1:10 Bogatul, dimpotriva, sa se laude cu smerirea lui: caci va trece ca floarea ierbii.
Bogatul. Adica ,,[fratele] bogat”, in contrast cu ,,fratele” sarac din versetul 9. Acum Iacov il incurajeaza pe crestinul bogat sa se bucure in incercarile speciale cu care se confrunta el. Biblia nu da nicaieri de inteles ca averea in sine este un pacat sau ca un om bogat nu poate fi un adevarat urmas al lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Matei 19,23). Exista multe cazuri de crestini buni care sunt bogati in cele materiale, desi cu siguranta ca acestia nu sunt atat de multi ca cei saraci in bunurile lumii acesteia. Totusi, Scriptura arata clar ca bogatiile sunt o mare primejdie in calea unei experiente crestine veritabile (vezi comentariul de la Matei 6,19–21; Luca 12,13–22).
Cu smerirea lui. [,,Cu ceea ce este smerit”, KJV]. Unii comentatori considera aceste cuvinte strict paralele cu ,,inaltarea lui” (v. 9). Astfel, saracul trebuie sa se bucure de privilegiile spirituale pe care le are, atat prezente cat si viitoare, iar bogatul trebuie sa se bucure de smerirea lui crestina si de ocara lumii, si nu de bunurile sale materiale. Cu alte cuvinte, bogatul trebuie sa se bucure de faptul ca, desi acum e dispretuit ca membru al unei secte persecutate, candva va fi inaltat ca membru al imparatiei vesnice a lui Dumnezeu. In versetele 9 si 10 Iacov subliniaza faptul ca, indiferent de imprejurarile materiale, fratele crestin, fie ca este bogat, fie ca e sarac, va gasi motive sa se bucure de avantajele credintei crestine.
Altii cred ca Iacov vorbeste despre cazurile frecvente in secolul I, cand bogatii care se converteau la crestinism isi pierdeau astfel bunurile materiale. Bogatul convertit gasea multe ocazii sa-si foloseasca bunurile materiale. Soarta altora din biserica, care devenind crestini isi pierdeau orice mijloc de a-si castiga existenta, ii dadea prilejul sa imparta cu ei bogatia. Lucrarea misionara a apostolilor, care era nemaipomenita, chiar fiind comparata cu cea de azi, cerea sprijin financiar, iar membrii bogati ai bisericii colaborau in acest sens. Fara indoiala ca erau multi care isi foloseau averea pentru a veni in ajutorul fratilor de credinta (compara cu AA 105). Prin urmare, bogatul crestin era martor al diminuarii averii sale. Dar putea sa se bucure de privilegiul de a-si folosi bunurile pentru inaintarea lucrarii Domnului Hristos, chiar daca aceasta insemna pierderea sigurantei materiale si un trai mai umil. Acest simt al ispravniciei dovedit de crestinii din biserica primara cu privire la lucrurile care le fusesera incredintate de Dumnezeu, este un exemplu valoros pentru crestini de astazi care sunt binecuvantati din punct de vedere material.
Va trece. Bogatului i se aminteste ca va veni ziua cand va muri. Atunci toate bunurile materiale pe care le-a adunat cu atata sarguinta vor trece in posesia altuia. Crestinul bogat are o vede cum stau lucrurile in realitate si se bucura de privilegiul pe care il are, de a-si imparti singur bogatiile inainte de moarte (vezi comentariul la v. 10), chiar daca facand asa poate trece prin greutati economice si i se vor aduce reprosuri.
Bogatiile sunt atragatoare, dar, ca si floarea, ele sunt fragile si trecatoare, iar omul care se increde in averea sa va pieri o data cu ea, fara sa-si fi asigurat cel mai de pret bun, viata vesnica. In felul acesta, fratele care poseda bogatii trebuie sa reflecte asupra pasajelor din Scriptura care avertizeaza impotriva increderii in cele materiale, care pot sa dispara repede (vezi comentariul la Matei 6,19; Luca 12,16–21). Crestinul trebuie sa isi fixeze ochiul credintei lui asupra bogatiei spirituale din viata aceasta si asupra bogatiilor vesniciei (vezi comentariul la Matei 19,29).
Floarea ierbii. Iacov foloseste o ilustratie din Vechiul Testament (vezi Isaia 40,6) pentru a scoate in evidenta cat de trecatoare este viata omului. Compara cu Isaia 51,12, unde se declara ca ,,fiul omului” va ,,trece ca iarba”.