4:1 Sapte femei vor apuca in ziua aceea un singur barbat, si vor zice: Vom manca painea noastra insine, si ne vom imbraca in hainele noastre insine; numai fa-ne sa-ti purtam numele, si ia ocara de peste noi!
Sapte femei. ,,In ziua aceea” – ziua razboiului (vezi comentariul la cap. 3,24-26) – floarea barbatilor evrei va fi cazuta inaintea armelor Asiriei sau va fi fost dusa in captivitate. Urmau sa ramana mai multe femei nemaritate pentru fiecare barbat in stare sa se casatoreasca. Femeile urmau sa-i roage pe putinii barbati ramasi sa le ia in casatorie. Mai multe femei de acestea, care traisera in lux si huzur, capricioase si mandre in splendoarea lor parfumata, se vor apropia de un barbat solicitand protectia si mangaierea casatoriei. Ele aveau sa declare ca sunt gata sa lucreze pentru propria hrana si imbracaminte, in mod normal sarcina barbatilor din Israel (Exod 21,10). Intr-o tara unde poligamia era deja obisnuita, o atare situatie ar fi dus la o crestere apreciabila a casatoriilor multiple.
Unii au aplicat situatia descrisa in v. 1 direct la biserica de azi, sugerand ca cele ,,sapte femei” reprezinta pe crestinii cu numele, iar ,,un singur barbat”, pe Hristos. Femeile acestea, explica ei, ,,apuca” crestinismul nu cu sinceritate (vezi Matei 25,1-13), ci superficial, fatarnic, si numai pentru interesul personal. Cele ,,sapte femei” propun sa ,,manance” propria lor ,,paine” si nu ,,adevarata paine din cer” (Ioan 6,32), sa se ,,imbrace” in ,,hainele” lor proprii – ,,hainele manjite” din Isaia 64,6
– si nu in vesmantul desavarsit al dreptatii lui Hristos (Matei 22,11.12). Luat in sensul acesta, Isaia 4,1 este facut sa evidentieze valoarea sinceritatii in viata religioasa, ca opusa indreptatirii de sine si fatarniciei. Altii au comparat cele ,,sapte femei” cu grupari religioase ale crestinatatii avand ,,o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea” (2Timotei 3,5).
Aplicatiile figurate ale cuvintelor lui Isaia pot fi de o anumita valoare spirituala. Intotdeauna este posibil ca declaratia unui profet sa aiba si un sens secundar pe langa cel primar. Totusi, nu exista nici un comentariu inspirat la pasajul acesta pentru a-l determina pe cercetatorul Bibliei sa faca o aplicatie secundara. Acest lucru ii determina pe scriitorii comentariului sa acorde numai o insemnatate istorica imediata acestui pasaj. Solia din Isaia 3,16 la 4,1 a fost initial adresata populatiei din Ierusalim contemporana cu profetul (vezi p. 25-38), asa cum arata contextul.
In ziua aceea. Adica, ziua descrisa in cap. 3,24-26. Capitolul 4 continua ideea din capitolul 3 fara vreo intrerupere. Divizarea textului la punctul acesta tinde sa intunece semnificatia capitolului 4, care trebuie sa fie considerat o continuare a capitolului 3. Pentru alte situatii in care impartirea pe capitole este lipsita de logica, vezi comentariul la 1Samuel 4,1; 24,1; 2Regi 7,1; 11,21; 24,20. In cap. 4,1 Isaia descrie apogeul pedepsei divine asupra fiicelor degenerate ale Sionului.
Ia ocara de peste noi. In ebraica avem de-a face cu un imperativ. A nu avea copii era socotit de femeile evreice o rusine si o ocara, o pedeapsa pentru pacat (Geneza 30,23; 1Samuel 1,6; Luca 1,25). Femeile din Iuda doreau sa fie mame, si se rugau de barbatii ramasi sa devina sotii lor.
4:2 In vremea aceea odrasla Domnului va fi plina de maretie si slava, si rodul tarii va fi plin de stralucire si frumusete pentru cei mantuiti ai lui Israel.
In vremea aceea [KJV: ,,In ziua aceea”] Vezi comentariul la v. 1. Si aceasta se refera la ziua judecatii lui Dumnezeu asupra Israelului, insa versetul acesta introduce un alt aspect, mai stralucit al tabloului. In timp ce ziua Domnului va aduce nenorocire asupra celor nelegiuiti, ea va aduce si mantuire celor drepti (vezi Matei 16,27; Romani 2,6-10; Apocalips 22,12). Versetele 2-6 prezinta o imagine a lui Hristos, ,,odrasla” (vezi comentariul la Isaia 11,1), ca Mantuitor si Eliberator, si a lucrarii glorioase pe care El o va infaptui pentru poporul Sau. Original, prezicerea aceasta urma sa fie implinita pentru Israelul literal, insa, datorita esecului lor ca natiune, ea va fi implinita in principiu pentru Israelul spiritual (vezi p. 25-38), la a doua venire a lui Hristos.
Odrasla. Vezi profetiile mesianice din Isaia 11,1; Ieremia 23,5.6; 33,15; Zaharia 3,8; 6,12, unde Hristos este pomenit ca ,,Odrasla” (vezi PK 592). Israel urma sa fie dezgolit ca un pom vestejit (vezi Isaia 5,7), dar o odrasla a dreptatii urma sa rasara din samanta lui David si sa aduca roadele neprihanirii. Israelul literal urma sa piara ca natiune, dar Isus avea ca in cele din urma sa umple pamantul de neprihanire. Aceasta imagine a unui pamant pustiit care in cele din urma aduce roade imbelsugate, apare de repetate ori in Scripturi (vezi Psalmi 72,16; Ezechiel 34,27; 47,6-9; Osea 2,15.21.22; Ioel 3,18; Amos 9,13).
Rodul tarii. Originala ,,tara fagaduita” fusese o tara rodnica (Exod 3,8; 33,3; Numeri 13,27; Deuteronom 8,7-10). Ea si-ar fi adus roadele din abundenta daca poporul lui Dumnezeu I-ar fi fost credincios (Deuteronom 28,1-12). Dar, daca ei s-ar fi dovedit necredinciosi, urma sa vina seceta, pustiire si moarte (Levitic 26,14-39; Deuteronom 28,15-48; Osea 2,1-13). In cele din urma, Dumnezeu urma sa fie indurator fata de poporul Sau, iar favoarea Lui redata lor. Intr-adevar, intregul pamant avea sa fie refacut, iar roada dreptatii sa-l umple (vezi Isaia 35; 44,3-6; 55,10-13; 60,21; 61; 62; Ieremia 3,18.19; Ezechiel 34,25-31; Osea 1,10; Ioel 2,19-27; Amos 9,13-15; vezi 2Petru 3,13).
Cei mantuiti ai lui Israel. Adica ramasita supravietuitoare. Sulul 1QIsa de curand descoperit la Marea Moarta (vezi Vol. I, p. 31; Vol. IV, p. 86-88), adauga ,,si ai lui Iuda”. Isaia lamureste ca cei ramasi credinciosi Domnului, si prin care Dumnezeu aduce binecuvantari pe pamant, vor scapa de ravagiile razboiului mentionate in cap. 3,25.26 (vezi cap. 10,20-22; 37,31.32). Cu prilejul navalirilor lui Sanherib toata tara lui Iuda, cu exceptia cetatii Ierusalim, a cazut temporar in mainile navalitorilor asirieni. Numai in Ierusalim ramasese o mica ramasita. Daca n-ar fi fost ramasita aceea, nimicirea lui Iuda ar fi fost la fel de completa ca si aceea a Sodomei si Gomorei (cap. 1,9). Acestei mici ramasite Isaia i-a dat urmatoarea fagaduinta plina de indurare: ,,Ce va mai scapa din casa lui Iuda, si ce va mai ramane, iarasi va prinde radacini dedesubt si va aduce rod deasupra. Caci din Ierusalim va iesi o ramasita, si din muntele Sionului cei izbaviti. Iata ce va face ravna Domnului ostirilor.” (Isaia 37,31.32). Dupa cum urma sa fie o ramasita in zilele acelea, care sa nu cada in mainile vrajmasului, si in aceste zile din urma va fi o ramasita pe care Domnul o va pastra si care nu va cadea in mainile celui rau (vezi comentariul la Deuteronom 18,15; Vol. IV, p. 35, 36; vezi GC 37; PK 592; PP 283-288).
4:3 Si cel ramas in Sion, cel lasat in Ierusalim, se va numi sfant, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim.
Se va numi sfant. Marea tema a soliei lui Isaia era sfintenia. El L-a vazut pe Domnul sezand pe tronul Lui, si a fost adanc impresionat de caracterul sfant al lui Dumnezeu (cap. 6,3). Titlul pe care I-l aplica in mod constant lui Dumnezeu este ,,Sfantul lui Israel” (capitolele 1,4; 5,19.24; 10,20; 12,6; 17,7; 29,19; 30,11.12.15; 31,1; 37,23; 41,14.16.20; 43,3.14; 45,11; 47,4; 48,17; 49,7; 54,5; 55,5; 60,9.14). Sub forma aceasta acest titlu se gaseste in afara cartii lui Isaia numai de sase ori in Biblie (2Regi 19,22; Psalmi 71,22; 78,41; 89,18; Ieremia 50,29; 51,5). Tinta constanta a lui Isaia era ca Israel sa-si paraseasca pacatele si sa devina un popor sfant.
Scris printre cei vii. Literal: ,,scrisi pentru viata”. Dumnezeu pastreaza un raport despre fiecare individ de pe pamant. Numele unora sunt scrise pentru viata in cartea vietii. Vezi Exod 32,32; Psalmi 69,28; Ezechiel 13,9; Daniel 12,1; Maleahi 3,16; Filipeni 4,3; Apocalips 3,5; 13,8; 21,27. Toti cei al caror nume nu sunt sterse din cartea vietii vor intra in imparatia lui Dumnezeu, ca un popor sfant.
4:4 Dupa ce va spala Domnul murdariile fiicelor Sionului, si va curati Ierusalimul de vinovatia de sange din mijlocul lui, cu duhul judecatii si cu duhul nimicirii,
Murdariile. Toti cei care sunt dispusi sa-si paraseasca pacatele vor fi curatati de murdariile lor prin sangele lui Hristos. ,,Sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat.” (1Ioan 1,7). ,,Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire” (1Ioan 1,9; vezi Psalmi 51,2.10.11).
Nimicirii [KJV: ,,Arderii”]. Ebr. ba’er, literal ,,foc”, dar figurat ,,manie” sau ,,furie”. Sulul 1QIsa de curand descoperit la Marea Moarta (vezi Vol. I, p. 31; Vol. IV, p. 86) zice s’r, literal, ,,furtuna” sau ,,uragan”, dar figurat ,,furie”, in loc de ba’er ( b’r in textul ebraic nepunctat sau fara vocale [vezi Vol. I, p. 25, 26]). Datorita asemanarii literelor ebraice transliterate s sau b, se pot confunda usor una cu alta, indeosebi in cuvinte ca s’r si b’r, unde sensul figurat al ambelor este identic. Sensul partii finale a v. 4 este acelasi oricare ar fi exprimarea originala. LXX si Vulgata urmeaza textul masoretic si zic ,,arderii”. ,,Norul de fum ziua” si ,,focul de flacari stralucitoare noaptea” (v. 5) se refera la manifestarea vizibila a prezentei lui Dumnezeu care insoteste pe poporul Lui in calatoriile lor din Egipt pana in Canaan (Exod 13,21; Numeri 9,15; 10,34; 14,14). Asa cum Isus a fost cu poporul Lui pentru a calauzi, ocroti si binecuvanta, tot asa El Isi va insoti poporul astazi in calatoria catre Canaanul ceresc (vezi Zaharia 2,5).
4:5 Domnul va aseza, peste toata intinderea muntelui Sionului si peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua, si un foc de flacari stralucitoare noaptea. Da, peste toata slava va fi un adapost,
Si un foc [KJV: ,,stralucirea”]. Sulul 1QIsa de curand descoperit la Marea Moarta (vezi Vol. I,
p. 31; Vol. IV, p. 86-88) omite cuvintele acestea si cele ce urmeaza pana la ,,zilei” din v. 6. Aceasta este in mod evident o greseala a scribului care a copiat sulul de la Marea Moarta, sau cuvintele deja lipseau din documentul dupa care el a copiat. Asemenea erori de copiere sunt obisnuite in manuscrisele vechi. Ochiul scribului sare peste o scurta portiune a documentului din care copiaza, cuprinsa intre un cuvant si acelasi cuvant repetat ceva mai departe.
Peste toata slava. Ca un pavilion, Prezenta umbritoare va oferi calauzire, incredere, siguranta si pace.
4:6 o coliba, ca umbrar impotriva caldurii zilei, si ca loc de adapost si de ocrotire impotriva furtunii si ploii.
Un umbrar [KJV: ,,Un tabernacol”]. Umbrarul pe care il fagaduieste Dumnezeu poporului Sau il va proteja de orice necaz, dificultate sau primejdie care ar putea aparea ca sa-i ameninte (vezi Psalmi 27,5; 91,1; Isaia 26,3.4).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2, 3 GC 485; PK 592; 5T 476
3 GC 37
4 DA 107
5, 6 PP 283
6 PP 191