62:1 De dragostea Sionului nu voi tacea, de dragostea Ierusalimului nu voi inceta, pana nu se va arata mantuirea lui, lumina soarelui si izbavirea lui, ca o faclie, care s-aprinde.
De dragostea Sionului. Capitolul acesta continua ideea din cap. 61 fara nici o intrerupere – viitorul glorios al lui Israel ca sol al adevarului ales in mod special de Dumnezeu si trimis in lume, cu conditia ca el sa-I ramana credincios (vezi p. 26-30). Israel nu a reusit sa se ridice la inaltimea aleselor privilegii ale sale, de aceea fagaduintele trebuie sa-si afle implinirea in biserica de azi (vezi
p. 35, 36). Vorbitorul este inca Hristos, la fel ca in cap. 61,1, iar El spune ce va face in favoarea Sionului (vezi comentariul la Psalmi 48,2). Sionul era un nume poetic pentru Ierusalim.
Nu voi inceta. Hristos Se obliga sa nu inceteze sa lucreze spre binele propriului sau popor pana nu se va fi realizat scopul Sau vesnic pentru el (vezi comentariul la cap. 42,1).