43:1 Acum, asa vorbeste Domnul, care te-a facut, Iacove, si Cel ce te-a intocmit, Israele! Nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: esti al Meu.
Acum. Pentru context vezi comentariul la cap. 40,1. Amenintarile si mustrarile versetelor finale ale capitolului precedent sunt puse acum in contrast cu fagaduintele de nadejde. Judecata este urmata de mila; iubirea lui Dumnezeu este mai mare decat mania Lui. ,,In toata stramtoarea lor a fost si el in stramtorare” [KJV] (cap. 63,9). In ciuda abaterilor lor El inca ii iubea si nu dorea nimic mai mult decat ca ei sa se intoarca din toata inima catre El.
Te-a facut. Vezi comentariul la cap. 40,12.26.28. Dumnezeu il crease pe Israel ca popor, spre a fi o cinste pentru Numele Lui (versetele 7,21). In privinta aceasta ei dadusera gres pana acum, dar Dumnezeu cauta sa inscrie in inima lor gandul ca inca erau poporul Sau, numit dupa Numele Lui si menit sa fie reprezentantul si martorul Lui printre oameni (cap. 43,10; 44,8).
Nu te teme. Vezi comentariul la cap. 41,10.
Te chem. Vezi comentariul la Geneza 32,28.
43:2 Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; si raurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te va arde, si flacara nu te va aprinde.
Prin ape. Chiar aflandu-se in cele mai grele stramtorari, poporul lui Dumnezeu avea asigurarea ca El va fi cu el pentru a-l sprijini si mantui. Nu li se fagaduia lipsa de necaz si de suferinta, ci mangaiere si eliberare in cele din urma. De multe ori Israel trecuse ,,prin foc si prin apa”, dar Dumnezeu il scapase (Psalmi 66,12; comp. Isaia 8,7.8). ,,de multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana, dar Domnul il scapa totdeauna din ea” (Psalmi 34,19; comp. v. 17,18). In Scriptura, apa si focul apar adesea ca agenti purificatori (Numeri 8,7; Iov 23,10; comp. 2Petru 3,5-7).
43:3 Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul tau! Eu dau Egiptul ca pret pentru rascumpararea ta, Etiopia si Saba in locul tau.
Sfantul. Vezi comentariul la cap. 40,25.
Etiopia si Saba. Vezi comentariul la Geneza 10,6.7. Unii au emis ideea ca versetul acesta se refera la transferul Egiptului, Etiopiei si Sabei in mainile Persiei in schimbul eliberarii iudeilor din robia babiloniana. Cir a dat cel dintai decret care le permitea iudeilor sa paraseasca Babilonul si sa-si rezideasca Templul (2Cronici 36,22.23; Ezra 1,2-4), iar fiul lui, Cambises, a cucerit Egiptul (vezi Vol. II, p. 326). Nota dominanta aici este valoarea pe care o are Israel inaintea Domnului. Vezi si Ezechiel 29,18.19.
43:4 De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine, si popoare pentru viata ta.
Te iubesc. Vezi Deuteronom 7,7.8. Din cauza iubirii Sale pentru Israel Dumnezeu va face tot ce este necesar pentru ei. In timpul lui Moise iubirea acesta a fost demonstrata prin eliberarea de sub faraon, iar pe timpul lui Isaia, prin eliberarea de Sanherib. Iubirea lui Dumnezeu pentru Israel era impartiala, deoarece ,,Dumnezeu nu este partinitor” (Fapte 10,34). Ceea ce conteaza inaintea lui Dumnezeu nu este nationalitatea, ci caracterul (Fapte 10,35).
43:5 Nu te teme de nimic, caci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce inapoi neamul tau de la rasarit, si te voi strange de la apus.
De la rasarit. Aceste cuvinte au avut o implinire partiala in intoarcerea iudeilor din captivitatea babiloniana. Ele vor mai avea o implinire in strangerea celor credinciosi din toate partile lumii in timpul perioadei crestine (vezi p. 35, 36). Implinirea lor deplina va avea loc numai atunci cand cei drepti vor fi adunati din cele patru colturi ale pamantului la revenirea lui Hristos (Matei 8,11; 24,31; Luca 13,29).
43:6 Voi zice miaza noaptei: Da incoace! si miazazilei: Nu opri, ci adu-Mi fiii din tarile departate si fiicele de la marginea pamantului:
Nu opri. In limbaj poetic Isaia isi continua descrierea convertirii oamenilor din toate natiunile. Sulul 1QIsa de la Marea Moarta in loc de ,,fiii” Mei si ,,fiicele” Mele zice ,,fiii vostri” si ,,fiicele voastre”.
43:7 pe toti cei ce poarta Numele Meu si pe care i-am facut spre slava Mea, pe care i-am intocmit si i-am alcatuit.
Poarta Numele Meu. Si, prin urmare, apartin lui Dumnezeu. Aceasta include si neamurile pe langa iudei, deoarece ele sunt ,,impreuna mostenitoare” (Efeseni 3,6), chemate sa fie ,,un neam sfant” ca sa vesteasca ,,puterile minunate ale Celui” ce i-a ,,chemat din intuneric la lumina Sa minunata” (1Petru 2,9). Compara Fapte 11,26; Iacov 2,7.
43:8 Scoate afara poporul cel orb, care totusi are ochi, si surzii, care totusi au urechi.
Cel orb. Vezi comentariul la cap. 6,9.10; 42,7.18.20. Oamenii de pe pamant pana aici ,,orbi” si ,,surzi” fata de cele spirituale sunt invitati sa cerceteze dovada ca Domnul este adevaratul Dumnezeu, si sa ia o decizie in favoarea sau contra adevarului (cap. 43,9).
43:9 Sa se stranga toate neamurile si sa se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au facut cele dintai prorocii? Sa-si aduca martorii si sa-si dovedeasca dreptatea, ca sa asculte oamenii si sa zica: Adevarat!
Toate neamurile. Neamurile pamantului sunt invitate sa-si sustina cauza inaintea curtii de judecata a universului. Ele vor avea o ocazie de a se indreptati, dar daca nu reusesc sa o faca sunt chemate sa recunoasca faptul ca Domnul este Dumnezeu si caile Lui sunt adevar. De aici inainte nu va mai fi scuza pentru orbire (vezi v. 8).
43:10 Voi sunteti martorii Mei zice Domnul, voi si Robul Meu pe care L-am ales, ca sa stiti, ca sa Ma credeti si sa intelegeti ca Eu sunt: inainte de Mine n-a fost facut nici un Dumnezeu, si dupa Mine nu va fi,
Martorii Mei. Vezi p. 26-29. Toti cei care il recunosc pe Dumnezeu (v. 9) sunt insarcinati sa dea marturie cu privire la El inaintea lumii. Dumnezeu a dat multe dovezi ale intelepciunii si puterii Sale divine, ca in Egipt (Exod 3,12-15) si pe Muntele Carmel (2Regi 18,36-39). Intr-un mod special in vremurile antice iudeii trebuia sa fie martorii lui Dumnezeu. Ca natiune ei trebuia sa fie o marturie vie ca Domnul este Dumnezeu. Ramasita din Ierusalim dupa invazia lui Sanherib a fost pentru lumea de atunci o marturie despre iubirea lui Dumnezeu pentru poporul Lui si despre puterea Lui de a mantui. Chiar si astazi, desi nu mai este poporul ales al lui Dumnezeu, natiunea iudaica constituie
o marturie impresionanta cu privire la adevarul cuvantului lui Dumnezeu. Biserica de astazi are un rol asemanator cu acela al lui Israel din vechime (vezi 1Petru 2,9).
43:11 Eu, Eu sunt Domnul, si afara de Mine nu este nici un Mantuitor!
Afara de Mine. In timpul lui Moise, Dumnezeu Si-a izbavit poporul de puterea Egiptului, iar pe vremea lui Isaia, de puterea Asiriei. De-a lungul tuturor veacurilor El l-a izbavit de puterea pacatului. Cand Isus a venit in lume El a venit cu scopul anumit de a ,,mantui pe poporul Lui de pacatele sale” (Matei 1,21). Nu este alt mijloc de mantuire (Fapte 4,12).
43:12 Eu am vestit, am mantuit, am prorocit, nu sunt strain intre voi; voi Imi sunteti martori zice Domnul, ca Eu sunt Dumnezeu.
Nu sunt strain [KJV: ,,Nici un dumnezeu strain”]. Adica, nici un idol (Deuteronom 32,16, Isaia 42,8; 44,10; Ieremia 3,13). Atunci cand Israel le slujea zeilor straini Domnul nu putea sa-Si descopere puterea in favoarea lor. El prezisese ca Isi va aduce poporul in tara fagaduita, ii va izbavi din mana vrajmasilor lor si ii va aduce inapoi din captivitatea babiloniana. Nici un zeu strain nu putea face aceste preziceri. In toate aceste lucruri copii lui Israel erau martori ai prestiintei si credinciosiei lui Dumnezeu.
43:13 Eu sunt de la inceput, si nimeni nu izbaveste din mana Mea; cand lucrez Eu, cine se poate impotrivi?
Cine se poate impotrivi? Cine dintre oameni poate sa-l impiedice pe Dumnezeu? El isi realizeaza planurile indiferent de oameni. Cand Asiria a incercat sa-l nimiceasca pe Iuda, impotriva vointei divine, Dumnezeu a nimicit fortele lor asediatoare (cap. 14,24-27; 37,33-36).
43:14 Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul vostru, Sfantul lui Israel: Din pricina voastra, trimit pe vrajmas impotriva Babilonului, si pogor pe toti fugarii, chiar si pe Haldei, pe corabiile cu care se faleau.
Rascumparatorul vostru. Vezi comentariul la v. 11.
Sfantul. Vezi comentariul la cap. 40,25.
Trimit... impotriva Babilonului. Timpul trebuie tradus cu trecutul: ,,Am trimis...”Aici Isaia prezice captivitatea babiloniana cu un secol mai inainte. Cunoscand cu siguranta ceea ce va fi, Dumnezeu vorbeste despre evenimente viitoare ca si cum ar fi deja implinite (vezi Vol. I, p. 27). El Isi demonstrase puterea prin izbavirea poporului Sau din mainile lui Sanherib; acum El prezice relatiile dintre poporul Sau si Babilon. Pentru ca babilonienii sa nu considere cucerirea lui Iuda o dovada a superioritatii zeilor lor fata de Dumnezeul lui Israel, El prezice evenimentul si il declara o implinire a planului Sau vesnic (vezi cap. 10,5-15).
Pe corabiile cu care se faleau. Sensul ebraicei este aici obscur. LXX zice ,,vor fi legati in lanturi”, iar Vulgata ,,corabiile lor marete”. RSV traduce intreaga fraza astfel ,,strigatul Haldeilor va fi preschimbat in plangeri”.
43:15 Eu sunt Domnul, Sfantul vostru, Facatorul lui Israel, Imparatul vostru.
Imparatul vostru. Dumnezeu a fost Imparatul lui Israel in timpul teocratiei (Exod 15,18; Psalmi 10,16; 29,10; 146,10; Isaia 44,6; Apocalips 11,15). Aici sunt prezentate atributele Lui distinctive: caracterul Lui, Cel Sfant, puterea Lui, Creatorul si autoritatea Lui, Imparatul.
43:16 Asa vorbeste Domnul, care a croit un drum pe mare, si o carare pe apele cele puternice,
Un drum pe mare. O aluzie la trecerea Marii Rosii (Exod 14,16; Psalmi 77,19). Asa cum Dumnezeu Si-a desfasurat marea putere la eliberarea poporului Sau din robia egipteana tot asa Isi va desfasura din nou puterea pentru a-l elibera din Babilon. Aceeasi putere e la indemana azi pentru a elibera din robia pacatului.
43:17 care a scos care si cai, o ostire si razboinici viteji, culcati deodata impreuna, ca sa nu se mai scoale, nimiciti, si stinsi ca un muc de lumanare:
O ostire si razboinici. Literal ,,o putere, una mare”.
Ca un muc de lumanare. Vezi comentariul la cap. 42,3. La Marea Rosie ostirile egiptene au fost nimicite ca flacara unui muc de lumanare. Drumul eliberarii pentru poporul lui Dumnezeu a constituit un drum al mortii pentru ostirile lui Faraon.
43:18 Nu va mai ganditi la ce a fost mai inainte, si nu va mai uitati la cele vechi!
Nu va mai ganditi. Dumnezeu facuse lucruri mari pentru poporul Sau in vremurile trecute, dar acestea aveau sa fie mici in comparatie cu ceea ce El va face pentru ei in viitor.
43:19 Iata, voi face ceva nou, si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare? Voi face un drum prin pustie, si rauri in locuri secetoase.
Rauri in locuri secetoase. Probabil o aluzie la izvorul care l-a urmat pe Israel in pustie (vezi Exod 17,6; Numeri 20,8; Psalmi 78,15.16; 1Corinteni 10,4). Aici viziunea profetului este dusa inainte catre marea lucrare pe care Dumnezeu o va infaptui prin ducerea soliei harului Sau in tinuturi acum uscate si sterpe (vezi comentariul la Ezechiel 47,1.8.9; vezi p. 27.30.35; vezi de asemenea Isaia 35,6.7; 41,18; 44,3). Trecerea pustiului a fost tot pe atat de mult o minune ca si trecerea Marii Rosii. Puterea lui Dumnezeu nu este mai mica astazi. Dupa cum Dumnezeu a deschis o cale catre Canaanul pamantesc tot asa El va deschide una catre Canaanul ceresc.
43:20 Fiarele campului Ma vor slavi, sacalii si strutii, pentru ca voi da ape in pustie, si rauri in locuri secetoase, ca sa adap pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales,
Fiarele campului. Descrierea este extrem de figurata, atribuind animalelor salbatice emotiile si atitudinile oamenilor. Intreaga infatisare a locurilor salbatice va fi transformata. Gradini frumoase vor inlocui nisipurile arzatoare; pasuni infloritoare si campuri roditoare vor fi in locul pustiurilor triste, iar fiarele salbatice ale pustiului se vor bucura de o transformare remarcabila. Aceste rezultate marete vor veni pe urma proclamarii Evangheliei in tinuturile aride din punct de vedere spiritual ale pamantului.
43:21 poporul pe care Mi l-am alcatuit, ca sa vesteasca laudele Mele.
Mi l-am alcatuit. Vezi Deuteronom 7,7.8; comp. Ezechiel 16,1-14.
43:22 Si tu nu M-ai chemat, Iacove, caci te-ai obosit de Mine, Israele!
Te-ai obosit de Mine. Fara purtarea de grija si binecuvantarea lui Dumnezeu Israel nu ar fi devenit niciodata un popor (v. 21), dar el nu a apreciat ce facuse Dumnezeu pentru el (vezi Deuteronom 6,10-12; 8,7-18; Isaia 5,1-7; Ezechiel 16,15; Osea 2,5-9). El a ajuns sa fie absorbit de lucrurile pamantesti si a incetat sa mai fie interesat de lucrurile lui Dumnezeu.
43:23 Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere de tot, si nu M-ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mancare, pe care trebuia sa Mi le aduci; si nu te-am obosit cu jertfe de tamaie.
Nu te-am chinuit cu daruri. Sau ,,te-am impovarat” (RSV). Compara Isaia 1,12.12; Maleahi 2,13. Cerintele lui Dumnezeu nu au fost impovaratoare. Ce ceruse Domnul de la poporul Sau sa faca era spre folosul acestuia, nu al Sau. El nu randuise legea ritualurilor pentru binele Sau, ci pentru al lui, ca sa poata intelege calea mantuirii mai desavarsit.
43:24 Nu Mi-ai cumparat trestie mirositoare cu argint, si nu M-ai saturat cu grasimea jertfelor tale: dar tu M-ai chinuit cu pacatele tale, si M-ai obosit cu nelegiuirile tale.
M-ai chinuit... Din cauza ca omul pacatuise, Hristos a trebuit sa paraseasca cerul si ,,a luat chip de rob”(Filipeni 2,7). Pacatele noastre au facut ca Imparatul slavei sa ajunga un slujitor printre oameni. Cerintele lui Dumnezeu sunt rationale si sunt toate spre binele oamenilor, dar ei au nu fost binevoitori sa-si faca partea. Dumnezeu se saturase cu totul de ipocrita lor pretentie in cadrul inchinarii (Isaia 1,13.14).
43:25 Eu, Eu iti sterg faradelegile, pentru Mine, si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele tale.
Iti sterg. Isaia Il prezinta in mod clar pe Hristos ca Mantuitor al omului din pacat. El este cel care le iarta oamenilor pacatele. Iertarea dumnezeiasca nu este numai o tranzactie legala care sterge din raport pacatele trecutului, ci si o putere innoitoare care desfiinteaza pacatul din viata. Stergand vinovatia Dumnezeu ii transforma pe pacatosi in sfinti. In felul acesta El pune efectiv cap pacatului. Doctrina ispasirii pentru pacat este infatisata clar atat in Vechiul cat si in Noul Testament.
Nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele tale. Compara Isaia 1,18; Mica 7,19. Adica o data ce ele sunt marturisite, parasite si iertate, Dumnezeu il trateaza pe pacatosul pocait ca si cum n-ar fi pacatuit niciodata (vezi Ezechiel 18,20.21). Cuvintele lui Hristos catre femeia prinsa in pacat sunt valabile pentru toti: ,,Nici Eu nu te osandesc. Du-te si sa nu mai pacatuiesti” (Ioan 8,11).
43:26 Adu-Mi aminte, sa ne judecam impreuna, vorbeste tu insuti, ca sa-ti scoti dreptatea.
Adu-Mi aminte. Compara Isaia 1,18; Evrei 4,16. Pasagiul ar putea fi parafrazat ,,Infatiseaza inaintea mea faptele tale cele neprihanite, daca poti, ca sa fii indreptatit prin ele. Daca poti spune ceva bun in sprijinul tau, spune; bucuros te voi ierta de pacatele tale inscrise in carte daca faptele tale sunt de asa fel ca sa te indreptateasca”.
Sa ne judecam. In frazeologia juridica contemporana Isaia il cheama pe Israel inaintea barei judecatii divine.
43:27 Cel dintai tata al tau a pacatuit, si invatatorii tai s-au razvratit impotriva Mea.
Cel dintai tata. Adica, Adam, tatal neamului omenesc, de pe vremea caruia pacatul este in lume. Invatatorii tai. Adica, conducatorii poporului.
43:28 De aceea am socotit ca niste pangariti pe capeteniile sfantului locas, am dat pierzarii pe Iacov, si batjocorii pe Israel.
Am socotit ca niste pangariti. Judecata venise asupra poporului lui Iuda din cauza abaterilor lor. Vrajmasii ii batjocorisera aspru cand ostile lui Sanherib inconjurasera Ierusalimul (cap. 36,4-20; 37,10-13).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–28TM 96
1 DA 327, 479; ML 184; TM 516
1–3DA 382
1–4MH 122; PK 723
2 PK 512
4 DA 327
5 MH 123
8–139T 137
10 CT 243; FE 214; GW 13; MYP 200; LS 209; 5T 367; 7T 138
10–12AA 10
12 COL 299; DA 347; Ed 308; MH 100; 6T 444
19, 20 6T 86
21 Ed 174; PK 500
22 8T 275
25 GC 483; MH 123; 1T 543
25, 26 PK 723; TM 520