40:1 Mangaiati, mangaiati pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.
Mangaiati, mangaiati pe poporul Meu. Capitolul acesta incepe a treia si ultima sectiune a cartii lui Isaia. Pentru discutia asupra chestiunii asa numitei Deutero-Isaia, vezi p. 84-86. In multe privinte capitolele 40-66 constituie partea cea mai importanta a profetiei lui Isaia. Capitolele 1-35 constituie in mare masura o serie de avertizari impotriva abaterilor si pronuntari ale judecati care va veni. In capitolele 36-39 avem o relatare a intamplarilor legate de invazia lui Sanherib, boala si insanatosirea lui Ezechia, si vizita trimisilor babilonieni. In capitolele care urmeaza solia profetului este cu totul deosebita in ton si teama. Pronuntarea judecatilor si pedepselor se afla in cea mai mare parte in trecut, iar restul cartii se ocupa cu fagaduintele legate de revarsarea harului lui Dumnezeu asupra celor drepti. Mai ales capitolele 40-66 i-au adus lui Isaia numele de ,,profet evanghelist”. Aici, in limbajul cel mai sublim care s-a aflat vreodata pe buzele unui orator inspirat, Isaia infatiseaza viitorul stralucit al lui Israel ca ,,slujitor” credincios al lui Dumnezeu, eliberarea lui de orice dusman, venirea lui Mesia, si asezarea imparatiei mesianice.
Mintea profetului anticipeaza un timp cand Dumnezeu va fi indurator fata de poporul Sau si ii va da binecuvantarile dreptatii si pacii.
Sunt multe profetii cu privire la viitorul Mesia, caracterul si slujbele Lui, viata, lucrarea si moartea Lui pline de lepadare de Sine. Sunt imagini ale dezvoltarii bisericii si ale strangerii Neamurilor. De asemenea, sunt tablouri miscatoare ale pamantului readus la pacea si frumusetea edenica. De-a lungul acestei sectiuni Israel (adica, poporul lui Iuda, intrucat regatul nordic nu mai exista) apare ca poporul ales al lui Dumnezeu, ,,robul” Lui, ,,alesul” Lui in care El isi gaseste ,,placerea” (cap. 42,1, etc.).
Primejdia din partea Asiriei, vrajmasul principal al lui Iuda din capitolele 1-39, era acum, cel putin cea mai mare parte, in trecut, iar prin profetul Isaia Dumnezeu Isi pregateste poporul pentru
o nenorocire si mai mare – captivitate babiloniana peste o suta de ani. In noua sectiune incepand cu cap. 40, Dumnezeu il gaseste pe Israel descurajat din cauza esecului aparent al planului lui Dumnezeu pentru el, ca natiune, si il indeamna sa priveasca inainte prin credinta la perspectiva glorioasa care ii astepta la intoarcerea din captivitate (vezi p. 31,32).
In cea dintai parte a cartii, Isaia vesteste o solie de mustrare; acum le prezinta una de mangaiere si nadejde. Sectiunea anterioara se ocupa mai ales cu nedreptatea poporului; aceasta cu dreptatea lui Dumnezeu. Capitolele 1-39 se ocupa mai ales cu succesul vrajmasului in a-l indeparta pe poporul lui Dumnezeu de idealurile sale; capitolele 40-66, cu succesul Domnului de a-l atrage inapoi pe Israel la pozitia lui ideala de lumina si speranta a lumii. Aici avem un tablou impresionant al lui Mesia ca Rob al lui Dumnezeu, si al oamenilor calcand pe urmele Sale si fiind martorii Sai. Aici avem tablouri sublime ale lui Dumnezeu ca nadejde a poporului Sau, si ale poporului Sau reintorcandu-se la El si ocupandu-si pozitia ca reprezentant al Sau pe pamant. Aici el este eliberat de sub puterea Babilonului, reocupa Tara Fagaduintei, iar pustietatile pamantului devin ,,ca gradina Domnului” (cap. 51,3).