7:18 In ziua aceea, Domnul va suiera mustelor, de la capatul raurilor Egiptului, si albinelor din tara Asiriei;
Va suiera mustelor. Literal: ,,fluiera mustei” sa vina din partile indepartate ale Egiptului, adica sa adune ostirile Egiptului. Perioada Dinastiei a douazeci si patra din Egipt a fost cam pe la 750-715. Dar, contemporana cu aceasta dinastie era o alta, intemeiata de Piankhi, o capetenie puternica din Nubia, care in cele din urma si-a intins stapanirea peste Egiptul sudic (vezi Vol. II, p. 52, 53). Aceasta dinastie etiopiana, Dinastia a douazeci si cincia, a carmuit Egiptul de la aproximativ 715 la 663. Cand Sanherib a venit contra lui Iuda, evident in a doua sa invadare a lui Iuda (vezi Vol. II, p. 64), Taharka (vezi Vol. II, p. 53, 64, 65, 160; si vezi comentariul la 2Regi 18,13; 19,9), al patrulea rege al Dinastiei a douazeci si cincia (vezi Vol. II, p. 53, 77) a stat ca o amenintare impotriva inaintarii asiriene (vezi 2Regi 19,9; Isaia 37,9). Multi din poporul lui Iuda si-au pus probabil increderea in Egipt in ce priveste scaparea de Asiria (2Regi 18,21). Regele ,,etiopian” al Egiptului este aici numit o ,,musca”, deoarece musca este o plaga, iar egiptenii aveau sa se dovedeasca o pacoste, nu un ajutor pentru Iuda. Isaia scoate in evidenta nebunia poporului lui Dumnezeu intorcandu-se spre Egipt pentru ajutor (Isaia 30,1-7; 31,1-3). Domnul, si nu Egiptul, era Acela care Il putea scapa pe Iuda de Asiria (capitolele 31,4-9; 37,33-36).
Albinelor. Asiria este comparata cu o albina. Albina simbolizeaza aici un vrajmas persistent si formidabil (Deuteronom 1,44; Psalmi 118,12). Intepatura unei albine, oricat de dureroasa, rareori este fatala. Asiria urma sa vina impotriva lui Iuda ca o nuia a maniei lui Dumnezeu (Isaia 10,5-7), dar natiunea nu urma sa piara.