51:1 Ascultati-Ma, voi, care umblati dupa neprihanire, care cautati pe Domnul! Priviti spre stanca din care ati fost ciopliti, spre gaura gropii din care ati fost scosi.
Ascultati-Ma. Isaia se adreseaza acum celor evlaviosi din Israel, acelora care cu sinceritate si ravna au asteptat implinirea fagaduintelor facute parintilor lor, dar care se descurajasera din cauza intarzierii si aparentei lor nereusite (vezi cap. 49,4.14; 50,1). Ei uitasera cum Domnul ii condusese pe parintii lor in vremurile trecute (vezi LS 196). Dumnezeu ii invita acum sa se intoarca la El si sa uite indoielile si temerile lor. Pentru aceia care cauta dreptatea si eliberarea este o singura cale de a ajunge la obiectivele acestea, si anume prin ascultare credincioasa de glasul Domnului.
Neprihanire. Ebr. sedeq de obicei ,,neprihanire”, dar si ,,dreptate”, ,,izbanda” sau ,,eliberare”. Acela care seamana neprihanire va secera ,,dreptate”, ,,izbanda” si ,,eliberare”. Una este cauza, cealalta rezultatul. Ambele nuante de inteles pot sa fie intentionate aici. Prima este accentuata in v. 7, iar a doua in v. 5. Daca Israel macar ar fi savarsit neprihanirea, el ar fi putut astepta dreptatea, izbanda si eliberarea.
Din care ati fost ciopliti. Israel trebuia sa cugete la calea pe care Dumnezeu condusese natiunea in vremurile trecute. Pornind de la un inceput umil ei devenisera o mare natiune. Dupa cum piatra este luata din cariera si cioplita pentru a alcatui un templu frumos, tot asa poporul Israel fusese adus din Egipt si Mesopotamia si pregatit de Dumnezeu pentru a fi reprezentantii Lui in viata. Cat de minunat lucrase Domnul in favoarea lor! Acum El voia ca ei sa prinda curaj, increzandu-se in credinta ca El va face din nou lucrul acesta.