5:25 De aceea Se si aprinde Domnul de manie impotriva poporului Sau, Isi intinde mana impotriva lui, si-l loveste de se zguduie muntii, si trupurile moarte stau ca noroiul in mijlocul ulitelor. Cu toate acestea, mania Lui nu se potoleste, si mana Lui este inca intinsa.
Se si aprinde Domnul de manie. Vezi comentariul la Judecatori 2,20; 2Regi 13,3; 17,11. Este inspaimantator sa atati mania Domnului. Domnul Dumnezeu este: ,,plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie” (Exod 34,6). El iubeste cu infocare pe pacatos, dar uraste cu desavarsire pacatul. El nu il achita pe vinovat; de fapt, El nu poate face aceasta si sa ramana consecvent cu propriul Sau caracter – decat daca si numai atunci cand persoana vinovata se pocaieste de umbletele ei rele. Cand nelegiuirea ajunge la un punct dincolo de care nu este nadejde, indelunga rabdare dumnezeiasca inceteaza si lucrarea maniei incepe (5T 208; 9T 13). La momentul soliei lui Isaia, nelegiuirea lui Israel aproape ca ajunsese la punctul acesta.
Se zguduie muntii. Probabil o referire la vreun cutremur ingrozitor care trebuie sa fi pricinuit mult prapad si fusese privit ca o judecata din partea Cerului. Un asemenea cutremur pare sa fi avut loc pe vremea domniei lui Ozia, poate in ultima parte a domniei lui, cu cativa ani inainte de moartea lui. Acesta ar fi putut fi cutremurul care a avut loc nu cu mult timp inainte de data la care profetul Amos si-a primit chemarea (Amos 1,1). Amintirea acestui cutremur era inca vie in mintile oamenilor cand Isaia a dat solia sa.
Ca noroiul. Literal: ,,ca lepadatura”, sau ,,ca gunoiul” (RSV). Cand a lovit cutremurul, oamenii au fugit pe ulite, unde au fost ucisi, iar trupurile lor imprastiate.
Mana Lui este inca intinsa [KJV – ,,inca” lipseste]. Adica, in judecata (vezi cap. 9,12.17.21; 10,4). Cu privire la intoarcerea maniei lui Dumnezeu, vezi Psalmi 85,4; Isaia 12,1; Osea 14,4, iar cu privire la intinderea mainii Sale pentru a lovi si prapadi, vezi Exod 3,20; 9,15; 2Samuel 24,16; Isaia 14,27.