1:14 Ci fiecare este ispitit, cand este atras de pofta lui insusi si momit.
Fiecare este ispitit. Daca Dumnezeu nu este sursa ispitei, atunci apare inevitabil intrebarea: ,,Cine sau care este sursa?” Apostolul subliniaza ca sursa pacatului nu se gaseste in afara omului, ci in el.
Cand este atras. Sau ,,cand este sedus”. Insasi ,,pofta” omului il atrage sau il ademeneste.
,,Viciul e-un monstru cu chip asa urat
Ca spre-a-l uri ajunge doar a-l fi vazut;
Dar, des privit, deprinsi suntem cu fata lui,
Il suferim intai, apoi il indragim, si-ajungem buni amici ai lui!”
ALEXANDER POPE, Essay on Man, Epistola II, randul 217.
Pofta. Gr. epithumia, ,,dorinta”, ,,pofta”, ,,pofta nestavilita” (vezi comentariul la Marcu 4,19). Sursa oricarei ispite este insasi ,,pofta” omului pentru ceea ce este rau. Fiecare persoana are propriile sale pofte, care vin din temperamentul si din experientele sale. Totusi, faptul ca aceasta pofta rea exista in interior nu tagaduieste existenta si activitatea unui ispititor din afara, care cauta sa profite de tendintele noastre slabe (compara cu Ioan 14,30; vezi comentariul de la Matei 4,1–3). Satana si ingerii lui rai sunt sursa reala a ispitei (vezi Efeseni 6,12; 1 Tesaloniceni 3,5). Chiar daca il pot ispiti pe om la pacat, ispitele lor nu ar avea putere daca in om nu ar exista nici o dorinta de a raspunde la ademenire. ,,Nici un om nu poate fi constrans sa pacatuiasca. Mai intai trebuie sa fie castigat propriul lui consimtamant; sufletul trebuie sa intentioneze fapta pacatoasa, inainte ca pasiunea sa-i domine ratiunea sau ca nelegiuirea sa triumfe asupra constiintei” (MYP 67). Natura ispitei, astfel definita, inlatura orice gand ca Dumnezeu il ispiteste pe om sau ca Satana e de fapt raspunzator in totalitate de caderile spirituale ale omului. Omul cade inainte de a veni ispita, din cauza dorintei de a satisface o anumita pofta care e contrara vointei lui Dumnezeu.
Momit. Gr. deleazo, ,,a ademeni cu o momeala”, ,,a seduce”. Dupa cum un peste este ademenit la pieire prim momeala din carlig, tot asa oamenii sunt ispititi sa cada in pacat prin momeala inselaciunii si linguseala pacatului. Pacatul nu ar avea forta si ar putea sa biruie daca nu ar fi inselator. Faptul acesta este evident cand se ia in consideratie trista istorie a barbatilor si femeilor care pacatuiesc, de la Eva si Adam si pana astazi (vezi comentariul de la Geneza 3,1–6).