64:1 O! de ai despica cerurile, si Te-ai pogori, s-ar topi muntii inaintea Ta,
De ai despica cerurile. Capitolul 64 continua rugaciunea inceputa in cap. 61,15. Impartirea pe capitole este aici regretabila, deoarece tinde sa afecteze continuitatea. In textul ebraic impartirea are loc la finele v. 1. Isaia se adreseaza Domnului in numele poporului rugandu-se sa Se manifeste in favoarea lor (vezi comentariul la cap. 63,19. Cadrul rugaciunii este tabloul prezentat anterior. Sanctuarul este pustiit si poporul se afla intr-o tara straina (vezi comentariul la cap. 63,18).
S-ar topi. Ebr. zalal, care in forma gasita aici inseamna ,,sa se cutremure.”
64:2 ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa sa dea in clocot! Ti-ar cunoaste atunci vrajmasii Numele, si ar tremura neamurile inaintea Ta!
Ca de un foc care aprinde. [Care topeste,” KJV]. Literal, ,,ca un foc care aprinde desisul.” Imaginea pare sa fie ca muntii nu sunt in stare sa reziste inaintea coborarii lui Iehova asa cum desisul uscat si inflamabil nu este in stare sa evite sa fie aprins cand este adus in contact cu focul, sau cum apa nu este in stare sa nu fiarba cand este incalzita deasupra unui foc.
64:3 Cand ai facut minuni la care nu ne asteptam, Te-ai pogorat, si muntii s-au zguduit inaintea Ta,
Minuni. Compara 2Samuel 7,23; Psalmi 18,7-15; 65,5; 68,8; 145,6.
S-a zguduit. Ebr. zalal, ,,cutremurat,” ca in v. 1.
64:4 cum niciodata nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se, si cum nici n-a vazut vreodata ochiul asa ceva: anume ca un alt dumnezeu afara de Tine sa fi facut asemenea lucruri pentru cei ce se incred in El.
Un alt dumnezeu. Pasajul poate fi tradus literal: ,,Din vechime ei nu au auzit, nu au auzit cu urechea, ochiul nu a vazut un Dumnezeu in afara de tine care lucrezi pentru cel care nadajduieste in tine.” Aici este laudata bunavointa lui Dumnezeu de a interveni in vremuri de criza. Nici un alt dumnezeu nu lucreaza pentru inchinatorii lui asa cum lucreaza Dumnezeul cel viu. Referirea nu este la gloriile indescriptibile ale lumii viitoare, cu toate ca, asa cum sunt citate in 1Corinteni 2,9, cuvintele au fost aplicate in felul acesta (vezi GC 675), ca si la prezent (vezi PP 607, DA 412). LXX prezinta usoare diferente: ,,Din vechime n-am auzit, nici ochii nostri nu au vazut un Dumnezeu in afara de tine si lucrarile Tale pe care Tu le-ai savarsit pentru aceia care cauta indurare.” Citatul lui Pavel prezinta si el oarecare deosebiri. Pasajul din Noul Testament poate fi tradus literal: ,,Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu au venit, toate au fost pregatite de Dumnezeu pentru cei care-L iubesc.” Accentul lui Pavel este asupra intelegerii spirituale. El atrage atentia la motivul pentru care ,,fruntasii veacului acestuia” L-au ,,rastignit pe Domnul slavei.” Ei nu aveau intelegere spirituala pentru a pricepe ,,intelepciunea lui Dumnezeu.” Lucrurile ,,spirituale se judeca spiritual.” Ceea ce simturile naturale n-au inteles fara Dumnezeu, Dumnezeu a descoperit prin Duhul Sau celor care Il iubesc. Pentru oamenii care poseda discernamant spiritual se deschide o lume noua, o lume inchisa pentru aceia a caror sensibilitate spirituala este amortita.
64:5 Tu iesi inaintea celor ce implinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umbla in caile Tale, si isi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai maniat, pentru ca am pacatuit: vom suferi noi vesnic, sau putem fi mantuiti?
Tu iesi inaintea. Cerul nu este departe de pamant. Dumnezeu se intalneste cu aceia care vor sa se intalneasca cu El. Intrucat Dumnezeu este un Dumnezeu drept si sfant si intrucat nelegiuirea constituie o razvratire impotriva Lui si impotriva principiilor imparatiei Sale, El umbla intr-o comuniune intima numai cu aceia care cauta neprihanirea.
Isi aduc aminte. Nu numai ca ei Il tin pe Dumnezeu in memoria lor constienta; ei fac ceea ce
o cunoastere de Dumnezeu si a caii divine ar trebui sa-i conduca pe oameni sa faca. Cuvantul ebraic tradus aici ,,isi aduc aminte” ingaduie o astfel de extindere de sens.
Vom suferi noi vesnic? Ebraica de aici este concisa si obscura. S-au incercat multe reconstructii. Unii considera ca aici avem o referire la continuarea indurarii si harului mantuitor fata de cel care se pocaieste. Altii cred ca pronumele ,,celor” se refera la razvratirea lui Israel impotriva lui Dumnezeu. Cu sensul acesta pasajul poate fi interpretat: ,,Iata, Tu esti maniat, caci noi am pacatuit si am staruit pe caile noastre pacatoase, si putem noi astfel sa nadajduim sa fim mantuiti?”
64:6 Toti am ajuns ca niste necurati, si toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita. Toti suntem ofiliti ca o frunza, si nelegiuirile noastre ne iau ca vantul.
Necurati. Ebr. tame’, un adjectiv care inseamna ,,necurat.” Singur, ca aici, el se poate referi fie la un lucru necurat fie la o ,,persoana necurata. Tame’ este cuvantul care apare de repetate ori in Levitic descriind necuratia ceremoniala. Lasat pe seama sa, omul nu poate indeparta murdaria pacatului – el ramane necurat.
O haina manjita. Literal, ,,ca o haina la menstruatie.” Cele mai bune straduinte ale omului produc, nu neprihanire, ci nedesavarsire. Numai haina neprihanirii data de Hristos il va face pe om vrednic de a se infatisa inaintea lui Dumnezeu (vezi Galateni 2,16; COL 311).
Ofiliti ca o frunza. O frunza despartita de pom repede se ofileste si moare. Acelasi lucru se potriveste si omului fara Hristos. Efectul pacatului este moartea (Romani 5,12; 6,23; Iacov 1,15).
Ca vantul. Dupa cum vantul smulge o frunza dintr-o ramura si o duce tot mai departe de pomul patern, si astfel de izvorul ei de viata, tot asa pacatul il mana pe om tot mai departe de Dumnezeu si-l zoreste spre moarte si nimicire.
64:7 Nu este nimeni care sa cheme Numele Tau, sau care sa se trezeasca si sa se alipeasca de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fata Ta, si ne lasi sa pierim din pricina nelegiuirilor noastre.
Ne lasi sa pierim. Ebr. mug, ,,a topi,” ,,a dizolva.” Urmand exprimarea magan, LXX, targumurile si traducerea siriaca dau traducerea, ,,ne-ai eliberat”. In ce priveste timpul, profetul are
o vedenie a perioadei captivitatii babiloniene (vezi v. 10, comp. cap. 63,18; vezi comentariul la cap. 40,1).
64:8 Dar, Doamne, Tu esti Tatal nostru; noi suntem lutul, si Tu olarul, care ne-ai intocmit: suntem cu totii lucrarea mainilor Tale.
Dar, Doamne. Aceasta este o rugaminte patetica pentru indurare. Fara sa tina seama de raspandita indiferenta religioasa (v. 7) si de starea disperata in care ajunsese natiunea, Dumnezeu era inca Tatal poporului Sau si in stare sa ajute (vezi comentariul la cap. 63,16).
Noi suntem lutul. Rugaciunea aceasta – inaltata de Isaia in favoarea poporului sau – arata pocainta si predare. Duhul impotrivirii incapatanate s-a dus, dandu-se pe fata bunavointa de a fi modelati dupa chipul lui Dumnezeu. Vezi cap. 29,16; 45,9.
64:9 Nu Te mania prea mult, Doamne, si nu-Ti aduce aminte in veci de nelegiuire! Priveste dar, spre noi, caci toti suntem poporul Tau.
Nu te mania. Cel ce se pocaieste recunoaste smerit in jalnica lui cerere dupa indurare, abaterea sa si dreptul Domnului de a pedepsi, dar se roaga ca pedeapsa de la Dumnezeu sa nu dureze prea mult si de asemenea sa nu fie nici prea severa (vezi Psalmi 79,8; 103,8-10).
64:10 Cetatile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!
Sionul este pustiu. Versetele 10 si 11 continua sa descrie pustiirea care va veni peste Iuda si Ierusalim la momentul invaziei babiloniene (vezi 2Regi 25,2-10). Evenimentul era inca in viitor pe vremea lui Isaia, dar profetul il descrie ca si cum ar fi avut loc (vezi Vol. I, p. 27, 28). Pentru mai multe comentarii vezi comentariul la Isaia 40,1.
64:11 Casa noastra cea sfanta si slavita, in care parintii nostri cantau laudele Tale, a ajuns prada flacarilor, si tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
Verset ce nu a fost comentat.
64:12 Dupa toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tacea Tu oare si ne vei intrista nespus de mult?
Te vei opri? De fapt profetul zicea: ,,Nu Te intereseaza acestea: Templul Tau, noi, poporul Tau? Nici unul din lucrurile acestea nu Te misca? Sa biruie vrajmasii nostri si ai Tai? Sa piara dreptatea si sa triumfe nelegiuirea? Sa fie aceasta o biruinta pentru puterile raului si o infrangere pentru cauza lui Dumnezeu?”COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–3PP 109
4 MH 425
4, 5 PK 253
6 COL 311; DA 174; MB 54; ML 311; SC 29; 2T 178, 553
8 MH 471; 8T 186