65:17 Caci iata, Eu fac ceruri noi si un pamant nou; asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute, si nimanui nu-i vor mai veni in minte.
Eu fac. In versetele 17-25 Isaia descrie ceruri noi si un pamant nou care urmau sa fie realizate daca Israel ar fi luat aminte la soliile profetului si ar fi implinit scopul divin dupa restaurarea de dupa captivitate. Israel a dat gres; de aceea, intr-o aplicatie secundara, versetele acestea arata spre cerurile cele noi si pamantul cel nou care urmeaza sa vina la finele mileniului. Totusi, descrierea trebuie inteleasa mai intai in termenii cadrului ei local, iar aplicatia secundara sa fie facuta numai in lumina a ceea ce au sa spuna scriitorii Noului Testament si Spiritul profetiei cu privire la viata viitoare (vezi p. 35-38). Cand se urmeaza acest principiu de interpretare, pasajul nu prezinta nici o problema. Daca se fac, insa, incercari de a aplica detaliile pasajului la viitoarele ceruri noi si la viitorul pamant nou se ivesc mai multe dificultati: 1) Potrivit cu limbajul v. 20, afara de cazul ca limbajul urmeaza sa fie inteles intr-un sens extrem de metaforic, moartea este inca prezenta (vezi comentariul la v. 20), in timp ce in cerul si pamantul de care vorbeste Ioan nu va mai fi moarte (Apocalips 21,4). 2) potrivit cu Isaia 65,23 (vezi comentariul de acolo) inca se mai nasc copii. In cerurile si pamantul pe care le asteptam ,,cei ce vor fi gasiti vrednici sa aiba parte de veacul viitor ... nici nu se vor insura, nici nu se vor marita.” (Luca 20,35). Comentariul la pasajul acesta e prea clar pentru a fi gresit aplicat: ,,Sunt astazi oameni care exprima credinta ca vor fi casatorii, nasteri pe noul pamant, dar aceia care cred Scripturile nu pot sa accepte asemenea doctrine” (MM 99). 3) Potrivit cu Isaia 66,23.24, inchinatorii, in drumul lor spre Ierusalim vad cadavrele celor ce au pacatuit impotriva lui Dumnezeu, in timp ce potrivit cu Apocalips 20-22, focul zilei sfarsitului innoieste pamantul inainte ca el sa poata deveni salasul celor rascumparati.
Dificultatile acestea sunt pe deplin inlaturate cand pasajul este interpretat conform cu principiile schitate la p. 25-38.
Esecul lui Israel a facut cu neputinta implinirea acestor profetii potrivit cu planul original. Totusi scopurile lui Iehova vor inainta catre deplina lor implinire (vezi PK 705, 706). Vor fi ceruri noi si un pamant nou, dar felul cum ele vor fi introduse este oarecum deosebit acum cand planurile lui Dumnezeu, in loc sa fie indeplinite prin Israel, natiunea aleasa vor fi indeplinit prin biserica crestina (vezi PK 713, 714).
Trecute. Acestea vor cuprinde ,,vechile suferinte” (v. 16), necazurile captivitatii, sau pentru noi, greutatile acestei lumi rele prezente. Pacea si slava noului pamant vor intrece atat de mult necazul si durerea acestei lumi prezente incat, comparate, incercarile vor parea ca nimic (vezi Ieremia 3,16; EW 17; comp. Isaia 43,18.19)
Unii au crezut ca profetul prezice aici o viitoare uitare a lucrurilor de pe acest pamant, cel putin cu privire la pacatele trecute. Ebraica acestui verset nu obliga la o astfel de intelegere. Zakar, tradus prin ,,a aduce aminte,” defineste adesea actiunea sau starea care rezulta din memoria constienta. De pilda afirmatia ca ,,copiii lui Israel si-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor,” (Judecatori 8,34) nu inseamna ca Dumnezeu niciodata nu patrunsese in mintea lor constienta. Ea insemna doar ca poporul nu I-a adus lui Iehova inchinarea pe care o cunoastere a Lui ar fi trebuit sa-i determine sa I-o aduca (vezi Judecatori 8,34). Daca o astfel de nuanta de inteles urmeaza sa fie atasata declaratiei lui Isaia, atunci pasajul poate fi inteles ca sustine ca amintirea lucrurilor trecute nu va mai necaji sau chinui mintea sau nu va mai da nastere la simtaminte de remuscare.
In lumea aceea de maine ,,toate complicatiile experientei vietii ... vor fi lamurite.” (Ed 305). Cand nu mai ,,vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos” (1Corinteni 13,12) vom avea ,,o cunoastere clara si inteligenta” (GC 659). O cunoastere a istoriei marii lupte va constitui o protectie impotriva oricarei repetari viitoare a raului experiment al pacatului (GC 499).
Nu-i vor mai veni in minte. Literal, ,,nu-i va mai veni pe inima.”