1:12 Ferice de cel ce rabda ispita. Caci dupa ce a fost gasit bun, va primi cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
Ferice. Gr. makarios (vezi comentariul de la Matei 5,3). Iacov face adeseori aluzie la invataturile Domnului Isus (vezi Introducerea, tema), in cazul acesta poate la Predica de pe Munte. Se pare ca aici isi continua tonul increzator din versetele 2, 9, 10. Se poate ca omul care are de infruntat problemele vietii sa se considere uneori nenorocos si s-ar putea sa fie considerat asa si de altii. Totusi, apostolul doreste sa corecteze acest punct de vedere cu o noua perspectiva, prin care arata care sunt rezultatele rabdarii si care este originea ispitelor (vezi v. 14).
Rabda. [,,Suporta”, KJV]. Gr. hupomeno, ,,a suporta cu statornicie” (vezi comentariul la v. 3).
Ispita. Gr. peirasmos, ,,incercarea” (vezi comentariul la v. 2), cuprinzand toate lucrurile care pun la incercare sau probeaza credinta si caracterul. Peirasmos sugereaza suferinte ca boala, saracia sau nenorocirea, precum si ademenirile directe la pacat. Versetul acesta subliniaza binecuvantarea care pe care o aduce rabdarea, care il pastreaza pe om nevatamat de incercarile prin care trece.
Gasit bun. [,,E incercat”, KJV]. Literal, ,,este aprobat” [dokimos, vezi comentariul de la v. 3). Crestinul ispitit nu numai ca a fost incercat, dar a fost si biruitor in timpul incercarii. Crestinul credincios poate fi comparat cu aurul adevarat care ramane dupa ce zgura a fost arsa si indepartata (compara cu Iov 23,10).
Cununa vietii. Adica acea coroana care e viata, sau care consta in viata. Vezi comentariul la Apocalipsa 2,10. Rasplata pentru rabdarea in mijlocul problemelor de pe acest pamant va fi viata vesnica. Darul vietii vesnice (vezi Romani 6,23) este coroana tuturor darurilor. In timp ce este adevarat ca viata vesnica incepe in momentul in care omul ii ingaduie Duhului Sfant sa-l stapaneasca, aceasta ,,coroana a vietii” va fi acordata tuturor celor rascumparati in acelasi timp, la a doua venire a Domnului Hristos (vezi comentariul la Ioan 3,16; 11,25; 2 Timotei 4,8; 1 Ioan 5,11.12).
Dumnezeu. [,,Domnul”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza omiterea acestui cuvant, desi din context reiese clar ca Domnul este Cel care fagaduieste. El promite in mod personal darul vietii vesnice tuturor celor care accepta planul de mantuire (vezi comentariul la Ioan 3,16).
Celor ce-L iubesc. Conditia pentru viata vesnica este clar descoperita omului. Credinta in Dumnezeu (vezi Romani 3,28; 4,5.13) si iubirea pentru El reprezinta raspunsul sincer al omului la invitatia lui Dumnezeu la mantuire. Nu putem sa-L iubim pe Dumnezeu daca nu suntem dispusi sa ne incredem in El pe deplin si sa credem ca ceea ce ne cere El este lucrul cel mai bun pentru noi.