56:2 Ferice de omul care face lucrul acesta, si de fiul omului care ramane statornic in el, pazind Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, si stapanindu-si mana, ca sa nu faca nici un rau!
Pazind Sabatul. Era la fel de important pentru neamurile convertite sa tina cu credinciosie Sabatul (v. 1) cum era si pentru iudei. Adevarata tinere a Sabatului este dovada ca oamenii Il recunosc pe Dumnezeu ca Creator si Rascumparator al lor si ca ei sunt gata sa asculte in mod neconditionat in toate privintele de El (vezi comentariul la Isaia 58,13; Ezechiel 20,12.20). Nu este mai putin esential pentru neamuri sa recunoasca principiile acestea decat a fost totdeauna pentru iudei. Dumnezeu ii crease si pe unii si pe altii, El luase masuri si pentru mantuirea unora ca si pentru a celorlalti (Romani 1,16.17), si are aceeasi pretentie la ascultarea lor credincioasa. Mai mult, principiile cuprinse in raporturile omului cu Dumnezeu in calitate de Creator si Rascumparator nu sunt deosebite in vremurile crestine de ceea ce erau ele in vremurile iudaice, iar tinerea Sabatului nu este mai putin importanta astazi de cum era pe atunci.