64:5 Tu iesi inaintea celor ce implinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umbla in caile Tale, si isi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai maniat, pentru ca am pacatuit: vom suferi noi vesnic, sau putem fi mantuiti?
Tu iesi inaintea. Cerul nu este departe de pamant. Dumnezeu se intalneste cu aceia care vor sa se intalneasca cu El. Intrucat Dumnezeu este un Dumnezeu drept si sfant si intrucat nelegiuirea constituie o razvratire impotriva Lui si impotriva principiilor imparatiei Sale, El umbla intr-o comuniune intima numai cu aceia care cauta neprihanirea.
Isi aduc aminte. Nu numai ca ei Il tin pe Dumnezeu in memoria lor constienta; ei fac ceea ce
o cunoastere de Dumnezeu si a caii divine ar trebui sa-i conduca pe oameni sa faca. Cuvantul ebraic tradus aici ,,isi aduc aminte” ingaduie o astfel de extindere de sens.
Vom suferi noi vesnic? Ebraica de aici este concisa si obscura. S-au incercat multe reconstructii. Unii considera ca aici avem o referire la continuarea indurarii si harului mantuitor fata de cel care se pocaieste. Altii cred ca pronumele ,,celor” se refera la razvratirea lui Israel impotriva lui Dumnezeu. Cu sensul acesta pasajul poate fi interpretat: ,,Iata, Tu esti maniat, caci noi am pacatuit si am staruit pe caile noastre pacatoase, si putem noi astfel sa nadajduim sa fim mantuiti?”