65:19 Eu insumi Ma voi inveseli asupra Ierusalimului, si ma voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi in el de acum nici glasul plansetelor, nici glasul tipetelor.
Ma voi veseli asupra Ierusalimului. Pe vremea lui Isaia nu prea erau motive de bucurie din cauza Ierusalimului. Ostirile lui Sanherib au venit impotriva cetatii, iar imparatul Asiriei se falea ca la inchis pe Ezechia ca pe o pasare intr-o colivie (vezi comentariul la 2Regi 18,13). Cand ambasadorii babilonieni l-au vizitat pe Ezechia, Isaia a prevazut timpul cand ostirile Babilonului urmau sa vina impotriva Ierusalimului si sa-i ia acestuia comorile si populatia (cap. 39,6-7). Mica, contemporanul lui Isaia, anticipa timpul cand Sionul va fi ,,arat ca un ogor”, iar Ierusalimul si Templul lui vor fi distruse (Mica 3,12). Insa Domnul planuia un viitor maret pentru Ierusalim (Isaia 52,9; 62,1.7). Cetatea ar fi putut fi intemeiata ca marea metropola a pamantului. Ea ar fi putut fi ,,diadema de glorie a lumii” (DA 577; vezi p. 30). Dar cand iudeii L-au lepadat pe Mesia, ziua indurarii pentru Ierusalim s-a sfarsit (Matei 23,37.38; DA 578). Totusi, noul Israel al lui Dumnezeu priveste catre Ierusalimul ceresc ca implinirea bucuriei sale.