4:1 Sapte femei vor apuca in ziua aceea un singur barbat, si vor zice: Vom manca painea noastra insine, si ne vom imbraca in hainele noastre insine; numai fa-ne sa-ti purtam numele, si ia ocara de peste noi!
Sapte femei. ,,In ziua aceea” – ziua razboiului (vezi comentariul la cap. 3,24-26) – floarea barbatilor evrei va fi cazuta inaintea armelor Asiriei sau va fi fost dusa in captivitate. Urmau sa ramana mai multe femei nemaritate pentru fiecare barbat in stare sa se casatoreasca. Femeile urmau sa-i roage pe putinii barbati ramasi sa le ia in casatorie. Mai multe femei de acestea, care traisera in lux si huzur, capricioase si mandre in splendoarea lor parfumata, se vor apropia de un barbat solicitand protectia si mangaierea casatoriei. Ele aveau sa declare ca sunt gata sa lucreze pentru propria hrana si imbracaminte, in mod normal sarcina barbatilor din Israel (Exod 21,10). Intr-o tara unde poligamia era deja obisnuita, o atare situatie ar fi dus la o crestere apreciabila a casatoriilor multiple.
Unii au aplicat situatia descrisa in v. 1 direct la biserica de azi, sugerand ca cele ,,sapte femei” reprezinta pe crestinii cu numele, iar ,,un singur barbat”, pe Hristos. Femeile acestea, explica ei, ,,apuca” crestinismul nu cu sinceritate (vezi Matei 25,1-13), ci superficial, fatarnic, si numai pentru interesul personal. Cele ,,sapte femei” propun sa ,,manance” propria lor ,,paine” si nu ,,adevarata paine din cer” (Ioan 6,32), sa se ,,imbrace” in ,,hainele” lor proprii – ,,hainele manjite” din Isaia 64,6
– si nu in vesmantul desavarsit al dreptatii lui Hristos (Matei 22,11.12). Luat in sensul acesta, Isaia 4,1 este facut sa evidentieze valoarea sinceritatii in viata religioasa, ca opusa indreptatirii de sine si fatarniciei. Altii au comparat cele ,,sapte femei” cu grupari religioase ale crestinatatii avand ,,o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea” (2Timotei 3,5).
Aplicatiile figurate ale cuvintelor lui Isaia pot fi de o anumita valoare spirituala. Intotdeauna este posibil ca declaratia unui profet sa aiba si un sens secundar pe langa cel primar. Totusi, nu exista nici un comentariu inspirat la pasajul acesta pentru a-l determina pe cercetatorul Bibliei sa faca o aplicatie secundara. Acest lucru ii determina pe scriitorii comentariului sa acorde numai o insemnatate istorica imediata acestui pasaj. Solia din Isaia 3,16 la 4,1 a fost initial adresata populatiei din Ierusalim contemporana cu profetul (vezi p. 25-38), asa cum arata contextul.
In ziua aceea. Adica, ziua descrisa in cap. 3,24-26. Capitolul 4 continua ideea din capitolul 3 fara vreo intrerupere. Divizarea textului la punctul acesta tinde sa intunece semnificatia capitolului 4, care trebuie sa fie considerat o continuare a capitolului 3. Pentru alte situatii in care impartirea pe capitole este lipsita de logica, vezi comentariul la 1Samuel 4,1; 24,1; 2Regi 7,1; 11,21; 24,20. In cap. 4,1 Isaia descrie apogeul pedepsei divine asupra fiicelor degenerate ale Sionului.
Ia ocara de peste noi. In ebraica avem de-a face cu un imperativ. A nu avea copii era socotit de femeile evreice o rusine si o ocara, o pedeapsa pentru pacat (Geneza 30,23; 1Samuel 1,6; Luca 1,25). Femeile din Iuda doreau sa fie mame, si se rugau de barbatii ramasi sa devina sotii lor.