4:2 Voi poftiti, si nu aveti; ucideti, pizmuiti, si nu izbutiti sa capatati; va certati, si va luptati; si nu aveti, pentru ca nu cereti.
Voi poftiti. Gr. epithumeo, ,,a tanji cu pasiune”. Vezi cap. 1,14. Interesul personal, daca nu este tinut in frau, se dezvolta pana ajunge calcarea poruncii a zecea (vezi Exodul 20,17).
Nu aveti. Un om lacom niciodata nu este multumit cu ce are.
Ucideti. Aici Iacov aminteste adevarul, recunoscut in general, ca pasiunea neinfranata pentru satisfacerea placerii personale duce adesea la ucidere (vezi Matei 5,22). El nu vrea neaparat sa spuna ca printre destinatarii epistolei sale erau unii vinovati de omor. Unii comentatori ar schimba punctuatia acestui verset astfel: ,,Poftiti si pentru ca nu aveti, ucideti; pizmuiti, dar nu izbutiti sa capatati, asa ca va certati si va luptati”. Inaintea lui Dumnezeu ura este un pacat tot atat de grav ca si omorul (vezi comentariul de la Matei 5,22).
Nu izbutiti sa capatati. Oricare ar fi rezultatul fortei si al violentei, adevarata fericire si satisfactie nu sunt atinse. Va certati si va luptati. [,,Va luptati si va razboiti”, KJV]. Vezi comentariul de la v. 1. Pentru ca adevarata satisfactie nu este gasita, cearta continua neincetat.
Nu cereti. Pentru a obtine ceea ce doresc, acesti certareti se bazeaza pe propriile lor eforturi, in loc de a depinde de Dumnezeu pentru a primi ce este mai bun pentru ei. Dumnezeu a pus in inima omului dorinte legitime si nevoi fundamentale (vezi comentariul de la cap. 1,15) si, in parte, fericirea depinde de satisfacerea acestor dorinte date de Dumnezeu. Cand oamenii incearca sa-si satisfaca aceste dorinte pe cai nelegitime, vor avea parte in mod sigur de dezamagire, invidie si cearta. Pentru ca neglijasera rugaciunea, acesti credinciosi nu lucrau in armonie cu planul lui Dumnezeu pentru adevarata lor fericire. Rugaciunea implica faptul ca un om este dispus sa accepte ceea ce Dumnezeu este dispus sa ii ofere.