59:16 El vede ca nu este nici un om, si Se mira ca nimeni nu mijloceste. Atunci bratul Lui Ii vine in ajutor, si neprihanirea Lui Il sprijineste.
Nu este nici un om. In criza care se ivise nu era nimeni in stare sa dea ajutor (vezi Ezechiel 22,30). Nu era nimeni care sa opreasca pedeapsa care ameninta sa vina asa cum facusera Aaron si Moise (Numeri 16,47.48), sau Fineas (Numeri 25,7.8). Din punct de vedere omenesc situatia parea deznadajduita. Ajutorul trebuia sa vina de la Dumnezeu asa cum venise in Egipt, la Marea Rosie, si de repetate ori in decursul pribegiei prin pustie si in ocuparea Tarii Fagaduite. Dumnezeu va lucra de dragul propriului Sau Nume si de dragul poporului Sau lovit.
Nimeni nu mijloceste. Adica, in favoarea lui Israel. Ei se instrainasera de Tatal ceresc si intr-o nevoie grozava dupa ajutor (vezi comentariul la v. 1, 2, 9).
Neprihanirea Lui. [,,Dreptatea Lui,” KJV]. Ceea ce Il face pe cel Atotputernic sa intervina in favoarea poporului Sau incercat este indurarea divina. Criza care l-a confruntat pe Iuda in zilele lui Isaia, si mai tarziu, ameninta natiunea cu desfiintarea deplina. Dar, asa cum se intampla atat de adesea in cartea lui Isaia, inspiratia trage din criza mai apropiata o invatatura de prima importanta cu privire la marea lupta dintre bine si rau. Nu este vorba numai de Iuda, ci de intreaga omenire. Extrema neajutorare a lui Iuda in fata vrajmasilor este prezentata aici ca o ilustratie a neajutorarii intregului neam omenesc in lupta sa impotriva pacatului si puterilor raului. Lipsit de interventia divina omul nu are nici o speranta. De aceea Hristos Se ofera ca rascumparare pentru multi si intra pe cararea grea a luptei care Il va duce in cele din urma la cruce.