1:17 orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, pogorandu-se de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare.
Orice. Dumnezeu este unica sursa a darurilor spirituale si fizice, date crestinilor sau necrestinilor.
Ni se da. Gr. dosis, literal, ,,actul daruirii”. Orice impuls de a da vine de la Dumnezeu. Este natura lui Dumnezeu sa dea (vezi v. 5), iar ca raspuns la exemplul Sau si la indemnul Duhului Sfant, oamenii impart unii cu altii bunurile lor.
Bun. Este puternic contrastul dintre acest cuvant, care descrie modul in care se raporteaza Dumnezeu la oameni, si cuvintele ,,ispitit” si ,,pofta” din versetele 14 si 15. Dumnezeu nu le da oamenilor daruri care sa le dauneze (vezi comentariul de la Matei 7,11).
Dar. Gr. dorema, ,,cadou”, ,,binefacere”, ,,dar”. In Noul Testament cuvantul acesta este folosit doar aici si la Romani 5,16.
Desavarsit. Este exclus orice element al raului.
De sus. Adica de la Dumnezeu (vezi comentariul de la Ioan 3,3.31). Dumnezeu lucreaza prin oameni si, in masura in care gandirea lor este corecta, ei dezvaluie o parte a adevarului pe care Dumnezeu doreste ca omul sa-l inteleaga (compara cu Ed 14).
Pogorandu-se. [,,Venind”, KJV]. Acesta este argumentul final al lui Iacov impotriva erorii ca Dumnezeu, fie direct, fie indirect, este sursa ispitei. Datorita bunatatii Sale ,,desavarsite”, omul poate fi sigur ca Dumnezeu nu trimite necazurile, care vin din afara, sau ispitele, care vin dinauntru.
Tatal. Aici in sensul de ,,Creator” (vezi Maleahi 2,10; Evrei 12,9; Iov 38,28).
Luminilor. Avand in vedere contextul, se pare ca aici se face referire la corpurile ceresti (vezi Psalmi 8,3; Amos 5,8). Pentru pamantul nostru, cel mai de seama dintre acestea e soarele, o sursa indispensabila de binecuvantare pentru lumea noastra. Totusi, splendoarea corpurilor ceresti e numai o slaba ilustratie a gloriei lui Dumnezeu, care locuieste ,,intr-o lumina de care nu te poti apropia” (1 Timotei 6,16). ,,Lumina” este adesea socotita egala cu ,,viata”, pentru a oferi intelegerii omenesti splendoarea de nedescris a lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Matei 5,14; Ioan 1,4.9).
Nici schimbare. Sursele fizice de lumina variaza in intensitate. Chiar si soarele pare ca se schimba de la rasarit la apus si de la sezon la sezon. Dar Dumnezeu nu isi schimba starea sufleteasca sau scopul. El este pururea un Dumnezeu neschimbator, pururea doritor sa-i salveze pe oamenii din aceasta lume pierduta, prin orice mijloc cu putinta. Acest lucru este intr-un fericit contrast cu dispozitiile sufletesti capricioase si schimbatoare atribuite zeilor pagani.
Umbra de mutare. Nu numai ca la Dumnezeu nu este schimbare, dar nu exista nici macar cea mai slaba scuza plauzibila pentru ca oamenii sa-L acuze de nestatornicie.