53:1 Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului?
Cine a crezut? Cine-ar fi crezut vestea despre umilirea si inaltarea lui Mesia, Robul Domnului (vezi comentariul la cap. 52,7.13-15)! Descrierea iubirii pline de lepadare de Sine a Mantuitorului si a jertfei Sale inlocuitoare – tema din capitolele 52,13 la 53,12 – este solia cea mai uimitoare, ,,vestea buna” cea mai mare (vezi comentariul la cap. 52,7), a timpului si a vesniciei. (Observati ca separarea pe capitole ar fi trebuit sa fie facuta intre versetele 12 si 13 a capitolului 52 si nu acolo unde apare acum) Comentatorii iudei moderni tagaduiesc ca descrierea vie a ,,robului” suferind (vezi comentariul la cap. 52,13) prezentata in capitolul acesta este o profetie in vreun sens oarecare, sau ca se aplica la Mesia. Comentatorii crestini moderni tind sa fie de acord cu pozitia aceasta. Tendinta si a unora si a altora este de a aplica pe Isaia 53 la suferintele iudeilor din partea vrajmasilor lor, sau la experienta patetica a unui anumit iudeu individual de pe timpul lui Isaia. Unii au sugerat ca profetul descrie aici propria lui experienta. Pasaje din Noul Testament precum Matei 8,17 si Ioan 12,38 aplica in mod clar Isaia 53 la Hristos.
Ceea ce ni se vestise. Literal, ,,cele ale auzului nostru”, ,,ceea ce am auzit”. Aceasta se refera la ,,vestile bune” din cap. 52,7, care sunt raportate pe larg in capitolele 52,13 la 53,12. Bratul. Unealta prin care un om isi realizeaza planurile. Aici ,,bratul”, sau puterea lui Dumnezeu, este descoperit la lucru pentru mantuirea oamenilor.
53:2 El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un Lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.
El. Adica ,,robul” prezentat in cap. 52,13, Mesia (vezi comentariul la cap. 41,8).
Inaintea Lui. Probabil insemnand ,,inaintea lui Dumnezeu” in sensul de a fi supus fata de vointa Lui, si supus grijii Lui (vezi comentariul la Luca 2,49).
O odrasla slaba. Hristos a crescut pana la statura de barbat – fizic, mintal si spiritual – in armonie cu legile naturale ale dezvoltarii umane (vezi comentariul la Luca 2,52). Dupa cum o planta trage hrana din sol, tot asa El avea sa ia din intelepciunea si taria lui Dumnezeu. Imaginea ,,odraslei slabe” pare sa fie o aluzie la ,,Vlastarul” din Isaia 11,1.
Pamant uscat. O planta care creste intr-un pamant uscat pare pipernicita si neatragatoare. Conducatorii iudei au gasit caracterul lui Isus ca fiind neatragator.
Lastar. Ebr. shores. Desi cuvantul este folosit in sensul sau literal, el apare mai mult in sensul sau figurat in Vechiul Testament. Imaginea se bazeaza pe faptul ca in multe ocazii o planta sau un copac poate fi doborat la pamant, dar daca radacina ramane, planta va creste din nou. Aici cuvantul ,,lastar” este echivalent cu ,,planta tanara”.
N-avea nici frumusete. Literal ,,nici un aspect”, adica nimic care sa atraga atentia. Oamenii nu urmau sa fie atrasi la Hristos printr-o desfasurare de slava supranaturala, ci prin frumusetea unei vieti neprihanite (vezi DA 23, 27, 43). El a umblat printre oameni ca un om – un Om desavarsit. Isaia insa nu se refera la infatisarea personala a lui Hristos ca om, ci numai la faptul ca El nu era felul de Mesia care ii interesa pe iudei (vezi comentariul la Luca 4,29). Pentru un comentariu la infatisarea personala a lui Isus vezi comentariul la Luca 2,52.
53:3 Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.
Dispretuit si parasit. In tot cursul vietii Sale, Hristos a cunoscut ce inseamna sa fi urat, batjocorit si lepadat.
Om al durerii. Luand asupra Sa chip de om, Hristos a devenit sensibil la orice durere, intristare si dezamagire cunoscuta omului. Prin natura omeneasca a lui Isus, natura dumnezeiasca a experimentat toate cele la care au fost supusi oamenii muritori. Tot tratamentul rau si toata rautate pe care oamenii nelegiuiti le puteau savarsi impotriva Sa au fost necontenit partea Lui, si au culminat cu judecarea si rastignirea Lui.
Iti intorceai fata. In loc de a simti impreuna cu Hristos in suferinta Lui, oamenii se intorceau de la El cu inversunare si dispret. Ei n-au avut nici un fel de mila fata de El, ci L-au invinuit pe El pentru soarta Lui nefericita. Vezi Matei 26,39-31; 27,39-44. Pana si ucenicii Lui L-au parasit si au fugit (Matei 26,56).
53:4 Totusi, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit.
Suferintele noastre. Versetele 4-6 scot in evidenta natura vicariala a suferintelor si mortii lui Hristos. Faptul ca a suferit si a murit pentru noi si nu pentru Sine este repetat de noua ori in versetele acestea, si din nou in versetele 8, 11. El a suferit in locul nostru. Durerea, umilinta si batjocura pe care le meritam noi, El le-a luat asupra Sa (vezi DA 25).
Lovit de Dumnezeu. Vrajmasul facea sa para ca suferintele lui Isus erau o pedeapsa aplicata Lui de catre un Dumnezeu razbunator pentru ca el era un pacatos (vezi DA 471). Daca asa ar fi stat lucrurile, El n-ar fi putut fi Rascumparatorul lumii.
53:5 Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
Pedeapsa. Adica, pedeapsa necesara ca sa ne aduca in pace cu Dumnezeu (vezi Romani 5,1).
53:6 Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.
Noi rataceam cu totii ca niste oi. Aceasta pare sa fi fost o expresie proverbiala (Psalmi 119,176; comp. Zaharia 10,2; Matei 18,11.12). Pentru un comentariu la ,,oaia cea pierduta”, vezi comentariul la Luca 15,1-7, si pentru legatura dintre Pastor si ,,oaia” Lui, vezi comentariul la Ioan 10,1-18.
53:7 Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
N-a deschis deloc gura. Adica, drept protest sau plangere sau pentru a-si lua apararea. Tacerea era o dovada de supunere deplina si neconditionata (vezi Matei 26,39-44). Ceea ce a facut Mesia, a facut de bunavoie si cu placere, pentru ca pacatosii sortiti pieirii sa poata fi salvati. Pentru implinirea acestei profetii vezi Matei 26,63; 27,12.14.
53:8 El a fost luat prin apasare si judecata; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?
A fost luat. De moarte, adica ,,a murit”.
Prin apasare. Mesia nu a fost supus unui proces cinstit in ciuda pretentiei de procedura judicioasa corecta. Verdictul a fost partinitor.
Cei de pe vremea Lui. Sensul textului ebraic nu este cu totul clar, si au fost propuse diferite traduceri. Sectiunea aceasta din Isaia este poetica in forma. Datorita acestui fapt, a doua propozitie a celui dintai paralelism poetic din v. 8 este in mod normal legata ca sens de prima propozitie (vezi Vol. III, p. 24). O interpretare pe deplin valida a expresiei ebraice redata “dar cine din cei de pe vremea Lui?” si una de asemenea in armonie cu continutul poetic ar fi “cine s-a preocupat de soarta Lui? ” adica ,,de ceea ce I s-a intamplat”. Cea dintai parte se refera la judecarea si condamnarea lui Isus iar a doua tradusa astfel, la faptul ca nimeni nu i-a luat partea sau nu s-a ridicat ca sa-L apere. ,,El a suportat-o singur”. Altii au tradus partea aceasta ,,cine ii va declara generatia” [KJV], in sensul ca Isus nu va avea urmasi naturali care sa perpetueze linia familiei Sale.
Pentru pacatele poporului. Cu privire la natura substitutiva a suferintelor si mortii lui Hristos vezi comentariul la v. 4-6.
53:9 Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nici o nelegiuire si nu se gasise nici un viclesug in gura Lui.
Intre cei rai. Robului Celui Drept (vezi comentariul la cap. 52,13) i s-a facut o inmormantare de pacatos, nu de sfant. Dupa ce Si-a dat viata pentru pacatosi El a fost pus impreuna cu ei in moarte.
Cu cel bogat. El urma sa fie ingropat in mormantul unui om bogat, acela al lui Iosif din Arimateea (Matei 27,57-60).
Macar ca. Hristos a suferit soarta unui pacatos cu toate ca nu facuse nimic ca sa merite soarta aceea.
53:10 Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.
Domnul a gasit cu cale. Domnului nu i-a facut placere ca Robul Sau (vezi comentariul la cap. 52,13), Mesia, sa sufere, dar avand in vedere binele vesnic al oamenilor si siguranta universului era cel mai bine ca El sa sufere. ,,Domnul a gasit cu cale” in sensul ca ,,era voia Domnului”. Numai in felul acesta putea sa reuseasca planul mantuirii. Suferintele lui Hristos faceau parte din planul vesnic (Fapte 2,23; 3,18).
Viata. [Sufletul, KJV]. Ebr. nephesh insemnand ,,insusi” sau ,,viata Lui” (vezi comentariul la 1Regi 17,25; Psalmi 16.10). Viata Lui a fost pusa in locul vietii noastre (vezi comentariul la Isaia 53,4, vezi DA 25).
Ca rezultat al pacatului omul isi pierduse nevinovatia, capacitatea lui de a-L iubi pe Dumnezeu si de a asculta de El, caminul lui, stapanirea lui asupra pamantului si chiar si viata. Hristos a venit pentru a restabili toate lucrurile pentru totdeauna, nu numai pe acest pamant ci si pretutindeni in univers.
Ca jertfa pentru pacat. Ebr. ’asham de obicei tradus ,,jertfa pentru vina” (vezi Levitic 5,6). Jertfa aceasta era adusa in situatia in care se cerea restituire, fie fata de om, fie fata de Dumnezeu. Moartea Robului lui Dumnezeu a oferit o ispasire acceptabila si eficienta pentru pacat care purta raspunderea pentru paguba. Jertfa aceasta era esentiala pentru rascumpararea si refacerea omului (Ioan 1,29; 17,3; 2Corinteni 5,21; 1Petru 2,24).
O samanta. Adica ,,odrasla” sau ,,descendenti” – aceia care erau dispusi sa-L primeasca, sa creada ,,in Numele Lui” (Ioan 1,12), sa fie ,,nascuti din nou” (Ioan 3,3). El ,,a suferit crucea” ,,pentru bucuria care-i era pusa inainte” (Evrei 12,2). Pentru ca Hristos sa poata ,,vedea” samanta Sa aceasta implica in mod evident invierea Lui din morti.
Va trai multe zile. Aici invierea este inca si mai clar afirmata (vezi Evrei 7,16.25; Apocalips 1,18).
Lucrarea Domnului. Sau ,,placerea Domnului” [KJV]. Adica ,,voia Domnului”. (comp. ,,a placut Domnului”, ,,Domnul a gasit cu cale”). Hristos a avut placere sa faca voia Tatalui Sau (Matei 26,39.42; Ioan 4,34; 5,30; 6,38), iar prin El voia lui Dumnezeu urma sa predomine din nou intre oameni (Matei 6,10; 7,21; Ioan 17,6). Misiunea lui Mesia urma sa reuseasca.
53:11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
Muncii. Adica ,,ostenelile” insemnand rezultatele eforturilor Sale. LXX si cele 2 suluri ale lui Isaia de la Marea Moarta contin aici si cuvantul ,,lumina”, asa ca prima propozitie zice: ,,din munca sufletului Sau, El va vedea lumina”.
Se va inviora. Jertfa Lui nu va fi in zadar. Datorita mortii Lui multi vor trai; datorita suferintelor Lui multi vor gasi pace si bucurie vesnica (vezi DA 25; comp. Evrei 12,2). Rezultatul va justifica pe deplin sacrificiul necesar pentru a-l obtine.
Prin cunostinta Lui. Sensul acestei expresii nu este cu totul clar. Ea pare sa se refere la cunoasterea intima de catre Hristos a caracterului si vointei Tatalui pe care El a venit sa le descopere oamenilor (Isaia 11,2; 50,4; Matei 11,27; Ioan 1,18; 5,19; 8,28; 10,15; 17,3).
Robul Meu cel neprihanit. Tatal vorbeste aici despre Fiul Sau, Mesia (vezi comentariul la cap. 41,8; 52,13).
Va lua asupra Lui. Acesta este o reafirmare a naturii substitutive a jertfei lui Mesia accentuata in v. 4-6, 8, 10.
53:12 De aceea Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte, si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.
De aceea ii voi da partea Lui. Dumnezeu Il va rasplati pe Robul Sau biruitor cu un loc de mare cinste inaintea intregului univers.
Prada. Tot ce s-a pierdut datorita urmarilor pacatului (vezi comentariul la v. 10) va fi recastigat. Hristos a devenit ,,mostenitor al tuturor lucrurilor” si Isi imparte mostenirea cu cei pe care i-a scos din mana vrajmasului (Evrei 1,2; Romani 8,17; Coloseni 1,12; etc.). Ei iau poarte la triumful Lui nu ca vasali sau ca sclavi, ci ca barbati si femei rascumparati prin sangele Lui si meniti sa imparateasca impreuna cu El pentru vesnicie (2Timotei 2,12; Apocalips 5,10; 22,5). El va primi ,,Numele care este mai presus de orice nume”, unul inaintea caruia ,,sa se plece orice genunchi” (Filipeni 2,9.10).
S-a dat pe Sine Insusi la moarte. Vezi comentariul la v. 10.
S-a rugat. Sau ,,a facut mijlocire” [KJV]. Aici este prezisa in mod evident lucrarea de mijlocire a lui Hristos (Romani 8,34; Evrei 7,25; 9,24; 1Ioan 2,1).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–12DA 458
1–3AA 225
1–9PK 690
2 AH 461; DA 27; MB 25; PK 710
2, 3 GW 49
3 CS 23; DA 147, 600; EW 109, 160; GC 633, 641; MB 12; MM 19; SC 13; SL 77; SR 204; TM 19; 1T 78, 136, 137, 155, 505; 2T 202, 337, 345, 358, 516; 3T
326, 378, 407, 416, 457; 4T 121, 251, 379; WM 24
3, 4 CS 54; DA 471; PK 686; 1T 287
4 GC 416; 4T 418
4, 5 EW 114; PP 411; 4T 374
4–6DA 484
4–8AA 226 5 AA 472; COL 191: CT 22; DA 25; EW 112; FE 272; MH 124, 504; MM 19; SC 13; 1T 136, 150; 2T 73, 207, 516; 3T 481; 5T 316; 8T 43, 209 6 CT 269; DA 113, 329; FE 283; MH 71; Te 120 7 AA 227; DA 113, 136, 165, 706; GC 18; MB 71; PK 686; 2T 208 9, 10 AA 227 10 FE 402; 4T 374, 418 10–12FE 403; PK 692 11 AA 601; CS 213; CT 144; DA 770, 828; Ed 309; EW 288; GW 28; MH 134, 504; ML 349, 355; MM 135; SR 413; 2T 686; 4T 529; 6T 309, 423; 8T 43 12 AA 227; DA 751; SC 46