6:3 Strigau unul la altul, si ziceau: Sfant, sfant, sfant este Domnul ostirilor! Tot pamantul este plin de marirea Lui!
Sfant, sfant, sfant. Ingerii din jurul tronului lui Dumnezeu sunt impresionati de remarcabilul Sau atribut – desavarsita sfintenie de caracter. Fapturile vii pe care Ioan le-a vazut in jurul tronului strigau tot la fel: ,,Sfant, sfant, sfant, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic!” (Apocalips 4,8). Dumnezeu a cautat sa imprime in mintea lui Isaia o intelegere a sfinteniei Sale, pentru ca profetul sa prezinte acest atribut al caracterului divin in mod constant inaintea poporului Sau, ca el sa poata fi incurajat prin aceasta sa lase pacatele deoparte si sa aspire la sfintenie. Sulul 1QIsa de la Marea Moarta (vezi Vol. I, p. 31; Vol. IV, p. 86) omite cuvintele ,,si ziceau”, iar cuvantul ,,sfant” apare numai de doua ori.
Plin de marirea Lui. Compara cu cap. 40,5. O intelegere a slavei si sfinteniei lui Dumnezeu ii va face pe oameni sa stea in umilinta inaintea Lui. Intr-o vreme cand ,,intunericul acopere pamantul si negura mare popoarele” (cap. 60,2), Isaia privea inainte la momentul cand tot pamantul va fi acoperit de marirea lui Dumnezeu.