65:20 Nu vor mai fi in el nici copii cu zile putine, nici batrani care sa nu-si implineasca zilele. Caci cine va muri la varsta de o suta de ani va fi inca tanar, si cel ce va muri in varsta de o suta de ani va fi blestemat ca pacatos.
Copii cu zile putine. Adica, copii care mor fiind in varsta de numai cateva zile. Multi comentatori au fost extrem de incercati cu privire la versetul acesta intrucat presupune continuarea mortii si a pacatului intr-un timp cand ei cred ca acestea au fost desfiintate. Incurcatura a fost exprimata astfel: ,,Cel mai remarcabil in aceasta descriere este ca moartea si pacatul sunt prezente ca inca dainuind” (Pulpit). Raspunsul la aceasta problema a fost deja dat (vezi comentariul la v. 17). Isaia descrie cerurile noi si pamantul cel nou in termenii modului in care s-ar fi realizat aceste conditii cu privire la natiunea lui Israel.
Invierea si starea de nemurire ar fi fost precedate de o perioada in care aderarea la legile lui Dumnezeu si conlucrarea cu programul divin ar fi izgonit in cea mai mare parte boala si moartea prematura. Lucrul acesta il evidentiaza Isaia in versetul de fata. Limbajul lui este poetic, dar sensul general pare clar. Primul lui punct de observatie este referitor la mortalitatea infantila. Nu vor mai fi morti infantile.
Implineasca zilele. Adica, nu vor fi morti timpurii. Batranii nu vor mai muri pana nu-si vor fi trait zilele randuite lor.
Tanar. [,,Copil,” KJV]. Ebr. na’ar, ,,june,” ,,un tanar.” A treia grupa, tineretul este amintita acum. Declaratia referitoare la ei merge in paralel cu acelea referitoare la celelalte grupe. Tinerii, la fel, nu vor muri pana nu-si vor fi trait durata randuita vietii lor. Durata este fixata aici la 100 de ani. De ce s-a ales tocmai aceasta cifra nu se clarifica. Ea este fara indoiala o cifra rotunda, iar pe vremea lui Isaia, reprezenta o cifra mult deasupra mediei de viata. Dupa Psalmi 90,10, al carui autor este considerat a fi Moise, durata vietii unui om era de 70 de ani. Cativa atingeau 80 de ani. Pentru regii lui Iuda de la Roboam la Ioiachim a caror lungime aproximativa de viata poate fi calculata, media varstei la moarte era de circa 47 de ani. O varsta de 100 de ani pentru contemporanii lui Isaia ar fi fost deci considerabil peste varsta pe care omul de rand nadajduia sa o ajunga.
Fagaduintele date aici lui Israel cu conditia ca ei sa conlucreze cu programul divin pot fi comparate cu fagaduintele care le-au fost facute pe vremea exodului. La data aceea Domnul fagaduise sa inlature orice boala (Deuteronom 7,15). Prin implinirea ,,conditiilor” fagaduinta s-a implinit. ,,Nu era nici o persoana slaba in semintiile lor.” [KJV] (Psalmi 105,37; vezi mai departe COL 288). Aceleasi fagaduinte de longevitate si imunitate fata de suferinte le erau acum oferite inca o data lui Israel, si cu aceleasi conditii.
Conditiile descrise aici – un Israel reinviat spiritual lucrand in cele din urma in armonie cu planul Cerului, si mostenind o Palestina din nou roditoare (Isaia 65,9.10) – ar fi precedat eradicarea finala a pacatului si pacatosilor, invierea si nemurirea, ca o consecinta pentru cei drepti. Isaia prezinta treptele spre aceste evenimente finale asa cum s-ar fi implinit pentru natiunea lui Israel.
O data cu esecul lui Israel si implinirea, in consecinta, a acestor fagaduinte in biserica crestina (PK 713, 714), anumite amanunte se vor schimba, insa evenimentul culminant final – cerurile noi si pamantul cel nou in care va locui neprihanirea - constituie inca fericita nadejde a sfintilor de astazi (2Petru 3,13; Apocalips 21,1.2). Multa vreme s-a rugat biserica pentru aceasta (Matei 6,10).
Unii au inteles expresia: ,,cine va muri la varsta de o suta de ani va fi inca tanar” [,,Copilul va muri la varsta de o suta de ani,” KJV], ca insemnand ca la varsta de 100 de ani omul va fi socotit inca tanar. Ei cred ca se face o comparatie cu conditiile din lumea dinainte de Potop; ,,Oamenii inainte de potop traiau multe sute de ani, si cand erau in varsta de o suta de ani erau socotiti inca tineri” (4SG 156). Totusi folosirea cuvantului ,,muri” (ebr. muth) pentru a descrie trecerea de la tinerete la varsta de adult ar fi extrem de neobisnuita. Intrucat pasajul poate fi inteles fara dificultate dandu-i-se lui muth sensul lui normal, pare mai potrivit sa se evite o interpretare incalcita si nesigura a cuvantului.
Blestemat. In contrast cu binecuvantarile de care se bucura cei drepti, pacatosul, chiar daca atinge o varsta inaintata, va fi blestemat.