6:5 Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor!
Vai de mine! Isaia rostise vaiuri asupra pacatosilor din poporul lui Dumnezeu (cap. 5,8-30). Acum, aflandu-se in prezenta maiestuoasa a unui Dumnezeu sfant, el ajunge adanc constient de propria lui nedesavarsire de caracter. Acelasi lucru se va intampla si cu noi cand ne apropiem de Dumnezeu.
Am vazut cu ochii mei. Aceasta viziune a lui Dumnezeu in sfintenia si slava Lui l-a constientizat pe Isaia de pacatosenia si nimicnicia omului. Privind la Dumnezeu si apoi la sine, el si-a dat seama de micimea sa in comparatie cu Cel Vesnic, de starea sa de vinovatie in prezenta ,,Sfantului lui Israel” (cap. 5,24). Moise si-a ascuns fata cand a ajuns in prezenta lui Dumnezeu (Exod 3,6), iar lui Iov i-a fost scarba de sine insusi si s-a pocait in tarana si cenusa (Iov 42,6).