33:1 Vai de tine, pustiitorule, care totusi n-ai fost pustiit; care jefuiesti, si n-ai fost jefuit inca! Dupa ce vei sfarsi de pustiit, vei fi pustiit si tu, dupa ce vei ispravi de jefuit, vei fi jefuit si tu.
Vai de tine. Capitolul acesta a fost inspirat fara indoiala de judecata venita asupra ostilor lui Sanherib (cap. 37,36). Invadatorii jefuisera Iuda, dar Domnul urma sa-l libereze de sub puterea asupritorilor. Capitolul alterneaza intre mangaieri puternice pentru cei credinciosi si mustrari aspre pentru cei nelegiuiti. Viziunea profetica a lui Isaia cuprinde totodata si mareata era mesianica (vezi comentariul la cap. 32,1).
N-ai fost pustiit. Razboaiele de agresiune ale Asiriei impotriva vecinilor ei fusesera extensive. Ea era preocupata in special de jaf, si isi trimitea ostirile cu scopul de a prada. Dar in cele din urma Asiria isi va primi plata pe masura (vezi Matei 7,2; comp. Ieremia 50,15.29; 51,24; Apocalips 13,10).
33:2 Doamne, ai mila de noi! Noi nadajduim in Tine. Fii ajutorul nostru in fiecare dimineata si izbavirea noastra la vreme de nevoie!
Noi nadajduim in Tine. Vezi comentariul la cap. 25,8.9.
Adevarul nostru [KJV: ,,Bratul lor”]. Multe manuscrise vechi ebraice, targumurile, si siriaca zic ,,bratul nostru”. Isaia aici cere ajutor pentru propriul sau popor – poate in special aparatorii cetatii. Expresia urmatoare, ,,izbavirea noastra”, se refera clar la aceia care erau cu el in Ierusalim.
33:3 Cand rasuna glasul Tau, popoarele fug; cand Te scoli Tu, neamurile se imprastie.
Popoarele fug. Aceasta se refera la ostirile lui Sanherib (vezi cap. 37,36.37). Cu prilejul acela un mare ,,tumult” [KJV] a varat groaza in inimile asirienilor.
33:4 Si prada voastra va fi stransa cum strange musita: sar peste ea cum sar lacustele.
Prada voastra. Aceasta se refera la pradarea taberei asiriene dupa anihilarea navalitorilor si fuga precipitata a putinilor supravietuitori. Dupa cum omizile si lacustele mananca tot ce este verde, tot asa evreii, la timpul cuvenit, urmau sa-i despoaie pe arogantii asirieni.
33:5 Domnul este inaltat, si locuieste in inaltime. El umple Sionul de nepartinire si dreptate.
Domnul este inaltat. Anihilarea spectaculoasa a ostirilor Asiriene (cap. 37,36) a adus cinste si renume adevaratului Dumnezeu. El umple Ierusalimul. Invatatura data de invazia lui Sanherib se poate presupune ca a avut ca rezultat o redesteptare in intreg Ierusalimul si in cetatile lui Iuda. Nepartinire. Sau ,,justitie”, adica printre oameni.
33:6 Zilele tale sunt statornice, intelepciunea si priceperea sunt un izvor de mantuire; frica de Domnul, iata comoara Sionului.
Statornice. Iuda urma sa-si afle taria si statornicia nu in puterea militara, ci in Dumnezeu si in credinciosia fata de vointa Lui descoperita (vezi Iov 28,28; Psalmi 111,10; Proverbe 1,7).
33:7 Iata, vitejii striga afara; solii pacii plang cu amar.
Solii pacii. Trimisilor lui Ezechia li s-au pus conditii atat de grele (2Regi 18,14-16) incat sa-i faca sa ,,planga cu amar.” Cand delegatii evrei s-au intalnit cu Rabsache trimis la Ierusalim, ei au considerat conditiile lui de predare atat de aspre incat s-au inapoiat cu ,,hainele sfasiate” (2Regi 18,37).
33:8 Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umbla pe drumuri. Asur a rupt legamantul, dispretuieste cetatile, nu se uita la nimeni.
Drumurile sunt pustii. Caile lui Iuda nu mai erau libere pentru circulatie. Ostirea lui Sanherib adusese tara in asa greutati incat oamenii nu mai indrazneau sa calatoreasca pe drumuri.
Cetatile. Sulul 1QIsa de la Marea Moarta zice ‘edim, ,,martorii”, in loc de ‘irim, ,,cetati”, singura deosebire in textul consonantic fiind cea intre d si r (vezi Vol. I, p. 26; vezi comentariul la Geneza 10,4).
33:9 Tara jeleste si este intristata; Libanul este plin de rusine, tanjeste; Saronul este ca o pustie; Basanul si Carmelul isi scutura frunza.
Tara jeleste. Intregul tinut al lui Iuda fusese devastat in cursul invaziei asiriene. Alte tinuturi ale Palestinei impartaseau aceeasi trista soarta.
33:10 Acum Ma voi scula, zice Domnul, acum Ma voi inalta, acum Ma voi ridica.
Acum Ma voi scula. Ceasul deznadejdii extreme a omului este ceasul ocaziei lui Dumnezeu. Cand situatia parea disperata, iar ultimele ramasite ale rezistentei iudaice urmau sa fie distruse in curand de crudul navalitor, Domnul S-a sculat sa scape ramasita din Ierusalim.
33:11 Ati zamislit fan, si nasteti paie de miriste; suflarea voastra de manie impotriva Ierusalimului este un foc, care pe voi insiva va va arde de tot.
Zamislit fiu [KJV: ,,Pleava”]. Versetul acesta scoate in evidenta desertaciunea si nimicnicia pretentiilor asiriene. In ciuda tuturor stradaniilor lor, nu vor obtine decat pleava. Planurile lor indraznete ii vor ajunge tocmai pe aceia care le dadusera nastere.
33:12 Popoarele vor fi ca niste cuptoare de var, ca niste spini taiati care ard in foc.
Cuptoare de var. Ei vor fi ca atunci cand piatra de var este transformata in var sau cand maracinii sunt mistuiti de foc.
33:13 Voi, cei de departe, ascultati ce am facut! Si voi, cei de aproape, vedeti puterea mea!
Vedeti [KJV: ,,Recunoasteti”] puterea Mea. Aducand judecata asupra Asiriei, Dumnezeu i-a invatat pe oamenii de pretutindeni desertaciunea intelepciunii si tariei omenesti. El ingaduie adesea ca o situatie sa ajunga la un punct de criza, pentru ca la interventia Sa, oamenii sa-I poata recunoaste autoritatea si puterea.
33:14 Pacatosii sunt ingroziti, in Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiti, care zic: Cine din noi va putea sa ramana langa un foc mistuitor? Cine din noi va putea sa ramana langa niste flacari vesnice?
Foc mistuitor. Dumnezeu este un foc mistuitor pentru cei nelegiuiti (Ebr. 12,29). Numai cei ,,cu inima curata vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5,8) si vor trai. Intrebarile puse aici sunt asemanatoare cu cele din Psalmi 15,1; 24,3. Raspunsul lui Isaia se gaseste in versetul urmator.
33:15 Cel ce umbla in neprihanire, si vorbeste fara viclesug, cel ce nesocoteste un castig scos prin stoarcere, cel ce isi trage mainile inapoi, ca sa nu primeasca mita, cel ce isi astupa urechea sa n-auda cuvinte setoase de sange, si isi leaga ochii ca sa nu vada raul,
Umbla neprihanire. Compara raspunsurile date aici cu cele ale psalmistului in Psalmi 15,2-5; 24,4. De fapt, dreptatea este in mod fundamental o chestiune care tine de inima si minte, dar omul trebuie totodata sa si ,,umble in lumina” (1 Ioan 1,7). O atitudine dreapta se va reflecta in cuvinte si fapte drepte.
Castig scos prin stoarcere. Asiria isi adunase bogatia prin stoarcerea neamurilor mai slabe. Dar multi din Ierusalim si din Iuda isi adunasera bogatiile cam in acelasi fel (vezi comentariul la cap. 5,7).
Isi trage mainile. Adica, intr-un gest de refuz de a participa la rasplatiri ilicite.
Isi astupa urechea. Adica, refuza sa participe la comploturi impotriva vietii celor inocenti.
Isi leaga ochii. Domnul are ,,ochii asa de curati ca nu pot sa vada raul” (Habacuc 1,13). Aceia care Ii slujesc nu vor aproba raul sub nici o forma.
33:16 acela va locui in locurile inalte; stanci intarite vor fi locul lui de scapare; i se va da paine, si apa nu-i va lipsi.
Va locui in locurile inalte. Adica in locuri sigure. Cetatile din vechime erau zidite ,,in locuri inalte” pentru a fi ferite de invadatori. Locurile inalte sunt intotdeauna avantajoase in razboi.
Stanci intarite. Sau ,,cetatuile”. Acelora care-L iubesc si-I slujesc, Domnul le ofera protectie si purtare de grija in vreme de necaz. Fagaduinta data aici se va dovedi o mangaiere deosebita pentru poporul lui Dumnezeu in timpul crizei celei mari a zilelor din urma, cand li se vor oferi locuri de siguranta la care nu vor avea acces cei porniti sa-i nimiceasca (vezi Psalmi 61,2.3; 91,1.2). In timp ce nelegiuitii sufera de lipsa de hrana si apa (vezi Apocalips 16,2.3; comp. GC 626, 628) sfintilor li se vor asigura cele necesare vietii.
33:17 Ochii tai vor vedea pe Imparat in stralucirea Lui, vor privi tara in toata intinderea ei.
Pe Imparat. In timpul necazurilor si stramtorarilor zilelor din urma poporul lui Dumnezeu afla mangaiere la gandul ca in curand Hristos Se arata. Ei Il vor vedea in slava Lui (vezi comentariul la cap. 25,8,9), iar tara fagaduintei pe care ei au vazut-o cu ochiul credintei, ca si cum ar fi fost ,,foarte departe” (KJV) (cap. 33,17), va deveni atunci o realitate.
33:18 Inima ta isi va aduce aminte de groaza trecuta si va zice: Unde este logofatul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?
Isi va aduce aminte de groaza. Scapat de vrajmasii lui poporul lui Dumnezeu cugeta la scenele inspaimantatoare prin care au trecut. Incercarile trecutului par doar un vis. Lucrurile acestea s-au adeverit cand Ierusalimul a fost eliberat de ostile lui Sanherib si din nou se vor adeveri in ce priveste sfintii la a doua venire a lui Hristos.
Logofatul … vistiernicul. Unde erau logofetii asirieni, care fixau cantitatea de tribut ce trebuia stoarsa de la fiecare victima nenorocita? Unde erau incasatorii de tribut si capitanii asediului? Acum toti disparusera, si totul era linistit. La fel, la a doua venire a lui Hristos, cei credinciosi se vor bucura de eliberarea din mainile celor care cu atat de putin inainte cautasera sa-i ucida.
33:19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela indraznet, pe poporul cu vorbirea incalcita de n-o puteai intelege, cu limba gangava, de n-o puteai pricepe.
Poporul indraznet. Insolentii invadatori asirieni, cu limba lor curioasa si puterea lor cruda, nu vor mai fi. In loc sa-i vada pe asirieni, ,,vor vedea pe Imparat in stralucirea Lui” (v. 17). Compara Exod 14,13.
33:20 Priveste Sionul, cetatea sarbatorilor noastre! Ochii tai vor vedea Ierusalimul, ca locuinta linistita, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai carui tarusi nu vor mai fi scosi niciodata, si ale carui funii nu vor mai fi dezlegate.
Priveste Sionul. Navalitorii vrajmasi au disparut; orice primejdie s-a dus. Cetatea sfanta este acum linistita. Compara descrierea din Ioel 3,16-20. Sarbatorilor noastre. Literal ,,sarbatorilor noastre randuite” (vezi comentariul la Levitic 23,2).
33:21 Da, acolo cu adevarat Domnul este minunat pentru noi: El ne tine loc de rauri, de paraie late, unde totusi nu patrund corabii cu lopeti, si nu trece nici un vas puternic.
De rauri, de paraie late. O descriere a rodniciei si frumusetii Tarii Fagaduintei restaurate. Aici este ,,raul” si ,,izvoarele” care ,,inveselesc cetatea lui Dumnezeu” (Psalmi 46,4). Compara raul lui Ezechiel (Ezechiel 47).
Corabii cu lopeti. Nici o corabie vrajmasa nu va umbla pe raurile lor (vezi Ezechiel 47,1; Ioel 3,18; Zaharia 14,8; Apocalips 22,1).
33:22 Caci Domnul este Judecatorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Imparatul nostru: El ne mantuieste!
Verset ce nu a fost comentat.
33:23 Funiile tale s-au slabit, asa ca nu mai pot strange piciorul catargului, si nu mai pot intinde panzele. Atunci se imparte prada, care-i asa de mare, ca pana si ologii iau parte la ea.
Funiile tale. Se continua imaginea din v. 21. Vrajmasul este ca o corabie ale carei franghii atarna moi, al carui catarg se clatina si a carui panza este inutila – o epava. Ceasul biruintei pentru sfinti este ceasul ocarii si infrangerii pentru vrajmasii lor. ,,Ologii” care de obicei nu joaca nici un rol in serviciul militar, ajung biruitori si-si jefuiesc vrajmasii.
33:24 Nici un locuitor nu zice: Sunt bolnav! Poporul Ierusalimului capata iertarea faradelegilor lui.
Sunt bolnav. Nu va mai exista boala pe pamantul innoit, nici trupeste si nici sufleteste (vezi Ieremia 31,34). Vindecarea bolii si iertarea pacatului sunt mentionate impreuna in Psalmi 103,3; Matei 9,2.6. Hristos este vindecatorul bolilor fizice si spirituale ale omului.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
5, 6 FE 353
6 Ed 229; PK 83
13–17CW 113
14 1T 123; 4T 528
14–16GC 626; PK 725; 2T 446
15–17Ed 141
16 DA 122; EW 56, 282; GC 629, 635; MB 111; SR 129, 406; 1T 174
17 CT 209; DA 632; Ev 503; EW 67; ML 347; PK 321; TM 21; 2T 355; 7T 12; 8T 253, 331; 9T 193
20–22Ed 182
21, 22 PK 321
23 MB 62
24 Ed 271; GC 676; PK 729; 9T 286