1:2 Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari,
Fratii mei. Apostolul da pe fata chiar de la inceput afectiunea pe care o simte cu cititorii sai. Aceasta da la iveala natura constructiva a indemnurilor sale cu privire la problemele zilnice ale vietii. De-a lungul epistolei Iacov foloseste forma aceasta de adresare de cincisprezece ori, in medie o data la fiecare sapte versete, intr-un efort evident de a sublinia prietenia crestina care leaga inima sa cu a lor.
Priviti. [,,Socotiti”, KJV]. Sau ,,considerati”, ,,apreciati”, ,,ganditi”. Este privilegiul si datoria crestinului sa aiba o atitudine inteligenta fata de incercarile si necazurile care ii asalteaza cararea lui. El trebuie sa observe ca Dumnezeu permite asemenea experiente (vezi Iov 42,5; Psalmi 38,3; 39,9; Matei 6,13; Romani 8,28).
O mare bucurie. Adica bucuria curata, neintinata. Pentru crestinul matur, incercarile si necazurile vietii nu trebuie sa-i aduca dezamagire sau descurajare. Crestinul sufera toate acestea cu nadejde si credinta, ,,ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut” (Evrei 11,27). Bucuria si curajul crestin sunt bazate nu pe elemente exterioare – care pot fi adesea cat se poate de descurajatoare –, ci pe credinta in providenta lui Dumnezeu si pe o intelegere inteligenta in conducerea Sale. Curentele filozofice cu privire la viata, fie ele religioase sau seculare, l-ar putea pregati pe om sa intampine necazul asa cum o face un filozof, dar nu cu rabdare si calm; crestinismul insa ii invata pe oameni cum sa fie bucurosi in asemenea imprejurari, printr-o intelegere inteligenta a cauzelor suferintei si prin credinta in Dumnezeu.
Cand treceti. Ca orice crestin se poate astepta la ,,incercari” in mod periodic este evident din cuvantul ,,cand” sau, mai literal, ,,ori de cate ori”. Cuvantul ,,cadeti” (KJV) nu reflecta in mod necesar decadere spirituala, ci inseamna doar a da piept cu incercarile (compara cu Luca 10,30; Faptele apostolilor 27,41). Astfel de situatii sunt de obicei necautate, neasteptate si nedorite. In plus, ,,incercarile” la care se refera aici Iacov par sa constituie obstacolele majore care ar putea usor coplesi pe cineva a carui minte nu se ,,increde” in Dumnezeu (vezi Isaia 26,3.4).
Felurite. Felurite sunt ,,incercarile” la care sunt supusi oamenii – indeosebi crestinii.
Incercari [,,Ispite”, KJV]. Gr. peirasmoi, ,,probe”, ,,incercari”, ,,suferinte”, ,,necazuri”, ,,ispitiri [la pacate]” (vezi Matei 6,13; compara cu Matei 4,1). Cuvantul peirasmoi inseamna suferinte, ca de pilda boli, persecutie, saracie si nenorocire. Incercarile, indiferent daca sunt aduse de Satana pentru a ispiti cineva la pacat, sau numai de a-l supara si a-l hartui, sunt totdeauna o testare a experientei crestine.
Prea adesea chiar si cei mai seriosi crestini dau gres in a intelege lucrarea suferintei si a ispitei in formarea caracterului si, drept urmare, nu numai ca nu reusesc sa profite de pe urma acestora, asa cum ar putea, dar isi si fac viata mai grea si pierd comuniunea cu Dumnezeu, pe care altminteri ar putea sa o aiba. Nu exista suferinta in viata, oricat de amara si de descurajatoare, care sa nu contribuie, prin harul lui Hristos, la cresterea spirituala, sa nu ne aduca mai aproape de Dumnezeu si sa nu imbogateasca intelegerea cu privire la iubirea Lui pentru noi. Pavel este un exemplu clasic de felul cum poate un crestin sa transforme fiecare infrangere in biruinta (vezi comentariile de la 2 Corinteni 2,14; 4,8–11; 12,7–10). In ce priveste o analiza mai completa a atitudinii crestinului fata de incercari si suferinte in general, vezi comentariul la Psalmul 38,3.