5:7 Via Domnului ostirilor este casa lui Israel, si barbatii lui Iuda sunt vita pe care o iubea. El se astepta la judecata, si cand colo, iata sange varsat! Se astepta la dreptate, si cand colo, iata strigate de apasare!
Via. Dumnezeu nu-si lasa poporul in nesiguranta in ce priveste sensul soliei Sale pentru ei. Aplicatia specifica a acestei solii la natiunea apostaziata aminteste de mustrarea precisa adresata de Natan lui David: ,,Tu esti omul acesta!” (2Samuel 12,7), si de denuntarea aspra a lui Isus cu privire la iudei: ,,Imparatia lui Dumnezeu va fi luata de la voi, si va fi data unui neam care va aduce roadele cuvenite” (Matei 21,43).
Casa lui Israel. Desi misiunea lui Isaia era in primul rand pentru regatul lui Iuda, unele dintre soliile lui se aplicau in aceeasi masura imparatiei lui Israel. Parabola cu via era cu siguranta indreptata in primul rand catre Iuda (v. 3), dar solia de mustrare si condamnare era la fel de potrivita si pentru Israel ca si pentru Iuda (vezi Isaia 1,3; 4,2; 8,18; 31,6; Mica 1,14; 3,1; 6,2). Dar, faptul ca aici sunt mentionate atat ,,casa lui Israel”, cat si ,,barbatii lui Iuda”, ar parea sa arate ca soliile se aplica ambelor natiuni. Daca ,,Israel” inseamna aici regatul de nord, atunci profetia aceasta a fost data inainte de anul 722 i.Hr., cand acesta a cazut. Pe masura ce acea natiune se apropia de judecata, nu se poate tagadui ca un profet al Domnului preocupat in primul rand de Iuda, ar putea sa mai arunce ocazional o privire si asupra vecinului de la nord al lui Iuda, aflat intr-un moment crucial.
El Se astepta la judecata. Dumnezeu astepta ca poporul Lui sa exercite dreptatea, dar, in schimb, a vazut pretutindeni varsare de sange, nedreptate si asuprire.
Strigate. ,,Strigatele” veneau de la cei care sufereau apasare sau al caror sange nevinovat era varsat (vezi Geneza 4,10; Deuteronom 24,15; Iacov 5,4; Apocalips 6,9.10). Dreptii nu se poarta unii fata de altii de asa maniera incat strigatele lor de ajutor sa ajunga pana la cer.