59:1 Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda,
Mana Domnului. Multi din Israel atribuiau dificultatile care coplesisera natiunea lor incapacitatii lui Dumnezeu de a-i izbavi. Ei ajunsesera sa creada despre El ceea ce credeau paganii despre zeii lor; ei Il considerau pe Iehova o divinitate locala a carei putere erau limitata si care, se parea, nu era in stare nici macar sa ii ocroteasca pe Israel de dumnezeii si ostirile din jurul lor. Ei dadeau vina pe El pentru nenorocirile lor. Domnul raspunde acum argumentatiei lor – vina nu este a Lui, ci a lor. Dumnezeu este inca puternic si bun, bratul Lui este inca puternic, iar urechea Lui este inca atenta la strigatele copiilor Lui. El poate sa ajute si va ajuta atunci cand piedicile sunt indepartate.
Urechea lui prea tare. Dificultatea era de partea perceptiilor spirituale ale lui Israel, nu de partea lui Dumnezeu (vezi cap. 6,9.10).
59:2 ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata Lui si-L impiedica sa v-asculte!
Nelegiuirile voastre. Pacatul ridica o bariera intre om si Dumnezeu. Daca cerul pare sa fie indepartat de pamant, aceasta se datoreaza faptului ca pacatul a pus o perdea despartitoare intre om si Dumnezeu.
59:3 Caci mainile va sunt manjite de sange, si degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, si limba voastra vorbeste nelegiuiri.
Mainile. Isaia repeta aici acuzatia adusa in cap. 1,15. Cu toate ca iudeii faceau o puternica marturisire de credinta, cuvintele si faptele erau cu totul rele.
59:4 Nici unuia nu-i place dreptatea, nici unul nu se judeca cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri desarte si spun neadevaruri, zamislesc raul, si nasc nelegiuirea.
Nici unuia nu-i place dreptatea. Literal, ,,nimeni nu cheama cu dreptate.” Contextul lamureste ca Isaia se refera la administrarea dreptatii. Ideea este ca atunci cand oamenii incep un proces la tribunal ei fac aceasta nu pentru a realiza o dreptate stricta, ci pentru a obtine aprobare curtilor de justitie pentru fapte nedrepte si asupritoare.
Cu dreptate. Literal, ,,nu-si pledeaza [cazul] in adevar,” adica, cinstit. In cursul procedurilor judiciare el trage foloase ilegale de la adversarul sau (vezi Isaia 1,17.23; Osea 4,1.2; Amos 2,6–8; 4,1; 5,11.12; 8,4–6; Mica 3,11; 6,10–12; 7,2.3).
59:5 Clocesc oua de basilic si tes panze de paianjen. Cine mananca din ouale lor, moare; si daca se sparge vreunul, iese o naparca.
Oua de basilic. Conducatorii si poporul nutreau fara incetare ganduri rele care dadeau nastere la fapte rele.
Panze de paianjen. Ei teseau plase inselatoare ca sa-i prinda pe semenii lor. Panza de paianjen nu pare a fi un instrument al mortii, dar este admirabil adaptata ca sai prinda prada in cursa.
Daca se sparge vreunul. Aparenta infrangere a planurilor rele nu reuseste sa inlature raul insusi. Vrajmasii raului inca erau in stare sa-si aduca la indeplinire planurile.
59:6 Panzele lor nu slujesc la facerea hainelor, si nu pot sa se acopere cu lucrarea lor; caci lucrarile lor sunt niste lucrari nelegiuite, si in mainile lor sunt fapte de silnicie.
Panzele lor. Panza de paianjen nu este potrivita pentru a face haine din ea, iar acela care ar avea de gand sa se imbrace cu ea nu face decat sa-si dea pe fata rusinea si nebunia. Aceia care se apuca sa teasa panza de paianjen isi irosesc timpul producand ceva care nu numai ca este cu totul nefolositor, dar si daunator.
59:7 Picioarele lor alearga spre rau, si se grabesc sa verse sange nevinovat; gandurile lor sunt ganduri nelegiuite, prapadul si nimicirea sunt pe drumul lor.
Picioarele lor alearga. Cuvintele ,,alearga” si ,,se grabesc” descriu nerabdarea si pasiunea cu care oamenii acestia se angajeaza in rele. Constiinta lor nu este adormita; ea este moarta. Dupa indeplinirea unei nedreptati, sunt nerabdatori sa se apuce de alta. Compara Proverbe 1,16; 6,17.18; Mica 7,3.
Sa verse sange nevinovat. ,,Manase a varsat de asemenea mult sange nevinovat” (2Regi 21,16). Dumnezeu a hotarat ca ,,daca varsa cineva sangele omului, si sangele lui sa fie varsat de om (Geneza 9,6). Cand Iuda a ajuns in fata pedepsei sale, conducatorii lui erau dedati la lacomie, la varsare de ,,sange nevinovat,” si la intrebuintare de ,,asuprire si silnicie” (Ieremia 22,17). Una dintre conditiile pe temeiul carora Dumnezeu fagaduise sa inlature nenorocirea de la Ierusalim era sa nu mai asupreasca ,,pe strain, pe orfan si pe vaduva,” si sa nu verse ,,sange nevinovat” (Ieremia 7,6).
Ganduri nelegiuite. Pe vremea lui Noe, ,,Dumnezeu a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.” (Geneza 6,5). In mod similar, uneltirile oamenilor rai de azi prevestesc ceva rau pentru generatia noastra (vezi comentariul la Matei 24,37,38).
Prapadul si nimicirea. Sulul 1QIsa de la Marea Moarta adauga ,,si silnicia.” Gandurile rele dau nastere la fapte rele. Incercarile de a impiedica raul atunci cand ajunge la stadiul de actiune sunt in cea mai mare masura zadarnice. Unicul mijloc eficient de a preveni faptele rele este de a transforma gandurile. Acest aspect al legii cauta Hristos sa-l prezinte in Predica de pe Munte (vezi comentariul la Matei 5,17-22).
Drumul lor. Calatoria nu mai era sigura.
59:8 Ei nu cunosc calea pacii, si in caile lor nu este dreptate; apuca pe carari sucite: oricine umbla pe ele, nu cunoaste pacea.
Calea pacii. Aceia care vor sa se bucure de pace trebuie ca mai intai sa aiba ganduri de pace. Pacea este produsul unei drepte gandiri si a unei drepte purtari (vezi cap. 32,17). Poporul lui Dumnezeu se bucura de pace (cap. 32,18) deoarece are pacea in inima. Iata remediul pentru necazul si mizeria lumii.
59:9 De aceea hotararea de izbavire este departe de noi si mantuirea nu ne ajunge. Asteptam lumina, si iata intunericul, lucirea, si umblam in negura!
Hotararea de izbavire. [,,Judecata,” KJV]. Adica, ,,dreptatea.” In v. 1-8 Dumnezeu Se adreseaza poporului. Acum acesta raspunde, recunoscand acuzatiile lui Dumnezeu impotriva lor.
Mantuirea. Literal, ,,neprihanirea.”
Intunericul. Israel nadajduia in implinirea fagaduintelor legamantului (vezi p. 27, 28) fara sa implineasca obligatiile acestuia. Ei asteptau sa se bucure de toate privilegiile sale fara sa-i accepte responsabilitatile. Datorita acestui lucru, ei au cules blestemul neascultarii (vezi p. 30-33). Israel nu avea respect pentru dreptate, cinste, bunatate si indurare, iar Dumnezeu nu le va apara cazul in fata asupritorilor lor. Spre intristarea lor ei au descoperit ca urma sa li se dea inapoi in masura in care dadusera altora (vezi Matei 7,2). Ei secerau ceea ce semanasera. Ei strigau la Dumnezeu dupa ajutor, dar cerurile de deasupra pareau de arama si pamantul de jos li se parea de fier (Deuteronom 29,23).
59:10 Bajbaim ca niste orbi de-a lungul unui zid, bajbaim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua in amiaza mare, ca noaptea, in mijlocul celor sanatosi suntem ca niste morti.
Bajbaim. Versetele 10-15 prezinta o descriere impresionanta a rezultatelor vinovatiei. Cand oamenii refuza sa umble pe calea binelui si neprihanirii, Dumnezeu ingaduie sa dea peste ei orbirea (Isaia 6,10; comp. Romani 11,25). El le ingaduie sa mearga pe caile faurite de ei insisi, cai care duc in mod inevitabil la necaz si la incurcatura. Oamenii se gasesc, ca sa zicem asa, inconjurati de ziduri de necazuri. Orbeste si zadarnic ei bajbaie imprejur, cautand o cale de scapare. Acesta era chiar rezultatul prezis de Moise (Deuteronom 28,20.29).
59:11 Mormaim cu totii ca niste ursi, ne vaitam ca niste porumbei, asteptam izbavirea, si nu este, asteptam mantuirea, si ea este departe de noi.
Mormaim. Intristarea produce diferite efecte – uneori manie si amaraciune, alteori chin sufletesc si nefericire (vezi comentariul la v. 9). ,,Cei rai n-au pace” (vezi comentariul la cap. 57,21).
59:12 Caci faradelegile noastre sunt multe inaintea Ta, si pacatele noastre marturisesc impotriva noastra; faradelegile noastre sunt cu noi, si ne cunoastem nelegiuirile noastre.
Faradelegile noastre. Vorbind in numele poporului lui Iuda, Isaia recunoaste acum deschis abaterile lor (vezi comentariul la vers. 9). Ei nu mai cauta sa se indreptateasca. Ei au inceput deja sa culeaga plata pacatului (vezi Romani 6,23; comp. Iacov 1,15).
59:13 Am fost vinovati si necredinciosi fata de Domnul, am parasit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apasare si razvratire, am cugetat si vorbit cuvinte mincinoase;
Am parasit. Intotdeauna pacatul indeparteaza de Dumnezeu, nu atrage spre El. Cararea pe care mergea Israel ducea natiunea tot mai departe de idealurile pe care Dumnezeu li le pusese inainte. Poporul, ca sa zicem asa (vezi comentariul la v. 13), isi recunoaste aici cu sinceritate vinovatia (vezi comentariul la v. 9), iar in felul acesta face primul pas de intoarcere la Dumnezeu. Pasii succesivi esentiali pentru reforma sunt explicati in cap. 58,5-14. Aceasta era singura speranta a lui Israel de a inlatura seria nenorocirilor.
59:14 si astfel izbavirea s-a intors indarat, si mantuirea a stat deoparte; caci adevarul s-a poticnit in piata de obste si neprihanirea nu poate sa se apropie.
Izbavirea. [,,Judecata,” KJV]. Adica, ,,dreptate.” Isaia descrie aici trista stare de lucruri care domnea in curtile de judecata si in procedeele particulare ale iudeilor fata de iudei. Dreptatea este personificata si infatisata ca si cum ar fi fugit pentru propria siguranta. Ea se temea sa se aventureze in gol.
Mantuirea. [,,Dreptatea,” KJV]. Literal, ,,indreptatirea.” Si ea a fost data la o parte si fuge ca sa nu fie vanata de oameni. Adevarul a fost atacat si zace la pamant ca un razboinic cazut, calcat in picioare si neinstare sa se ridice. Echitatea si integritatea au fost izgonite, si nu mai indraznesc sa se inapoieze. Acesta este rezultatul inevitabil cand o natiune isi intoarce spatele lui Dumnezeu si legii divine (vezi GC 584, 585).
59:15 Adevarul s-a facut nevazut, si cel ce se departeaza de rau este jefuit. Domnul vede, cu privirea manioasa, ca nu mai este nici o neprihanire.
Este jefuit. Cu aceste cuvinte se incheie sectiunea care incepe cu v. 9. Timpurile sunt atat de rele incat un om cinstit isi gaseste insasi viata lui in primejdie. Asa stateau lucrurile in Iuda in timpul domniei lui Manase, care ,,a varsat… mult sange nevinovat” (2Regi 21,16).
Domnul vede. Cuvintele acestea incep o noua sectiune. Acuzarea divina a lui Iuda (v. 9-15) sa incheiat. Domnul trece acum in revista starea aparent deznadajduita a lui Iuda si Se ofera pe Sine ca Mantuitor si Mijlocitor (vezi comentariul la cap. 53,12). Este incurajator sa stim ca atunci cand o situatie apare intunecoasa si descurajatoare pentru om, Domnul nu numai ca stie totul cu privire la ei, dar sta gata sa ia masuri care vor aduce usurare.
59:16 El vede ca nu este nici un om, si Se mira ca nimeni nu mijloceste. Atunci bratul Lui Ii vine in ajutor, si neprihanirea Lui Il sprijineste.
Nu este nici un om. In criza care se ivise nu era nimeni in stare sa dea ajutor (vezi Ezechiel 22,30). Nu era nimeni care sa opreasca pedeapsa care ameninta sa vina asa cum facusera Aaron si Moise (Numeri 16,47.48), sau Fineas (Numeri 25,7.8). Din punct de vedere omenesc situatia parea deznadajduita. Ajutorul trebuia sa vina de la Dumnezeu asa cum venise in Egipt, la Marea Rosie, si de repetate ori in decursul pribegiei prin pustie si in ocuparea Tarii Fagaduite. Dumnezeu va lucra de dragul propriului Sau Nume si de dragul poporului Sau lovit.
Nimeni nu mijloceste. Adica, in favoarea lui Israel. Ei se instrainasera de Tatal ceresc si intr-o nevoie grozava dupa ajutor (vezi comentariul la v. 1, 2, 9).
Neprihanirea Lui. [,,Dreptatea Lui,” KJV]. Ceea ce Il face pe cel Atotputernic sa intervina in favoarea poporului Sau incercat este indurarea divina. Criza care l-a confruntat pe Iuda in zilele lui Isaia, si mai tarziu, ameninta natiunea cu desfiintarea deplina. Dar, asa cum se intampla atat de adesea in cartea lui Isaia, inspiratia trage din criza mai apropiata o invatatura de prima importanta cu privire la marea lupta dintre bine si rau. Nu este vorba numai de Iuda, ci de intreaga omenire. Extrema neajutorare a lui Iuda in fata vrajmasilor este prezentata aici ca o ilustratie a neajutorarii intregului neam omenesc in lupta sa impotriva pacatului si puterilor raului. Lipsit de interventia divina omul nu are nici o speranta. De aceea Hristos Se ofera ca rascumparare pentru multi si intra pe cararea grea a luptei care Il va duce in cele din urma la cruce.
59:17 Se imbraca cu neprihanire ca si cu o platosa, Isi pune pe cap coiful mantuirii; ia razbunarea ca o haina, si Se acopera cu gelozia ca si cu o manta.
O platosa. Isaia Il descrie pe Hristos ca pe un razboinic inarmat care intra in lupta pentru izbavirea omului. Este un razboi acesta, dar lupta nu este dusa cu arme firesti. Platosa si coiful sunt arme de aparare menite sa ocroteasca capul si pieptul, cele mai vulnerabile doua parti ale trupului (Efeseni 6,14.17).
Haina. Hristos va duce lupta pana la portile vrajmasilor poporului Sau.
Gelozia. [,,Ravna,” KJV]. Ravna Lui L-a facut neinfricat, si a ingrozit fortele raului (vezi Psalmi 69,9; 119,139).
59:18 El va rasplati fiecaruia dupa faptele lui, va da potrivnicilor Sai mania, va intoarce la fel vrajmasilor sai, si va da ostroavelor plata cuvenita!
Dupa faptele lui. Pentru a fi dreapta, pedeapsa trebuie sa fie pe masura vinovatiei. Cand Hristos Se intoarce, El face aceasta pentru ca sa dea ,,fiecaruia dupa faptele lui” (Apocalips 22,12). ,,Domnul este indelung rabdator,” dar vine timpul cand ,,Se razbuna pe potrivnicii Lui,” ,,si nu lasa nepedepsit pe cel rau” (vezi comentariul la Numeri 1,2.3).
Ostroavelor. Adica, natiunilor departate care l-au asuprit pe poporul lui Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 42,4).
59:19 Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus, si de slava Lui cei de la rasaritul soarelui; cand va navali vrajmasul ca un rau, Duhul Domnului il va pune pe fuga.
Se vor teme de Numele. Ca si Egiptul din vechime, natiunile sunt toate obligate sa respecte puterea si maretia lui Dumnezeu cand Se ridica in apararea poporului Sau (vezi comentariul la cap. 45,23). ,,Cand se implinesc judecatile [lui Dumnezeu] pe pamant, locuitorii lumii invata dreptatea.” (cap. 26,9).
Manifestarea finala a puterii lui Dumnezeu in favoarea poporului Sau va face ca toti sa-L recunoasca, de la o margine a pamantului pana la alta (Psalmi 50,1-6; Maleahi 1,11; Apocalips 5,13; 15,3.).
Cand va navali vrajmasul ca un rau. [,,Ca un potop,” KJV]. Sau, ca in RSV, ,,caci el va veni ca un rau furios, pe care il mana vantul Domnului.” Sintaxa si forma ebraica a verbului par sa favorizeze varianta din urma. Sar, tradus ,,vrajmas” in KJV inseamna si ,,necaz,” si ,,”spaima.” Daca Sar este subiectul verbului propozitiei, el trebuie sa fie un substantiv – ,,vrajmasul.” Daca este un participiu care determina substantivul ,,rau,” lucru favorizat de pozitia lui in propozitie, o traducere a propozitiei ar fi ,,el va veni ca un rau suparator.”
Il va pune pe fuga. [,,Va ridica un steag,” KJV]. Ebr. Nosesah. Daca verbul acesta deriva de la nasash, atunci este buna traducerea KJV; dar daca e de la nu, ,,a alunga” sau ,,a pune pe fuga,” atunci trebuie sa fie considerata exprimarea din RSV si din Cornilescu, si anume, ,,alunga.” Exprimarea marginala din KJV, ,,pune pe fuga,” urmeaza interpretarea mai naturala a Textului Masoretic. Ambele traduceri sunt in armonie cu contextul. Dupa felul de exprimare din KJV, poporul lui Dumnezeu se afla la mare stramtoare (vezi v. 9, 15), iar El Se ridica pentru a-l izbavi (vezi versetele 15, 16). In acord cu ambele exprimari, ultima parte a v. 19 continua descrierea biruintei lui Dumnezeu asupra vrajmasilor poporului Sau, care sunt descrisi in v. 16-18. Se vede asadar ca nici contextul si nici textul ebraic insusi nu poate fi constrans hotarat in favoarea uneia dintre cele doua traduceri.
Cand vrajmasul vine cu o forta aparent irezistibila, si pare ca nimic nu-l poate impiedica sa-si reverse mania asupra celor drepti, Dumnezeu Isi descopera marea Lui putere (v. 16). De repetate ori in decursul istoriei Dumnezeu a intervenit pe caile cele mai minunate pentru a-Si izbavi poporul. Acesta va fi din nou experienta poporului lui Dumnezeu in marea criza de la sfarsitul timpului. In momentul in care nelegiuitii de pe pamant cred ca ii au pe sfinti cu totul in puterea lor, Domnul Se va descoperi, nimicindu-i pe vrajmasii lor si luandu-i pe sfinti cu El pentru a-si primi mostenirea.
59:20 Da, va veni un Rascumparator pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor intoarce de la pacatele lor, zice Domnul.
Va veni un Rascumparator. Profetia aceasta se va implini la a doua venire a lui Hristos. Atunci Domnul va reveni pentru a-Si salva poporul – aceia care s-au intors de la faradelegile lor si L-au primit pe El ca Mantuitor personal. In Romani 11,26-27, Pavel aplica cuvinte asemanatoare la timpul cand ,,tot Israelul va fi mantuit.”
59:21 Si iata legamantul Meu, cu ei, zice Domnul: Duhul Meu, care Se odihneste peste tine, si cuvintele Mele, pe care le-am pus in gura ta, nu se vor mai departa din gura ta, nici din gura copiilor tai, nici din gura copiilor copiilor tai, de acum si pana-n veac, zice Domnul.
Legamantul Meu. Vezi comentariul la Geneza 17,4.7.8; Ieremia 31,31-34; Evrei 8,10.11; 10,16. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–21DA 458
1–151T 355
1 DA 751; TM 156; 5T 78, 323
1, 2 PK 323; 1T 596
8 CH 575; 2T 394
14 GC 586; TM 342; 9T 12, 62
14, 15 COL 170; DA 222; MH 142; 1T 362; 9T 91
14–17TM 358
16 PK 692; 8T 25
17 EW 36; LS 116; ML 314; TM 149; 8T 42
19 AH 214; CT 156, 166, 388; DA 828; EW 60, 222; GC 600; ML 28, 48, 316; PK 571; 1T 306; 2T 398; 4T 357; 5T 426, 629; 6T 161; 7T 238; 8T 95
19, 20 TM 359