49:1 Ascultati-Ma, ostroave! Luati aminte, popoare departate! Domnul M-a chemat din sanul mamei si M-a numit de la iesirea din pantecele mamei.
Ascultati-Ma, ostroave. Isaia se adreseaza ,,tinuturilor de coasta” sau popoarelor pagane de pe tarmul Mediteranei. Versetul acesta incepe o sectiune importanta a cartii lui Isaia (cap. 49-53) in care ,,servul” Domnului este in primul rand Hristos (vezi comentariul la cap. 41,8). Tema acestei sectiuni este misiunea glorioasa a ,,servului” lui Dumnezeu si lucrarea Lui in lumea aceasta. Israel urmeaza sa fie asezat din nou, iar neamurile urmeaza sa fie stranse. Pentru un studiu cuprinzator al rolului lui Israel in proclamarea Evangheliei, vezi p. 26-32.
Chemat din sanul mamei. Din clipa conceperii Hristos a fost pus deoparte pentru un singur scop, sa duca oamenilor mantuirea (Matei 1,20.21). Tabloul profetic al lui Mesia si al lucrarii Lui este neintrecut.
49:2 Mi-a facut gura ca o sabie ascutita, M-a acoperit cu umbra mainii Lui; si M-a facut o sageata ascutita, M-a ascuns in tolba Lui cu sageti,
Ca o sabie ascutita. Adica, solia lui Mesia urma sa fie cu efect. Sabia este un simbol corespunzator al puterii care despica si patrunde a Cuvantului lui Dumnezeu (vezi Osea 6,5; Efeseni 6,17; 2Tesaloniceni 2,8; Evrei 4,12; Apocalips 1,16; 19,15.21).
Sageata. Inca un simbol al puterii fulgeratoare si patrunzatoare a cuvantului lui Hristos.
In tolba Lui. Hristos a fost pastrat de Dumnezeu pana I-a venit pe deplin ceasul (Marcu 1,15; Galateni 4,4). O data cu sosirea timpului prezis de Daniel (vezi comentariul la Daniel 9,25; Marcu 1,15), Hristos a venit in lume si repede Si-a implinit misiunea.
49:3 si Mi-a zis: Israele, Tu esti Robul Meu, in care Ma voi slavi.
Israele, Tu esti Robul meu. Vezi comentariul la cap. 41,8.
49:4 Si Eu Ma gandeam: Degeaba am muncit, in zadar si fara folos Mi-am istovit puterea. Dar dreptul Meu este la Domnul, si rasplata Mea la Dumnezeul Meu.
Degeaba am muncit. Israel caruia i s-a vorbit in v. 3, raspunde acum. Nenorocirea ii descuraja pe cei credinciosi din Israel, iar culminarea ce inca avea sa vina prin captivitatea Babiloniana ii va face sa creada ca era zadarnic sa mai nadajduiasca dupa soarta mareata fagaduita lui Israel (vezi p. 29-32). Va parea ca zilele au fost prelungite si ca fiecare profetie daduse gres (vezi Ezechiel 12,22-28). Intr-un mod similar era adevarat si ca Hristos se simtea uneori extrem de dezamagit ca lucrarea Lui pentru oameni era atat de putin apreciata.
49:5 Si acum, Domnul vorbeste, El, care M-a intocmit din pantecele mamei ca sa fiu Robul Lui, ca sa aduc inapoi la El pe Iacov, si pe Israel, care este inca imprastiat; caci Eu sunt pretuit inaintea Domnului, si Dumnezeul Meu este taria Mea.
Si-acum. Din nou vorbitorul este Mesia.
Israel, care este inca imprastiat. Citind lo ,,la el” si nu lo’ ,,nu”, noua manuscrise ebraice, Targumurile (exprimarea marginala) si sulul 1QIsa de la Marea Moarta redau expresia aceasta astfel: ,,Si Israel va fi adunat la El”. Hristos a venit pentru a-l aduce pe Israel din nou la Dumnezeu (vezi Ezechiel 34,11-16; Matei 15,24).
49:6 El zice: Este prea putin lucru sa fii Robul Meu ca sa ridici semintiile lui Iacov si sa aduci inapoi ramasitele lui Israel. De aceea, te pun sa fii Lumina neamurilor, ca sa duci mantuirea pana la marginile pamantului.
Lumina neamurilor. Cu toate ca Mesia a venit ca Pastor pentru a aduna oile pierdute ale lui Israel (vezi comentariul la v. 5). El mai avea ,,si alte oi, care” nu erau ,,din staulul acesta” (Ioan 10,16). El a venit pentru a fi Mantuitor, nu numai al lui Israel, ci al lumii intregi (Ioan 3,16). Barierele nationale urma sa fie sfaramate (Efeseni 2,14), iar solia Lui de nadejde va merge pana la marginile pamantului (Matei 24,14). Pentru un studiu cuprinzator al misiunii lui Israel pentru lume vezi p. 25-38.
49:7 Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul, Sfantul lui Israel, catre Cel dispretuit si urat de popor, catre Robul celor puternici: Imparatii vor vedea lucrul acesta, si se vor scula, si voievozii se vor arunca la pamant si se vor inchina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfantului lui Israel, care Te-a ales.
Imparatii vor vedea. Compara cap. 52,15. Mesia va veni ca un ,,slujitor” (cap. 49,5; 52,13; vezi comentariul la cap. 41,8), si va fi dispretuit de oameni (cap. 52,14; 53,2.3), dar va veni si timpul cand cei mai onorati oameni de pe pamant Ii vor cadea la picioare si-I vor aduce inchinare (vezi Psalmi 72,10.11, vezi comentariul la Isaia 45,23; 52,13-15; vezi de asemenea p. 28-30). Nici un om n-a fost vreodata mai urat decat El, dar nici mai iubit. Pentru ca S-a smerit I s-a dat ,,Numele, care este mai pe sus de orice nume”, ca inaintea Lui ,,sa se plece orice genunchi”(Filipeni 2,8-10).
49:8 Asa vorbeste mai departe Domnul: La vremea indurarii Te voi asculta, si in ziua mantuirii Te voi ajuta; Te voi pazi si Te voi pune sa faci legamant cu poporul, sa ridici tara, si sa imparti mostenirile pustiite;
La vremea indurarii. Literal ,,la un timp de har [divin]”, referindu-se aici la viata si lucrarea lui Hristos (vezi Isaia 61,2; comp. Luca 4,19). Hristos a venit in lume pentru a mijloci noul legamant intre Dumnezeu si om (vezi Ieremia 31,31-34; Matei 26,28; Luca 22,20; Evrei 8,6-13).
Mostenirile pustiite. O expresie figurata. Mesia va aduce poporului Sau o implinire a tuturor fagaduintelor facute parintilor. Ei vor deveni ,,impreuna mostenitori” cu El (Romani 8,17; comp. Galateni 3,29; Efeseni 3,6; Evrei 1,14). Pamantul devenise pustiu si sterp spiritual de pe urma pacatului (vezi DA 36, 37), dar la implinirea vremii Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau in lume (Galateni 4,4), iar prin El a turnat ,,asupra lumii un potop de har vindecator care urma ca niciodata sa nu fie oprit sau retras pana nu se va fi implinit planul mantuirii” (DA 37). Venirea lui Mesia a introdus acel ,,an de indurare al Domnului” care era menit pentru ,,a se zidi iarasi vechile daramaturi” si pentru ,,a innoi cetatile pustiite ramase pustii din neam in neam” (Isaia 61,1-4; comp. Luca 4,18.19).
49:9 sa spui prinsilor de razboi: Iesiti! si celor ce sunt in intuneric: Aratati-va. Ei vor paste pe drumuri si vor gasi locuri de pasune pe toate coastele.
Sa spui prinsilor de razboi. Pentru comentariu vezi comentariul la cap. 42,7.
In intuneric. Adica intunericul ignorantei si al pacatului. Hristos a venit pe pamant ca Lumina a lumii pentru a-i scoate pe oameni din intuneric la lumina mareata si mantuitoare a Evangheliei Sale (Ioan 1,4.5.9; 3,19; 8,12; 9,5; 12,35.36.46; 1Petru 2,9).
49:10 Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arsita, nici soarele; caci Cel ce are mila de ei ii va calauzi si-i va duce la izvoare de ape.
Nu le va fi foame. Tabloul este al unei turme ingrijita de un pastor bun, careia nu-i lipseste nici pasunea, nici apa (vezi Psalmi 23; Ioan 10,11.14). Arsita. Adica o ,,caldura dogoritoare” ca de la un vant uscat ce vine din pustiu.
49:11 Voi preface toti muntii Mei in drumuri, si drumurile Mele vor fi bine croite.
Drumuri. ,,Drumurile” acestea vor sluji pentru proclamarea Evangheliei la toate natiunile si pentru oameni ca sa calatoreasca la Ierusalim pentru a se inchina adevaratului Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 11,16; 35,8; 40,3; 62,10; vezi p. 28, 29).
49:12 Iata-i ca vin de departe, unii de la miaza noapte si de la apus, iar altii din tara Sinim.
De departe. Din toate tarile exilatii lui Israel se vor inapoia in patria lor, iar de la capetele pamantului oamenii vor veni la adevarata lumina (vezi comentariul la v. 11; vezi cap. 56,6-8).
Sinim. O tara dupa cat se pare la sud sau rasarit de Iuda, intrucat nordul si apusul fusesera deja amintite, si probabil foarte departata. Din diferitele incercari de a identifica ,,tara Sinim”, nici una nu este concludenta. Interpretarea traditionala, ca se refera la China, este intemeiata pe o presupusa asemanare intre ebr. Sinim, ,,Sinim” si Ch’in, o dinastie care a domnit in China in ultima parte a secolului al III-lea i.Hr. In vremuri foarte vechi China a avut legaturi comerciale cu tarile din apus. Portelanuri cu inscriptii chineze s-au gasit in vechea Teba din Egipt. Iudei persani par sa fi avut si ei legaturi cu comerciantii de matase din China. Totusi, nu sunt dovezi de intrebuintare a lui Sinim, sau a lui Ch’in pentru o denumire a Chinei decat la sute de ani dupa timpul lui Isaia. Din cauza acestei lipse de dovezi istorice pentru China ca tara intentionata, unii invatati au sugerat exprimarea Sewen[im] sau Syene (Aswan) in Egiptul Superior. Folosirea aramaica tinde sa confirme sugestia aceasta. Sulul 1QIsa de la Marea Moarta spune Sewenyyim, care de asemenea favorizeaza identificarea cu Siene. LXX citeste ,,Persia”. Alte identificari propuse sunt Sinai, in Desertul Sin (Exod 16,1), Fenicia, si Desertul Arab nordic.
49:13 Bucurati-va, ceruri! Inveseleste-te, pamantule! Izbucniti in strigate de bucurie, muntilor! Caci Domnul mangaie pe poporul Sau, si are mila de nenorocitii Lui.
Bucurati-va, ceruri. Vezi comentariul la cap. 44,23; comp. Psalmi 96,11.17.
Mangaie pe poporul Sau. Vezi comentariul la v. 14,15; cap. 40,1.
49:14 Sionul zicea: M-a parasit Domnul, si m-a uitat Domnul!
Sionul zicea. Dumnezeu avea planuri mari pentru poporul Sau, dar ei credeau ca El ii uitase (vezi comentariul la Isaia 40,27; 54,6.7; comp. Psalmi 137,1-4).
49:15 Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza, si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip:
Poate o femeie? Cea mai puternica iubire cunoscuta fiintelor umane este aceea a mamei pentru copilul ei, iar tocmai iubirea aceasta este folosita de Isaia pentru a ilustra iubirea lui Dumnezeu fata de poporul Sau.
49:16 Iata ca te-am sapat pe mainile Mele, si zidurile tale sunt totdeauna inaintea ochilor Mei!
Te-am sapat. Sau ,,inscris” sau ,,gravat”. Israel se temea ca Dumnezeu uitase fagaduintele de legamant facute parintilor (vezi comentariul la v. 14). Starea lui Israel pe vremea lui Isaia poate parea ca atragand dupa sine o asemenea uitare. Insa Isaia declara ca ei nu inteleg adancimea si calitatea trainica a iubirii Sale pentru ei ca popor (vezi Deuteronom 7,7.8). In vesnicie urmele cuielor in mainile lui Hristos vor fi o continua reamintire a iubirii Lui pentru pacatosi (vezi Ioan 15,13).
Zidurile tale. Adica zidurile Sionului care simbolizeaza puterea si bunastarea natiunii.
49:17 Fiii tai alearga; dar cei ce te daramasera si te pustiisera vor iesi din mijlocul tau.
Fiii tai. Adica, iudeii din exil, care se vor intoarce pentru a recladi zidurile Ierusalimului dupa distrugerea acestuia de Nebucadnetar (2Regi 25,10).
Cei ce te daramasera. Asirienii si, mai specific, babilonienii. Nimicitorii Ierusalimului vor fi ei insisi nimiciti.
49:18 Ridica-ti ochii de jur imprejur, si priveste: toti acestia se strang, vin la tine. Pe viata Mea, zice Domnul, ca te vei imbraca cu toti acestia ca si cu o podoaba, si te vei incinge cu ei ca o mireasa.
Toti acestia. Adica exilatii care se reintorc (vezi cap. 60,4.5), care impreuna cu prozelitii dintre neamuri, vor inalta iarasi zidurile Sionului (cap. 60,3.4.10; vezi p. 28, 29).
Te vei imbraca cu toti acestia. Sionul este reprezentat ca acoperit cu locuitorii lui ca o mireasa impodobita cu fineturile ei. Exilatii reintorsi si prozelitii vor fi pentru el ca o podoaba de har si frumusete (vezi Isaia 62,3; Maleahi 3,17).
49:19 Caci locurile tale pustiite si pustii, tara ta nimicita, vor fi stramte pentru locuitorii tai; si cei ce voiau sa te manance se vor departa.
Stramte. Iuda va fi refacut si repopulat. Daca natiunea restaurata va fi credincioasa, cresterea populatiei va face prea mic teritoriul original (vezi Isaia 54,2.3; Zaharia 10,10). Sa te manance. Vezi v. 17.
49:20 Fiii acestia, de care ai fost lipsit, vor spune mereu la urechile tale: Locul este prea stramt pentru mine; fa-mi loc, ca sa pot sa ma asez.
Fiii. Primele doua expresii ale versetului 20 sunt din doua cuvinte ebraice insemnand literal, ,,copiii lipsei tale” adica ,,copiii nascuti in timpul lipsei” (RSV). Cetatea Sionului isi pierduse fiii si fiicele, fiind inlaturata de sotul ei, Iehova; cu toate acestea, ea va avea din nou copii (vezi cap. 54,1).
49:21 Si vei zice in inima ta: Cine mi i-a nascut? Caci eram fara copii, si stearpa; eram roaba, izgonita: cine i-a crescut? Ramasesem singura: unde erau acestia?
Cine mi i-a nascut? Cetatea Sionului considerandu-se parasita si pustiita (vezi comentariul la
v. 14), este coplesita de uimire de starea ei ulterioara (vezi cap. 54,1).
Roaba. Anticipand captivitatea babiloniana, Isaia priveste inainte prin inspiratie si aude Israelul captiv vorbind despre experienta pe care o va trai ,,pe malurile raurilor Babilonului” (Psalmi 137,1).
49:22 De aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata, voi face neamurilor semn cu mana, si-Mi voi inalta steagul spre popoare; ele vor aduce inapoi pe fiii tai in bratele lor, si vor duce pe fiicele tale pe umeri.
Neamurilor. Natiunile vor participa la reintoarcerea iudeilor in patria lor si la refacerea Sionului dupa Captivitate (vezi comentariul la Ezra 7,15; 8,25-27; vezi p. 29-32).
49:23 Te vor hrani imparati, si imparatesele lor te vor alapta. Se vor inchina cu fata la pamant inaintea ta, si vor linge tarana de pe picioarele tale, ca sa stii ca Eu sunt Domnul, si ca cei ce nadajduiesc in Mine nu vor fi dati de rusine.
Te vor hrani. Carmuitorii pamantului vor participa la restaurarea iudeilor din Babilon si la reasezarea lor in Sion.
49:24 Se poate lua prada celui puternic? Si poate sa scape cel prins din prinsoare?
Se poate lua prada? O intrebare retorica, al carei raspuns este oferit de v. 25, 26.
Cel prins. Sulul 1QIsa de la Marea Moarta zice ,,captivii despotului [sau ,,tiranului”]”, expresie
care pare sa se acorde mai bine cu contextul.
49:25 Da, zice Domnul, prada celui puternic ii va fi luata, si cel prins de asupritor va scapa; caci Eu voi lupta impotriva vrajmasilor tai, si voi scapa pe fiii tai.
Cel prins. Mai intai de toate, captivii evrei, cei care fusesera dusi de asirieni, si cei care vor fi luati de Nebucadnetar, si apoi, in mod figurat, toti cei care au fost tinuti robi de Satana.
Voi scapa. Raspunsul este emfatic – Dumnezeu poate sa izbaveasca si va izbavi. Poporul Lui nu are de ce sa se teama. Ei nu trebuie sa-si concentreze atentia la puterea acelora care ii asupresc, ci la puterea Marelui lor Eliberator.
Fiii tai. Adica, copiii Sionului (vezi v. 14-22). Aici Isaia se refera la exilatii evrei imprastiati in tari straine. In intrebuintarea ebraica obisnuita ,,copii”, literal ,,fii” este sinonim cu ,,urmasi”. Isaia nu vorbeste in mod special de ,,copii” in sensul obisnuit al cuvantului (2Regi 2,3.5.7.15; Psalmi 149,2; etc.). Aceia care I se opun lui Dumnezeu si poporului Sau se vor ridica unii impotriva altora (Ezechiel 38,21; Zaharia 14,13), iar astfel se vor nimici. Este privilegiul parintilor de astazi sa ceara pentru copiii lor fagaduinta facuta aici vechiului Israel deoarece micutii nostri sunt obiectivul iubirii divine.
49:26 Eu voi da asupritorilor tai sa-si manance carnea, si se vor imbata ca de must de insusi sangele lor. Si va sti orice faptura, ca Eu sunt Domnul, Mantuitorul tau, Rascumparatorul tau, Puternicul lui Iacov.
Va sti orice faptura. Vezi comentariul la cap. 45,23.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2–67T 191
4, 5 DA 678
6 DA 63, 465; PK 373; 8T 57
6–10PK 689
7 COL 163; DA 678
8, 9 MH 107; PK 373
8–10DA 679
8–11AA 10
10 MB 17
12 PK 374
13–16AA 11
14–16GC 626; MB 133; MH 250
15 FE 153; GC 32; ML 297; SC 54; SL 93; 4T 329; 5T 633
15, 16 5T 230
16 DA 479; Ev 414; FE 273; GC 484; PK 571, 589; TM 357; 5T 474; 9T 189
24 MYP 51
24, 25 DA 259; MH 93, 161; PK 378
25 AH 317; ML 21, 352