57:1 Piere cel neprihanit, si nimanui nu-i pasa; se duc oamenii de bine si nimeni nu ia aminte ca din pricina rautatii este luat cel neprihanit.
Piere cel neprihanit. Capitolul acesta continua fara intrerupere firul ideii incepute in capitolul 56,9. Unii au aratat ca aceasta sectiune descrie in mod corespunzator situatia din timpul primei parti a domniei lui Manase (vezi Vol. II, p. 88). Nu se stie daca solia aceasta a fost data la momentul acela pentru a-i incuraja pe cei care sufereau sau la un alt moment.
Oamenii de bine. Adica, ,,oamenii de chesed” (vezi comentariul la Iov 10,12; Psalmi 13,7).
Este luat. Isaia se mangaie cu gandul ca moartea celor drepti ii scapa de rele mai mari care li s-ar fi intamplat daca ar fi trait mai departe.
57:2 El intra in pace in groapa lui: cel ce umbla pe drumul cel drept, se odihneste in culcusul lui.
Se odihneste in culcusul lui. Cel drept va gasi pace si odihna in moarte. Mormantul va fi pentru el nu o nedorita eliberare de incercarile si necazurile unui timp de stramtorare (comp. Isaia 26,20; Apocalips 14,13; vezi comentariul la Isaia 57,1).
57:3 Dar voi, apropiati-va incoace fii ai vrajitoarei, samanta preacurvarului si a curvei!
Samanta. Isaia ii cheama pe facatorii de nedreptate sa se apropie ca sa auda cuvantul Domnului. In Biblie oamenii sunt de obicei numiti ,,copii” ai celor ale caror practici le urmeaza (Ioan 8,39.41.44).
57:4 De cine va bateti voi joc? Impotriva cui va deschideti voi gura larg, si scoateti limba? Nu sunteti voi niste copii ai pacatului, o samanta a minciunii,
Va bateti joc. Nelegiuitii isi bateau joc si ii luau in ras pe cei drepti.
57:5 care se incalzeste pentru idoli sub orice copac verde, care junghie pe copii in vai, sub crapaturile stancilor?
Se incalzeste pentru idoli. Literal ,,cei care se aprind printre stejari”. Acestia sunt ,,fiii vrajitoarei” si ,,samanta preacurvarului si a curvei” din v. 3. Isaia ofera aici o descriere impresionanta a excitarii orgiastice a ritualurilor religioase practicate de cultele fertilitatii din timpul lui (vezi Vol. II, p. 38-40). In Romani 1,24-32 Pavel pare sa se refere la aceste practici desfranate savarsite in numele religiei.
Junghie pe copii. Iudeii apostaziati carora li se adreseaza Isaia aici mai erau vinovati si de aducerea de jertfe omenesti (vezi comentariul la Levitic 18,21; 20,2; comp. 2Regi 16,3.4; 2Cronici 28,3.4; Ieremia 19,5; Ezechiel 16,20). Practica aceasta infioratoare era savarsita, uneori, in Valea lui Hinom, chiar imediat la sud de Ierusalim (2Regi 23,10; Ieremia 7,31; 19,5.6).
57:6 In pietrele lustruite din paraie este partea ta de mostenire, ele sunt soarta ta; lor le torni si jertfe de bautura, si le aduci daruri de mancare: Pot Eu sa fiu nesimtitor la lucrul acesta?
Pietrele lustruite din paraie. Literal, ,,netede [pietre] din parau. [ebr. nachal].” Nachal se poate referi fie la parau insusi, fie la valea ingusta prin care acesta curge. Isaia ii dojeneste aici pe iudeii apostaziati pentru inca o fapta de idolatrie – venerarea stalpilor de piatra similari cu cei carora li se inchinau paganii. Stalpii acestia erau unsi cu ulei si tratati ca zei (vezi comentariul la Geneza 28,18).
Daruri de mancare. Adica, ,,o jertfa de mancare” (vezi comentariul la Levitic 2,1). Sa fiu nesimtitor? Sau ,,sa ma caiesc,” sau ,,sa ma induiosez.” Practicile acestea idolatre provocasera mania lui Dumnezeu; cum putea El sa fie potolit prin ele (comp. Ieremia 5,7.9)
57:7 Pe un munte inalt si ridicat iti faci culcusul; tot acolo te sui sa aduci jertfe.
Iti faci culcusul. Imaginea este potrivita intrucat idolatria era privita ca adulter spiritual, iar formele cele mai injositoare de imoralitate constituiau o parte integranta a riturilor presupuse sacre ale religiilor pagane (vezi Ezechiel 16,15-36; vezi Vol. II p. 38-40).
57:8 Iti pui pomenirea in dosul usii si usiorilor; caci, departe de Mine, iti ridici invelitoarea si te sui in pat, iti largesti culcusul, si faci legamant cu ei, iti place legatura cu ei, si iei seama la semnul lor.
Pomenirea. Sau, ,,simbolul tau,” posibil simbolul falic caruia i se aducea de obicei inchinare in cadrul cultelor fertilitatii (vezi Vol. II, p. 38, 39). Lui Israel i se poruncise sa scrie cuvintele lui Dumnezeu pe stalpii usilor si pe usile caselor lor pentru ca ei sa-si poata aminti in mod constant de obligatiile lor fata de El (Deuteronom 6,5-9; 11,13.18.20.22). Insa Israelul necredincios indepartase amintitoarele Domnului si isi pusesera simboluri ale idolatriei.
Iti ridici invelitoarea. [,,Te-ai descoperit,” KJV]. Parasind pe Domnul si dedandu-se altor stapani Israel savarsise adulter spiritual (Isaia 1,21; Ieremia 2,20; 3,1-14.20; Ezechiel 16,13-35; 23,13-49; Osea 1,2; 2,2-13).
57:9 Te duci la imparat cu untdelemn, iti inmultesti miresmele, iti trimiti solii departe, si te pleci pana la locuinta mortilor.
Imparat. Ebr. melek. In textul original consonantic ebraic (vezi Vol. I, p. 25, 26) cuvantul acesta poate fi citit si Molech, despre care multi comentatori cred ca este intentionat aici. Unii considera, totusi, ca aici se face referire la imparatul Asiriei (2Regi 16,7-13). Contextul favorizeaza sugestia anterioara. Descrierea care urmeaza este a unei desfranate care se impodobeste pentru a-si ademeni prada. Isaia in felul acesta descrie Israelul ca dedandu-se la adulter spiritual (vezi comentariul la v. 5,7.8).
Locuinta mortilor. Ebr. sheol, taramul figurat al mortilor (vezi comentariul la Proverbe 15,11).
57:10 Obosesti mergand, si nu zici: Incetez! Tot mai gasesti putere in mana ta: De aceea nu te doboara intristarea.
Nu zici. Conducatorii iudei staruiau in umblarea lor apostata, nedispusi sa-si recunoasca infrangerea in cele din urma.
Putere in mana ta. [,,Viata a mainii tale,” KJV]. Sensul exact al acestei expresii idiomatice din ebraica este necunoscut. Totusi, ideea este ca regele lui Iuda gasea mijloace pentru a-si sustine politica lui stricata in ciuda dificultatilor pe care le intampina acest proces.
57:11 Si de cine te sfiiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasa, de nu ti-ai adus aminte, si nu ti-a pasat de Mine? Si Eu tac, si inca de multa vreme: de aceea nu te temi tu de Mine.
De cine? Teama de oameni il facuse pe Israel sa nu asculte de Dumnezeu. Un asemenea fel de purtare arata ca era socotit mai important sa se evite neplacerea omului decat neplacerea si judecatile lui Dumnezeu. Temerea aceasta dusese la alianta cu Asiria (2Regi 16,7.8) si Egipt (Isaia 36,6) si la legaturi de prietenie cu o anumita partida babiloniana (cap. 39,1-3).
57:12 Dar acum iti voi da pe fata neprihanirea, si faptele tale nu-ti vor folosi!
Iti voi da pe fata neprihanirea. Dumnezeu va expune in fata lumii indreptatirea de sine lipsita de continut a lui Iuda.
57:13 Si atunci sa strigi, si sa te izbaveasca multimea idolilor tai! Caci ii va lua vantul pe toti, o suflare ii va ridica. Dar cel ce se increde in Mine va mosteni tara, si va stapani muntele Meu cel sfant.
Multimea idolilor tai! Pe acestia sa-i cheme Iuda la vreme de nevoie ca sa-l libereze.
57:14 Si El zice: Croiti, croiti drum, pregatiti calea, luati orice piedica din calea poporului Meu!
Croiti. Sulul de la Marea Moarta 1QIsa adauga ,,o cale” (vezi cap. 62,10). O cale trebuia sa fie pregatita pentru a inlesni calatoria la ,,muntele sfant al lui Domnului” (cap. 57,13; vezi comentariul la cap. 35,8; 40,3.4). In aceasta maniera figurata Isaia ii invita pe locuitorii lui Israel sa inlature obstacolele care impiedicau implinirea scopului Sau pentru Israel (vezi p. 30-32).
57:15 Caci asa vorbeste Cel Preainalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant. Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite, si sa imbarbatez inimile zdrobite.
A carui locuinta este vesnica. Literal, ,,locuieste vesnic.” Aceste cuvinte Il caracterizeaza pe Dumnezeu ca Cel vesnic. Cuvantul Sechina, termenul care desemneaza lumina glorioasa a prezentei divine care zabovea deasupra chivotului legamantului (COL 288; vezi comentariul la Geneza 3,24),
deriva de la shakan, aici tradus ,,locuinta”.
In locuri inalte si cu sfintenie. Adica in cerurile preainalte.
Dar si cu omul. Gand incurajator, ca Cineva atat de mare ca Dumnezeu sa Se coboare pentru a locui in inima noastra prin credinta (Efeseni 3,17; comp. Galateni 2,20; DA 23). Oricat de neinsemnati am fi in proprii nostri ochi, avem privilegiul de a fi primitorii celor mai mari daruri ale Cerului. Oricare ar fi lipsurile noastre Dumnezeu este totdeauna gata sa le implineasca.
Zdrobit. Zdrobirea de inima si smerirea de sine – spiritul sincerei pareri de rau pentru pacat, insotit de un simt al neputintei personale de a castiga mantuirea prin mijloace proprii (vezi Romani 7,18) – sunt cele doua insusiri esentiale pentru a fi primit de Dumnezeu (vezi Mica 6,8; vezi comentariul la Psalmi 51,10; Matei 11,29). Zdrobirea de inima pregateste calea pentru indreptatire, dupa cum smerirea o pregateste pentru sfintire. Dumnezeu nu poate face ceva pentru omul care nu are simtamantul viu al propriei sale nevoi si care nu tinde dupa putere de sus (vezi comentariul la Luca 15,2).
57:16 Nu vreau sa cert in veci, nici sa tin o manie necurmata, cand inaintea Mea cad in lesin duhurile, si sufletele pe care le-am facut.
Sa cert. Sunt momente cand Dumnezeu, in nemarginita Lui intelepciune si bunatate, ingaduie sa vina asupra poporului Sau incercari si mustrari. De pilda, El a ingaduit ca iudeii sa ajunga supusi Babilonului, dar dupa 70 de ani (2Cronici 36,21-23; Ieremia 25,11.12; 29,10; Daniel 9,2) El a luat masuri pentru intoarcerea lor in Iudeea. Compara Psalmi 103,9.
Cad in lesin duhurile. Daca Dumnezeu ar fi fost sa ia o atitudine ostila fata de oameni din cauza purtarii lor rele, si ,,sa se certe in veci” cu ei, viata pe care le-o daduse s-ar fi stins, iar sufletele pe care El le crease (vezi comentariul la Geneza 2,7) ar fi incetat sa mai existe. Aceasta lucru, insa, ar fi fost contrar scopului Sau la crearea lor.
57:17 Din pricina pacatului lacomiei lui, M-am maniat si l-am lovit, M-am ascuns, in supararea Mea, si cel razvratit a urmat si mai mult pe caile inimii lui.
Lacomiei. Lacomia este un soi de egoism, iar acest pacat obisnuit al lui Israel se afla la radacina oricarui alt rau (Ieremia 6,13; Ezechiel 33,31; 1Timotei 6,10; vezi comentariul la Luca 12,15).
M-am ascuns. Nu este in firea lui Dumnezeu sa loveasca si sa nimiceasca. Temporar, si pentru implinirea unui anumit scop, El poate sa-Si ,,ascunda” fata (Psalmi 30,7; 89,46; Ezechiel 39,29; vezi comentariul la Isaia 54,8) si sa para ca ii paraseste pe aceia pe care El ii iubeste (vezi comentariul la Evrei 12,6-11).
Si mai mult. [,,Cu indaratnicie.” KJV]. Literal, ,,intorcandu-se inapoi,” sau ,,apostaziind” (vezi comentariul la Ieremia 8,5; Osea 4,16). Judecatile lui Dumnezeu ingaduite sa cada asupra evreilor nu au reusit sa-i reformeze. Ei au staruit in purtarea lor indaratnica. Ca atatia astazi, ei au ales sa faca ceea ce le placea in loc sa traiasca dupa principii.
57:18 I-am vazut caile, si totusi il voi tamadui; il voi calauzi, si-l voi mangaia, pe el si pe cei ce plang impreuna cu el.
Cei ce plang impreuna cu el. Comentatorii sunt in general de acord ca expresia aceasta ar trebui sa fie unita cu cea din v. 19, pentru ca sa zica, literal ,,si jeluitorii lui aducand rodul buzelor.” Cei din Israel care deplang purtarea lor rea si raul care s-a abatut peste ei ca natiune au fagaduinta indurarii si eliberarii (Isaia 61,2; 66,10; Ieremia 13,17; Ezechiel 9,4; vezi comentariul la Matei 5,4). Ei Il vor lauda pe Dumnezeu pentru indurarea si harul Lui (Osea 14,2; Evrei 13,5).
57:19 Voi pune lauda pe buze: Pace, pace celui de departe si celui de aproape! zice Domnul Da Eu il voi tamadui!
Pace. Solia lui Dumnezeu de pace este vestea cea buna a mantuirii (vezi comentariul la cap. 52,7). Evanghelia este pentru toti, de aproape si de departe, iudei si neamuri. Ea este pentru toti cei care sunt gata sa asculte (Fapte 2,39; Efeseni 2,12-17). Dumnezeu ii va ,,tamadui” de boala pacatului pe toti cei care doresc sa lepede pacatul si sa vina dupa El.
57:20 Dar cei rai sunt ca marea infuriata, care nu se poate linisti, si ale carei ape arunca afara noroi si mal.
Cei rai. Pacea si vindecarea (v. 19), le revine numai acelora care iau aminte la solia mantuirii. Cei rai nu gasesc pace deoarece ei leapada unicul mijloc prin care ea se poate obtine.
57:21 Cei rai n-au pace zice Dumnezeul meu.
N-au pace. Pacea este rodul neprihanirii (vezi comentariul la cap. 32,17). Printre roadele firii pamantesti sunt ,,vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, certurile de partide” (Galateni 5,19.20), in timp ce dragostea, bucuria, pacea, fac parte din roadele Duhului (versetele 22, 23). Cei rau nu pot spera nici la pacea sufletului inauntru si nici la liniste din afara. Acolo unde este o abatere de la principiile divine, se ivesc in mod inevitabil neintelegerile, dezbinarile si cearta. Daca lumea vrea sa inlature cearta, ea trebuie mai intai sa inlature pacatul, cauza certurilor. Numai neprihanirea launtrica poate produce pacea in afara. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
15 COL 162; DA 180, 300; FE 370, 451, 496; GC 275; MYP 247; PK 314; PP 33; TM 207, 249, 278; 5T 50, 494; 6T 125; 8T 72, 220, 334; 9T 147
16–19Ed 147; 8T 219
17–19PK 315
18 DA 301
20, 21 DA 336
21 8T 219