1:11 Rasare soarele cu caldura lui arzatoare, si usuca iarba: floarea ei cade jos, si frumusetea infatisarii ei piere: asa se va vesteji bogatul in umbletele lui.
Rasare soarele. Iacov amplifica parabola cu floarea (v. 10), care inainte de a muri are parte de o existenta scurta (compara cu Matei 13,6.21).
Frumusetea infatisarii. Literal, ,,frumusetea fetei”. O data cu ofilirea si moartea florii dispare si frumusetea ei. Comparatia dintre bogat si floare arata ca ,,frumusetea” lui consta in avantajele pe care le poate aduce bogatia si pe care saracul nu si le poate permite. Acestea pot include o casa frumoasa, mobila moderna, imbracaminte scumpa, podoabe din pietre pretioase sau metale scumpe, sau orice altceva care poate contribui la aparenta exterioara. La vreme de criza economica sau in fata mortii toate aceste lucruri se ofilesc, la fel cum frumusetea florii este de scurta durata.
Asa se va vesteji bogatul. Iacov accentueaza avertizarea Domnului Hristos cu privire la comorile pamantesti, pe care ,,le mananca moliile si rugina” si pe care ,,le sapa si le fura hotii” (vezi comentariul de la Matei 6,19–21). El ii reaminteste crestinului ,,bogat” ca bunurile pamantesti pot fi pierdute in timpul vietii, si ca desi se poate ca lucrul acesta sa nu se intample, cand va muri tot nefolositoare se vor dovedi. Unica baza a bucuriei crestinului bogat se gaseste in comuniunea cu Domnul Isus Hristos, deoarece aceasta este singura bogatie care nu se ofileste si nu piere.