestor dorinte date de Dumnezeu. Cand oamenii incearca sa-si satisfaca aceste dorinte pe cai nelegitime, vor avea parte in mod sigur de dezamagire, invidie si cearta. Pentru ca neglijasera rugaciunea, acesti credinciosi nu lucrau in armonie cu planul lui Dumnezeu pentru adevarata lor fericire. Rugaciunea implica faptul ca un om este dispus sa accepte ceea ce Dumnezeu este dispus sa ii ofere.
4:3 Sau cereti si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre.
Cereti. Vezi comentariul de la Matei 7,7. Nu capatati. Raspunsurile la rugaciune depind atat de natura cererilor cat si de spiritul rugaciunii (vezi comentariul de la Luca 11,9). Rau. Gr. kakos, ,,gresit”, adica din motive gresite si poate pentru scopuri rele. Cel care se roaga fara a fi hotarat sa se supuna vointei lui Dumnezeu, se roaga ,,rau” (vezi 1 Ioan 5,14). Risipiti. [,,Consumati”, KJV]. Gr. dapanao, ,,a risipi”, ,,a cheltui”.
Placerile. Gr. hedonai (vezi comentariul de la v. 1). Rugaciunile de felul acesta nu primesc raspuns pentru ca lucrurile cerute vor fi folosite pentru placerea personala. La astfel de rugaciuni, chiar pentru lucruri bune in ele insele, Dumnezeu nu poate raspunde.
4:4 Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu.
Preacurvare. Adica cei care sunt necredinciosi legamantului conjugal. Unii considera ca aici Iacov vorbeste despre adulter intr-un sens figurat, adica apostazie fata de credinta in Dumnezeu (vezi comentariul de la Ezechiel 16,15 si de la 2 Corinteni 11,2). Totusi, se pare ca persoanele carora li se vorbeste in Iacov 4,1–5 se considerau membri ai bisericii si, cu toate acestea, practicau pacate ordinare. De aceea deducem ca Iacov s-ar putea sa vorbeasca despre adulterul propriu-zis. Oricum ar fi, prin favoritismul lor fata de cei ,,bogati” (vezi comentariul de la cap. 2,1–13), prin neglijarea faptelor crestinesti (vezi comentariul de la cap. 2,14–26), prin vorbirea lor pripita si necugetata (vezi comentariul de la cap. 3,1–10), prin ,,pizma amara si duhul de cearta” (vezi comentariul de la cap. 3,14–18) si prin ,,pofta” lor neinfranata pentru lucrurile interzise (vezi comentariul de la cap.4, 1–3), acesti membri ai bisericii dovedeau ca nu se purtau altfel decat cei din ,,lume” (vezi comentariul de la cap. 1,7).
Nu stiti. Din cauza cunostintei pe care o aveau din Vechiul Testament si din cuvintele Domnului Hristos, ei ar fi trebuit sa stie mai bine. Prietenia lumii. Adica prietenia cu lumea. Scopul principal al celor din lume este satisfacerea dorintelor personale. Evanghelia ii cheama pe oameni la o viata de slujire. Intre spiritul si practica
,,lumii” si acelea ale bisericii trebuie sa fie o diferenta uriasa (vezi comentariul de la 1 Ioan 2,15). Vrajmasie. Adica vrajmasie din partea omului, fata de Dumnezeu. Cine. Indiferent daca sunt sau nu inscrisi in registrul bisericii, cei stapaniti de interesul personal raman sub condamnarea lui Dumnezeu. Vrea. Gr. boulomai, ,,a intentiona”. Inima vrea puternic sa-si implineasca o anumita placere lumeasca.
Prieten cu lumea. Cand cei care si-au marturisit credinciosia fata de Dumnezeu tanjesc in continuare sa isi implineasca poftele personale, asa cum le ofera lumea, atunci inima lor nu mai este intreaga a lui Dumnezeu. Supunerea lor ,,se indoieste” (vezi cap. 1,6) si este nestatornica (conf. v. 8). A-L servi pe Dumnezeu nu poate sa fie un interes printre multe altele, deoarece vietuirea crestina nu se impaca cu lumea aceasta (vezi comentariul de la Matei 6,24).
Vrajmas. Compara cu 1 Ioan 2,15.
4:5 Credeti ca degeaba vorbeste Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu sa locuiasca in noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.
Degeaba. Gr. kenos, ,,gol”, ,,fara valoare”. Declaratiile biblice cu privire la iubirea lui Dumnezeu nu sunt cuvinte ,,goale” pentru om.
Scriptura. Adica Vechiul Testament in general, deoarece declaratia ce urmeaza nu este citata dintr-un anumit loc din Scriptura. Totusi, ideea se potriveste cu invatatura generala a Vechiul Testament (compara cu Genesa 6,3–5; Exodul 20,5).
Duhul. Adica Duhul Sfant, daca sunt adoptate traducerile de mai jos (vezi la ,,gelozie”). Si alte pasaje din Noul Testament arata faptul ca Duhul Sfant vrea sa locuiasca inauntrul omului (vezi comentariul de la Ioan 14,16.17; 1 Corinteni 6,19).
Locuiasca. [,,Locuieste”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza exprimarea ,,a pune sa locuiasca”, ,,a da o locuinta” (vezi traducerile date mai jos, la ,,gelozie”).
Ne vrea. [,,Pofteste”, KJV]. Gr. epipotheo, ,,a urmari cu dragoste”, ,,a dori cu ardoare” (compara cu Romani 1,11; 2 Corinteni 5,2; 9,14; Filipeni 1,8; 2,26; 1 Tesaloniceni 3,6; 2 Timotei 1,4).
Gelozie. Gr. phthonos, ,,gelozie”. Aici exprimarea din versiunea greaca este dificila. Unii traduc astfel: ,,Cu gelozie El [Dumnezeu] vrea Duhul pe care L-a pus sa locuiasca in noi”; altii: ,,Duhul Sfant, pe care [Dumnezeu] L-a pus sa locuiasca in noi, vrea cu gelozie”. Adesea Dumnezeu Se descrie pe Sine ca ,,gelos” (vezi Numeri 25,11; 1 Imparati 14,22; Ezechiel 23,25; Tefania 1,18; Zaharia 1,14; 8,2; vezi comentariul de la Exodul 20,5; Deuteronom 32,16; Psalmi 78,58; Ezechiel 36,5; Ioel 2,18). Pavel compara puternica sa iubire pentru biserica din Corint cu gelozia lui Dumnezeu pentru poporul Sau (vezi comentariul de la 2 Corinteni 11,2). Prietenia credinciosilor cu lumea Il intristeaza pe Duhul ,,gelos” al lui Dumnezeu, care vrea ca iubirea noastra sa fie neimpartita. Gelozia omului este egoista, gelozia lui Dumnezeu reflecta marea Sa grija pentru binele copiilor Sai.
4:6 Dar, in schimb, ne da un har si mai mare. De aceea zice Scriptura: Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar da har celor smeriti.
Har. Gr. charis (vezi comentariul de la Romani 3,24). Datorita iubirii lui Dumnezeu pentru copiii Sai, sunt oferite continuu rezerve proaspete pentru a-i face in stare sa reziste ispitelor din lume. Cei care se roaga cu sinceritate pentru har isi vor dezvolta mereu caracterul crestin. Dumnezeu cere supunere neimpartita, dar ii si da omului destula tarie pentru a-l face in stare sa asculte (vezi comentariul de la Evrei 4,16).
Zice. Citatul este din LXX, Proverbele 3,34.
Dumnezeu. Dumnezeu este un participant activ in lupta poporului Sau impotriva fortelor raului. Pavel a ajuns la concluzia ca ,,harul” lui Dumnezeu este intotdeauna suficient pentru a face fata incercarilor vietii (vezi comentariul de la 2 Corinteni 12,9).
Mandri. Este vorba de cei care aleg placerile lumii, din dorinta de a-si satisface interesul personal (vezi comentariul de la v. 1). Ei privesc aroganta si mandrie la cerintele lui Dumnezeu si la cei ,,smeriti”, care aleg sa-si satisfaca dorintele potrivit cu voia lui Dumnezeu.
Smeriti. Sau ,,umili” (vezi comentariul de la Matei 11,29).
4:7 Supuneti-va dar lui Dumnezeu. Impotriviti-va diavolului, si el va fugi de la voi.
Supuneti-va. Aici Iacov incepe o lista de zece imperative, la care ar face bine sa ia aminte fiecare membru al bisericii supus primejdiei de a deveni prieten al lumii (vezi v. 4). Inainte ca Dumnezeu sa poata acorda ,,harul” Sau (v. 6), omul ,,smerit” trebuie sa fie dispus sa-si supuna vointa planului divin. Supunerea implica increderea ca planul lui Dumnezeu este pentru propriul sau bine (vezi Evrei 12,9).
Dar. Adica din cauza primejdiei mandriei si a interesului personal, crestinii trebuie sa se asculte de porunca lui Dumnezeu. El fagaduieste sa nu ingaduie nici o ispita peste puterea noastra de rezistenta (vezi 1 Corinteni 10,13).
Impotriviti-va. [,,Rezistati”, KJV]. Gr. anthistemi, ,,a lua pozitie impotriva”. Compara cu Efeseni 4,27.
Diavolului. Diavolul este foarte implicat (vezi comentariul de la Matei 4,1). Pavel descrie pregatirea crestinului pentru a rezista cu succes la siretlicurile sale (vezi comentariul de la Efeseni 6,13–17). In pustie biruinta Domnului Hristos asupra diavolului (vezi comentariul la Matei 4,1–11) a fost castigata ,,prin supunerea fata de Dumnezeu si credinta in El” (DA 130). Fiecare crestin poate rezista la ispita ca si Domnul Hristos.
Fugi. Chiar si omul cel mai slab, daca isi pune increderea in puterea Domnului Hristos, il va face pe Satana sa tremure si sa fuga (DA 131).
4:8 Apropiati-va de Dumnezeu, si El Se va apropia de voi. Curatiti-va mainile, pacatosilor; curatiti-va inima, oameni cu inima impartita!
Apropiati-va. Imperativul acesta este secretul biruintei impotriva lui Satana (compara cu v. 7). Desi Dumnezeu ,,nu este departe de fiecare din noi” (Faptele Apostolilor 17,27), totusi El asteapta sa-L cautam (vezi 2 Cronici 15,2; Psalmi 145,18; Isaia 55,6). Ne putem apropia de Dumnezeu doar prin credinta (vezi Evrei 7,25) si printr-o pocainta adevarata (vezi Osea 14,1; Maleahi 3,7).
El. Asa cum tatal din parabola fiului risipitor l-a vazut pe fiul sau ,,cand era inca departe” (Luca 15,20), tot asa si Parintele nostru ceresc tanjeste dupa noi si asteapta sa ne intoarcem la El. Totusi, El nu ne va forta sa primim iubirea Lui (vezi PP 384).
Curatiti-va mainile. Curatirea mainilor simboliza indepartarea vinovatiei (vezi Deuteronom 21,6; Psalmi 24,4; 26,6; 73,13; Matei 27,24; vezi comentariul de la Isaia 1,15.16). Pavel declara ca pentru a i se raspunde la rugaciune, una din conditii este ca omul sa aiba ,,maini curate” (vezi 1 Timotei 2,8).
Pacatosilor. Compara cu epitetul ,,suflete preacurvare” (v. 4). Curatiti-va. Vezi comentariul de la 1 Ioan 3,3. Inima impartita. [,,Mintea impartita”, KJV]. Vezi comentariul de la cap. 1,8. Supunerea omului nu trebuie sa fie impartita.
4:9 Simtiti-va ticalosia; tanguiti-va si plangeti! Rasul vostru sa se prefaca in tanguire, si bucuria voastra in intristare:
Simtiti-va ticalosia. [,,Mahniti-va”, KJV]. Pacatosii ar trebui sa simta ticalosia starii lor. Oamenii ar trebui sa-si analizeze mereu adevarata lor stare spirituala. Biserica din Laodicea a primit indemnuri speciale cu privire la chestiunea aceasta (vezi comentariul de la Apocalipsa 3,17). Prietenia cu lumea (Iacov 4,4), certurile din interiorul bisericii (cap. 3,16; 4,1) si pofta (cap. 4,1–5) ar fi trebuit sa-i faca pe toti membrii sinceri sa isi simta ,,ticalosia”.
Tanguiti-va. Vezi comentariul de la Matei 5,4. Acesta este un apel serios la pocainta si este menit sa-i atinga chiar si pe aceia pe care Iacov ii mustrase aspru. Exista nadejde, pentru ca atunci ,,cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire” (vezi comentariul de la 2 Corinteni 7,10).
Rasul. Adica rasul care a insotit ,,poftele” sau placerile lor (vezi v. 1). Veselia aceasta devine un narcotic care incurajeaza falsa satisfactie si siguranta, in timp sufletul se afla continuu in pragul distrugerii. Totusi, Iacov nu da de inteles ca viata crestinului trebuie sa fie caracterizata de tristete.
Tanguire. Rezultatul inevitabil al nechibzuintei si al frivolitatii.
Bucuria. Propozitia ,,Bucuria voastra [sa se prefaca] in intristare” este paralela cu propozitia ,,rasul vostru sa se prefaca in tanguire” (vezi Vol. III, pp. 23–28).
Intristare. Gr. katepheia, ,,tristete”, ,,deprimare”. Compara cu cei ,,smeriti” din v. 6.
4:10 Smeriti-va inaintea Domnului, si El va va inalta.
Smeriti-va. Vezi comentariul de la Matei 11,29; 23,12; Iacov 1,9. Astfel Iacov rezuma indemnurile cu privire la credinciosia neimpartita fata de voia lui Dumnezeu. Pentru un om onest imaginea ticalosiei sale are ca rezultat un duh smerit inaintea lui Dumnezeu, care este pururi gata sa ierte (vezi comentariul de la Isaia 57,15).
Inaintea. Smerirea la care sunt indemnati credinciosii va fi autentica, pentru ca cei ,,smeriti” nu manifesta falsa modestie, doar pentru a fi vazuti de oameni. Nici faptele si nici motivele din spatele lor nu sunt ascunse inaintea Domnului (vezi 2 Cronici 16,9; Evrei 4,13). Indiferent de natura pacatului si indiferent de cine a fost pagubit prin el, Domnul Insusi este Cel impotriva caruia s-a pacatuit cel mai mult (vezi comentariul de la Psalmi 51,4).
Inalta. Vezi cap. 1,9. Cei ,,smeriti” vor fi inaltati de Dumnezeu intr-o oarecare masura in viata aceasta, dar mai deplin in viata viitoare. El este Cel ce invioreaza ,,duhurile smerite” (vezi comentariul de la Isaia 57,15). La fel ca Ionatan si Ioan Botezatorul (Ed 156, 157), ,,cei care prin lepadare de sine au intrat in partasia suferintelor Domnului Hristos”, vor secera rasplata onoarei ceresti. Acela care este dispus sa fie invatat de Dumnezeu si sa se increada in calauzirea Lui, nu va fi niciodata parasit (vezi comentariul de la Proverbe 15,33).
4:11 Nu va vorbiti de rau unii pe altii, fratilor! Cine vorbeste de rau pe un frate, sau judeca pe fratele sau, vorbeste de rau Legea sau judeca Legea. Si daca judeci Legea, nu esti implinitor al Legii, ci judecator.
Nu va vorbiti de rau. Sau ,,incetati sa va mai vorbiti de rau”, sau ,,incetati sa va mai calomniati”. Acum Iacov incheie discutia cu privire la datoriile membrilor bisericii fata de Domnul, pe care pretind ca-L slujesc, si reia denuntarea anumitor rele care chinuiesc biserica. Lipsa smereniei inaintea lui Dumnezeu duce in mod inevitabil la lipsa smereniei inaintea oamenilor. Deprinderea de a-i critica pe ceilalti membri ai bisericii da pe fata egoismul si devine o sursa de neintelegere in biserica (vezi cap. 3,2–6).
Pe. [,,Despre”, KJV]. Sau ,,impotriva”.
Un frate. Adica un alt membru al bisericii.
Judeca. Cel care il vorbeste de rau pe un alt membru al bisericii, il ,,judeca”. Aceasta judecata e insotita de gasirea de greseli si de critica, cu scopul de a ofensa. Vezi comentariul de la Matei 7,1–5.
Legea. Judecarea de orice fel este nepotrivita cu spiritul legii morale. Principiul iubirii este incalcat de dorinta de afirmare de sine si de critica.
Judeca Legea. Adica cel care judeca pretinde ca in dreptul sau legea nu se aplica. De fapt el zice ca nu exista lege care sa-l protejeze pe fratele vorbit de rau si ca nici o lege nu osandeste spiritul sau de critica.
Nu esti implinitor. Iacov il mustra din nou pe acel credincios pentru discrepanta dintre marturisirea sa de credinta si faptele lui de zi cu zi (vezi cap. 1,22–25). Fiecare crestin ar trebui sa considere ca este o obligatie personala sa fie stapanit de spiritul Legii lui Dumnezeu, indiferent de natura provocarii exterioare la care ar putea fi supus.
Judecator. Adica judecator al legii. Uitand ca jurisdictia legii se aplica tuturor oamenilor, cautatorul de greseli aspira sa fie un fondator de lege, nu un implinitor al ei. Cauza gasirii de greseli se gaseste adesea in propriile reguli de viata ale membrului respectiv sau in propriile interpretari ale Bibliei, care il determina sa-i condamne pe toti cei care nu sunt de acord cu el.
4:12 Unul singur este datatorul si judecatorul Legii: Acela care are putere sa mantuiasca si sa piarda. Dar tu cine esti de judeci pe aproapele tau?
Unul singur este datatorul si judecatorul Legii. Dovezile textuale favorizeaza adaugarea cuvintelor ,,si judecatorul” (ca in traducerea lui Cornilescu). In chestiunile spirituale numai Datatorul Legii poate sa judece. Numai Dumnezeu poate sa discearna, fara posibilitatea de a gresi, caracterul oamenilor. In consecinta, numai El poate sa decida soarta vesnica a omului (vezi comentariul de la 1 Corinteni 4,5).
Mantuiasca. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 4,12.
Piarda. Gr. apollumi (vezi comentariul de la Ioan 3,16).
Tu cine esti? Iacov scoate in evidenta absurditatea incercarii de a-i judeca pe altii, deoarece nici un om nu poate sa cunoasca adevaratele motive. Intr-un fel sau altul, toti oamenii sunt calcatori ai aceleiasi Legi, si numai mandria si egoismul il mana pe om sa deprecieze sau sa faca rau altuia prin cuvintele sale.
Pe aproapele tau. [,,Pe altul”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza exprimarea ,,pe aproapele”.
4:13 Ascultati, acum, voi care ziceti: Astazi sau maine ne vom duce in cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, si vom castiga!
Ascultati acum. O expresie menita sa atraga atentia, implicand dezaprobarea celor ce urmeaza. Iacov isi continua tema – credinciosia impartita a membrilor bisericii. Omul ,,nehotarat” [,,cu mintea impartita”, KJV] (cap. 1,8) nu are intelepciune cereasca (vezi comentariul de la cap. 1,5; 3,14–18); el neglijeaza buna cuviinta datorata semenilor sai (vezi comentariul de la cap. 2,1–17; 4,11.12) si e lipsit de curatia inimii in relatia sa cu Dumnezeu (vezi comentariul de la cap. 3,17; 4,3–10). Aici Iacov se adreseaza membrilor bisericii care Il neglijeaza pe Dumnezeu si datoriile zilnice.
Ziceti. Fie prin cuvantul rostit, fie prin ganduri.
Astazi. Acesti membri ai bisericii fac planuri pentru viitor ca si cum nu ar exista Dumnezeu. Mai mult chiar, ei planuiesc ca si cum viitorul ar sta in propriile lor maini. Compara cu Proverbele 27,1.
Vom sta. Exprimarea implica ideea ca, dupa ce va fi trecut aceasta perioada de timp, vor face planuri asemanatoare pentru o alta perioada de timp.
Vom face negustorie. [,,Vom cumpara si vom vinde”, KJV]. Apostolul nu condamna planurile bune facute in scopuri de afaceri. Dar cazul tipic pe care il da aici reflecta neglijarea planurilor pe care Dumnezeu le are pentru fiecare om in parte.
Castiga. Perspectiva ,,pamanteasca” (vezi comentariul de la cap. 3,15) pune accentul pe avantajul material, in dauna celui spiritual. Prosperitatea materiala nu este pacat (vezi comentariul de la cap. 1,10) daca ramane secundara fata de scopul primar al crestinului – implinirea vointei lui Dumnezeu. Compara cu bogatul neintelept (vezi comentariul de la Luca 12,15–21).
4:14 Si nu stiti ce va aduce ziua de maine! Caci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur, care se arata putintel, si apoi piere.
Si nu stiti. Sau ,,intrucat nu stiti”. Versetul 14 este parantetic. Ce. Sau ,,care este natura vietii voastre?” Nu sunteti. [,,Ea este”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru exprimarea: ,,Nu sunteti” (ca in traducerea Cornilescu). Abur. Sau ,,ceata”, ,,suflare”. In lumea aceasta viata unui om este nesigura sau, in cel mai fericit caz, de scurta durata (vezi 1 Cronici 29,15; Iov 8,9; Psalmi 102,11; Iacov 1,10.11). Putintel. [,,Pentru putin timp”, KJV]. Este accentuata mai degraba scurtimea vietii, nu viata in sine. Piere. Adica viata omului incepe sa se stinga aproape indata ce apare. Viata, ca si aburul, poate disparea brusc.
4:15 Voi, dimpotriva, ar trebui sa ziceti: Daca va vrea Domnul, vom trai si vom face cutare sau cutare lucru.
Dimpotriva. [,,De aceea”, KJV]. Gr. anti, ,,dimpotriva”, ,,in schimb”.
Daca va voi Domnul. Iacov nu vrea sa spuna ca un crestin ar trebui sa rosteasca intotdeauna aceste cuvinte, ci ca spiritul de supunere reflectat de ele ar trebui sa ii calauzeasca fiecare plan.
Prima categorie de oameni despre care se vorbeste (vezi comentariul de la v. 13) neglijeaza voia lui Dumnezeu in ce priveste viitorul, preferand castigului material. A doua categorie de crestini isi dau seama de nesiguranta vietii si se straduiesc sa puna pe primul loc in viata slujirea fata de Dumnezeu. Ei stiu ca Dumnezeu are un plan special pentru ei si ca numai prin acceptarea acestuia vor gasi adevarata fericire. O aplicare a acestui principiu ar putea sa insemne ca unele din cele mai bune planuri pentru viata ar trebui schimbate, pentru ca planul foarte bun al lui Dumnezeu sa poata fi indeplinit. Crestinul adevarat accepta lucrul acesta cu bucurie, fiind sigur ca Dumnezeu este la carma vietii sale. Pavel se ingrijora numai pentru ziua de azi, stiind ca viata lui era in mainile lui Dumnezeu. El putea sa spuna cu adevarat ca toate planurile sale erau supuse vointei divine (vezi Faptele Apostolilor 18,21; 1 Corinteni 4,19; Filipeni 2,24).
Trai. Compara cu Faptele Apostolilor 17,28.
Face. Supunandu-se vointei lui Dumnezeu (v. 7), oamenii ar face bine sa-si aduca aminte ca adesea caile lui Dumnezeu sunt deosebite de acelea ale oamenilor (compara cu Isaia 55,8.9). In consecinta, un crestin credincios intampina fiecare zi cu incredere in calauzirea divina in toate intreprinderile sale, indiferent ce ar reprezenta pentru el ,,cutare sau cutare lucru”.
4:16 Pe cand acum va faliti cu laudarosiile voastre! Orice lauda de felul acesta este rea.
Pe cand acum. [,,Dar acum”, KJV]. Sau ,,dar de fapt”, adica in loc de ceea ce ar trebui sa ziceti.
Va faliti. Gr. kauchaomai, ,,a se fali”, ,,a se lauda”. Fara sa-si dea seama de gravitatea starii lor, acesti membri laudarosi ai bisericii (compara cu v. 13) continua sa-si faca increzatori planuri pentru viitor. In loc sa fie smeriti inaintea lui Dumnezeu, ei se lauda cu ,,laudarosiile” lor.
Laudarosiile. Gr. alazoneiai, ,,pretentii”, ,,laudarosenii”. Se subintelege ca este vorba de increderea nefondata in desteptaciunea, iscusinta si puterea personala. Acesti credinciosi plini de incredere in sine actionau ca si cum viitorul era in mainile lor si ca si cum succesul pe care il aveau era produsul talentului lor.
De felul acesta. Adica orice laudarosie de felul acesta, care se incumeta sa inalte capacitatile omului. Nu ar fi rau daca omul s-ar lauda cu realizarile lui Dumnezeu. Pavel, de pilda, se falea cu crucea Domnului Hristos (vezi Galateni 6,14; 1 Tesaloniceni 2,19).
Rea. Este rea pentru ca inalta multumirea de sine si cultiva incumetarea; felul acesta de gandire este cu totul pacatos si este inrudit cu spiritul care l-a condus pe Lucifer (vezi comentariul de la Isaia 14,13.14; Ezechiel 28,14–18).
4:17 Deci, cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat!
Deci. Iacov se refera aici la problema prezentata in versetele precedente, adica faurirea de planuri pentru viitor. Nici un adevar nu este asa des intalnit in Scripturi ca acela al incertitudinii vietii si al tragediei omului care nu se supune lui Dumnezeu; cu toate acestea, putine adevaruri sunt atat de universal neglijate.
Stie. Vezi comentariul de la Ioan 13,17. Bine. In contrast cu raul (v. 16). Parabola talantilor ilustreaza acest principiu (Matei 25,14–30).
Nu face. [,,Nu-l face”, KJV]. Cei care sunt doar ,,ascultatori”, nu si ,,implinitori”, dovedesc ca religia lor este ,,zadarnica” (vezi comentariul de la cap. 1,23.26). O credinta pervertita se bazeaza numai pe cunostinte si isi dovedeste falsitatea prin lipsa faptelor pe care credinta sincera le-ar indeplini cu bucurie (vezi comentariul de la cap. 2,17.20.26). Aceasta este de asemenea o mustrare pentru oamenii care evita studiul Cuvantului lui Dumnezeu deoarece un plus de cunostinte le-ar spori responsabilitatea.
Un pacat. In ziua judecatii, pentru oamenii de felul servului lenes (vezi com. la Matei 25,27), scuza ca nu au facut nici un rau se va dovedi insuficienta. Sustragerea deliberata de la datoria cunoscuta este razvratire directa impotriva vointei lui Dumnezeu. Faptul acesta amplifica dificultatea care il confrunta pe omul ,,nehotarat si nestatornic” (vezi comentariul de la Iacov 1,8), pseudoreligios (vezi comentariul de la cap. 1,26), cu credinta moarta (vezi comentariul de la cap. 2,17.20) si ,,firesc” (vezi comentariul de la cap. 3,15). Toate aceste caracteristici ale credinciosilor nedesavarsiti sunt rezultatul unei hotarari incomplete de a pazi poruncile lui Dumnezeu. Ei se clatina intre ceea ce stiu ca ar trebui sa faca si ceea ce ar dori sa faca (vezi cap. 4,17), si nu reusesc sa se supuna fara rezerve vointei lui Dumnezeu. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–17TM 125
3 2T 373
4 Ev 270, 620; EW 274; GC 382; PP 458, 607; TM 276; 1T 285; 2T 168, 444, 492, 493, 657; 4T 47, 638; 5T 33, 341, 431; 6T 143
6 55T 337
7 MYP 50, 51, 57; Te 171; 1T 433; 3T 196, 483; 4T 32, 94; 5T 293, 395
7, 8 AH 214; DA 131; FE 226; 2T 312; 4T 364
7–101T 180
8 CSW 62; Ev 285; FEE 251; MB 85; MM 46; MYP 105; SC 55; TM 251, 478; 2T 289, 335; 5T 520, 635; 8T 128
8, 9 1T 531; 2T 93
8–104T 244; 5T 163
10 ML 31
11 PP 385
14 4T 490
17 PP 420; 1T 116