29:1 Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea in care a tabarat David! Adaugati an la an, si lasati sarbatorile sa-si faca ocolul lor.
Ariel. Un nume simbolic aplicat aici Ierusalimului sau unei parti din el. Originea si sensul cuvantului sunt incerte, fiind un cuvant posibil faurit de Isaia. S-ar putea sa fi fost un cuvant criptic comparabil cu Sesac (Ieremia 25,26), care avea sensul de Babilon (vezi comentariul la Ieremia 51,41). Este posibil ca numele sa fi insemnat ,,altarul ui Dumnezeu” (vezi Ezechiel 43,15.16, unde cuvantul este tradus ,,altar”). Altii au sugerat traducerea ,,leul lui Dumnezeu”. Capitolul acesta si cele urmatoare par sa se refere la invadarea lui Iuda de Sanherib si la asediul nereusit, din partea acestuia, asupra Ierusalimului. Inainte de invazia asiriana Dumnezeu a dat avertizari clare cu privire la grozaviile care stateau inainte. Iudeii erau mustrati pentru ipocrizia, incapatanarea si incapacitatea de a intelege importanta evenimentelor apropiate.
Adaugati an la an. Oamenii isi vedeau de treburile lor absolut fara nici o preocupare pentru viitor, ca si cum un an ar urma dupa altul fara nici o schimbare in rutina placuta a vietii. Ei treceau prin ciclul anual al sarbatorilor si participau mereu la cultul de la Templu, savarsind in acelasi timp crime care amenintau natiunea cu nimicirea (vezi cap. 1,4.10-13.21-23).
29:2 Apoi voi impresura pe Ariel; plansete si gemete vor fi in ea si cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine.
Va fi ca un Ariel pentru Mine. Domnul rostise judecata asupra Ierusalimului si cetatea urma sa fie pentru El ca ,,Ariel” – poate ca un ,,altar” (vezi comentariul la v. 1) pe care locuitorii lui urmau sa fie jertfa (vezi Ezechiel 11,3.7).
29:3 Caci te voi impresura din toate partile, te voi inconjura cu cete de strajeri, si voi ridica intarituri de santuri impotriva ta.
Te voi impresura. Ierusalimul, infatisat ca sub un asediu. Scene ca cele descrise aici apar in sculpturi asiriene (vezi Ezechiel 4,2, vezi Vol. II, ilustratia din fata paginii 64). O rampa era construita sub zidurilor cetatii, si erau aduse unelte de asediu pentru a dobori apararea (vezi Ieremia 33,4; Ezechiel 4,2). Aceasta este o buna descriere a metodei prin care Sanherib planuia sa cucereasca Ierusalimul (vezi 2Regi 19,32).
29:4 Vei fi doborat la pamant si de acolo vei vorbi, si din tarana ti se vor auzi vorbele. Glasul tau va iesi din pamant ca al unei naluci, si din tarana iti vei sopti cuvintele.
Vei fi doborat. Ierusalimul, desi nu avea sa fie cucerit, urma sa fie smerit pana in tarana. In josnica smerenie, Ezechia si-a trimis ambasadorii la imparatul asirian, recunoscandu-se vinovat, anuntandu-si indatorirea si exprimandu-si dispozitia de a accepta cererile care i s-ar putea face (2Regi 18,14). Ierusalimul este comparat cu un vrajmas biruit tarandu-se inaintea biruitorului sau cu fata in tarana si murmurand legaminte de supunere, cu nadejdea ca-si va scapa viata (vezi comentariul la Levitic 19,31; Deuteronom 18,11).
29:5 Dar multimea vrajmasilor tai va fi ca o pulbere marunta, si multimea asupritorilor va fi ca pleava care zboara, si aceasta deodata, intr-o clipa.
Intr-o clipa. Cu privire la eliberarea brusca si neasteptata a Ierusalimului, vezi cap. 37,36.
29:6 De la Domnul ostirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pamant si pocnet puternic, cu vijelie si furtuna, si cu flacara unui foc mistuitor.
Va veni [KJV: ,,Vei fi cercetat”]. Ierusalimul urma sa fie cercetat cu judecati de la Dumnezeu. Un limbaj similar este deseori folosit la descrierea imprejurarilor cand Dumnezeu Se descopera (Exod 19,16; Psalmi 77,18; Ebr. 12,18.19; Apocalips 8,5; 11,19; 16,18). Aici cuvintele pot sa fie o reprezentare figurata a grozaviilor razboiului sau pot sa fie o descriere literala a vreunei convulsii ingrozitoare a naturii care a izbucnit impotriva ostirii asiriene (vezi comentariul la 2Regi 19,35)
29:7 Si, ca un vis, ca o vedenie de noapte, asa va fi multimea neamurilor care vor lupta impotriva lui Ariel, asa vor fi cei ce se vor bate impotriva lui si cetatuii lui, strangandu-l de aproape.
Un vis. Un vis vine repede si se duce la fel de repede. Fortele asiriene urmau sa dispara ca un vis (Psalmi 73,19.20).
29:8 Dupa cum cel flamand viseaza ca mananca, si se trezeste cu stomacul gol, si, dupa cum cel insetat viseaza ca bea, si se trezeste stors de puteri si cu setea nestamparata: tot asa va fi si cu multimea neamurilor care vor veni sa lupte impotriva muntelui Sionului.
Cel flamand. Asirienii socoteau Ierusalimul ca si inghitit. Sanherib era sigur de biruinta, dar Dumnezeu i-a dezamagit brusc sperantele distrugandu-i ostirea asediatoare si trimitandu-l acasa cu mainile goale (vezi cap. 37,36.37).
29:9 Ramaneti incremeniti si uimiti! Inchideti ochii si fiti orbi! Ei sunt beti; dar nu de vin; se clatina, dar nu din pricina bauturilor tari.
Ramaneti [KJV: ,,Opriti-va!”]. Isaia ii invita pe oamenii din Ierusalim sa se opreasca din
circuitul lucrarilor lor pentru a se gandi la adevarata cauza a situatiei lor.
Uimiti. Literal ,,va uitati incremeniti unii la altii”.
Inchideti ochii si fiti orbi. Literal, ,,uitati-va in jur [cu neliniste] si priviti”.
Beti, dar nu de vin. De la ostirile asiriene Isaia se indreapta din nou catre locuitorii Ierusalimului. El le daduse o solie care poate ii facuse sa tremure, dar ei erau ca niste oameni incremeniti, neinstare sa isi dea seama de importanta solemna a avertizarii. Sensibilitatea si ratiunea disparusera, nu din cauza betiei, ci din cauza ca erau atat de mult absorbiti de lucrurile pamantesti incat nu mai puteau intelege solia Cerului (vezi comentariul la v.1).
29:10 Ci pentru ca Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a inchis ochii, prorocilor, si v-a acoperit capetele, vazatorilor.
V-a inchis ochii. Vezi comentariul la cap. 6,9.10. Oamenii din Iuda bajbaiau ca niste orbi, ca in incremenire (vezi comentariul la v. 9). Ochii mintii lor erau intunecati. Carmuitorii lor a caror sarcina era sa indrume treburile statului, pierdusera orice simt al directiei. Vazatorii lor, care preziceau pe bani, erau cu totul orbi. Dumnezeu le trimisese solie dupa solie, dar cu fiecare lepadare a luminii din cer, ei se faceau tot mai orbi si intelegerea de catre ei a adevarului devenea tot mai greoaie. In sensul acesta le inchisese Domnul ochii (vezi comentariul la Exod 4,21).
29:11 De aceea toata descoperirea dumnezeiasca a ajuns pentru voi ca vorbele unei carti pecetluite. Daca o dai cuiva care stie sa citeasca, si-i zici; Ia citeste! El raspunde: Nu pot, caci este pecetluita!
Toata viziunea. Adica, tot ce le spusese Isaia.
Vorbele unei carti pecetluite. In vremurile vechi documentele erau de obicei facute sul si pecetluite (vezi comentariul la Neemia 9,38; vezi si ilustratia din fata p. 80, Vol. III). Soliile solemne ale lui Isaia se dovedisera a nu fi de mai mare valoare pentru locuitorii Ierusalimului ca in cazul in care Isaia le-ar fi scris si le-ar fi pecetluit pentru ca solia pentru ei sa nu poata fi citita. Necredinta si neascultarea inlaturau lumina cerului tot atat de eficient ca si cand nu ar fi fost niciodata descoperita. Pentru oamenii care refuza sa studieze sau sa creada avertismentele ei solemne, Biblia este o carte sigilata. Profetii au dat lumii solii inspirate de lumina si nadejde, dar astazi, ca si atunci, lumea umbla in intuneric pentru ca refuza sa vada (vezi comentariul la Osea 4,6).
29:12 Sau daca dai cartea unuia care nu stie sa citeasca si-i zici: Ia citeste! El raspunde: Nu stiu sa citesc.
Unuia care nu stie sa citeasca. Adica aceluia care nu se da drept cunoscator al cailor lui Dumnezeu, asa cum faceau profetii din v. 10. Un om poate fi intelept in caile lumii, dar necunoscator in cele ale lui Dumnezeu. In acelasi timp un om poate sa fie un novice in invatatura lumeasca si totusi sa fie intelept in cele ale lui Dumnezeu. Prejudecata si necredinta inchid ochii intelegerii spirituale a omului fata de ceea ce Dumnezeu a descoperit pentru iluminarea si binecuvantarea lumii.
29:13 Domnul zice: Cand se apropie de Mine poporul acesta, Ma cinsteste cu gura si cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, si frica pe care o are de Mine, nu este decat o invatatura de datina omeneasca.
Cu buzele. Oamenii din Ierusalim aveau o forma elaborata de evlavie, dar in inima lor ei nici macar nu-L cunosteau pe Dumnezeu. La fel era si pe vremea Domnului Hristos (vezi comentariul la Matei 7,21-23; 15,8.9; 23,4; Marcu 7,6-9). Oamenii erau fatarnici (vezi comentariul la Matei 6,2). Inchinarea lor consta in ritualuri cu desavarsire lipsite de adevarata legatura cu cerul (vezi 2Timotei 3,5). Ei priveau la formele lor ca indeplinind cerintele lui Dumnezeu si considerau ca prin aceasta meritau favoarea dumnezeiasca (vezi comentariul la Mica 6,6-8).
29:14 De aceea voi lovi iarasi pe poporul acesta cu semne si minuni din ce in ce mai minunate, asa ca intelepciunea inteleptilor lui va pieri, si priceperea oamenilor lui priceputi se va face nevazuta.
Intelepciunea inteleptilor lui. Cand oamenii Il lasa pe Dumnezeu in afara socotelile lor intelepciunea lor se preschimba in nebunie. Neiubind lumina sunt lasati sa umble in intuneric (vezi 2Tesaloniceni 2,12; comp. Osea 4,6). Aceasta s-a dovedit a fi experienta conducatorilor iudei. Ei intunecau sfatul prin ,,cuvantari fara pricepere” (Iov 38,2), iar lumina natiunii era sortita sa dispara in intuneric.
29:15 Vai de cei ce isi ascund planurile dinaintea Domnului, care isi fac faptele in intuneric, si zic: Cine ne vede si cine ne stie?
Cine ne vede? Ei cautau sa-si ascunda atitudinea, motivele si actiunile lor ipocrite in speranta ca nici oamenii si nici Dumnezeu nu vor descoperi adevaratul lor caracter.
29:16 Stricati ce sunteti! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau poate lucrarea sa zica despre lucrator: Nu m-a facut el? Sau poate vasul sa zica despre olar: El nu se pricepe?
Stricati ce sunteti [KJV: ,,Rasturnarea lucrurilor”]. Ei incercau, ca sa zicem asa, sa-l faca pe olar sa primeasca porunci de la lut. Ei considerau ca au o intelepciune mai mare decat cea a Creatorului. Acesti conducatori spirituali erau adevarati atei care se deghizau sub o masca a religiei.
29:17 Peste putina vreme, Libanul se va preface in pomat, si pomatul va fi socotit ca o padure!
Peste putina vreme. Isaia era un profet si al nadejdii si al nenorocirii. El era un adevarat optimist. El vedea nu numai intunericul prezentului, dar si glorioasa lumina a viitorului (vezi comentariul la cap. 9,2). Cu toate ca Iuda ar fi putut pieri, iar campurile lor roditoare sa devina pustii, urma sa vina timpul cand pamantul sa fie din nou imbelsugat, cand pustietatea va deveni ,,campie roditoare si campia roditoare padure” [KJV] (cap. 32,15; vezi si cap. 35,1; 41,17-19; 55,13).
29:18 In ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cartii, si ochii orbilor, izbaviti de negura si intuneric, vor vedea.
Ochii orbilor... vor vedea. Vezi comentariul la cap. 6,9.10. Isaia prevede un timp cand situatia din versetele 10 – 12 va fi inversata. Compara Isaia 35,5.6; 42,7; 52,15; 60,1-5; Luca 1,79; 4,18; Ioan 8,12; Fapte 26,17.18; 2Corinteni 4,4; Efeseni 1,18.
29:19 Cei nenorociti se vor bucura tot mai mult in Domnul, si saracii se vor inveseli de Sfantul lui Israel.
Cei nenorociti [KJV: ,,Si cei blanzi”]. Va veni vremea ca Evanghelia sa fie dusa tuturor oamenilor de pe pamant, celor mici si celor mari, celor saraci si celor bogati deopotriva (vezi p. 2830).
29:20 Caci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, si toti cei ce pandeau nelegiuirea vor fi nimiciti:
Asupritorul. Vrajmasul lui Dumnezeu si al poporului Sau. Probabil o referire la Sanherib si la solia lui aroganta (vezi v. 5; comp. cap. 25,4.5). Adevarul afirmat aici se aplica oricarui vrajmas care se impotriveste inaintarii lucrarii lui Dumnezeu.
29:21 cei ce osandeau pe altii la judecata, intindeau curse cui ii infruntau la poarta cetatii, si napastuiau fara temei pe cel nevinovat.
Osandeau pe altii. Poate ca Isaia fusese acuzat de lipsa de patriotism datorita soliilor lui de mustrare si avertizare. Cei care sunt mustrati se intorc impotriva celor care ii mustra si se straduiesc sa inventeze mijloace, oricat de necinstite, pentru a-i prinde in cursa pe acesti reprezentanti ai lui Dumnezeu pentru a-i dobori si pentru a face sa amuteasca glasul lor de mustrare.
Napastuiau pe cel nevinovat. Adica planuiesc o nedreptate deliberata a justitiei (vezi Exod 23,6; Amos 5,12; Maleahi 3,5).
Fara temei. Ebr. tohu, tradus ,,pustiu” in Geneza 1,2. Acuzatiile aduse pentru a-l face pe cel care mustra sa apara ca vinovat, erau de fapt pe deplin neintemeiate.
29:22 De aceea asa vorbeste Domnul catre casa lui Iacov, El, care a rascumparat pe Avraam: Acum Iacov nu va mai rosi de rusine, si nu i se va mai ingalbeni fata acum.
Nu va mai rosi de rusine. Avraam si Iacov reprezinta aici intreg poporul adevarat al lui Dumnezeu. Asa cum Domnul ii eliberase pe parintii natiunii, le fel urma sa-i elibereze si pe urmasii lor de toti dusmanii. Atacul lui Sanherib va aduce ocara si teama, dar Isaia anticipa o zi mai luminoasa catre care cei credinciosi puteau privi inainte.
29:23 Caci cand vor vedea ei, cand vor vedea copiii lor, in mijlocul lor, lucrarea mainilor Mele, Imi vor sfinti Numele; vor sfinti pe Sfantul lui Iacov, si se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
Se vor teme de Dumnezeul lui Israel. Aici se descopera triumful final al binelui. ,,Asupritorul”
(v. 20) fusese nimicit. Iacov nu mai roseste de rusine (v. 22) si copiii lui de multa vreme pierduti fusesera adusi inapoi in staul. Cand toti cei credinciosi de pe pamant sunt adusi in staul, i se alatura lui Iacov pentru a se inchina Domnului si a-I sluji.
29:24 Cei rataciti cu duhul vor capata pricepere, si cei ce carteau vor lua invatatura.
Cei ce carteau. Pe vremea lui Isaia, ca si in pustietate (Exod 17,2.7; Numeri 14,22; 20,3; Deuteronom 1,27; 6,16; Psalmi 95,10.11; 106,25). Isaia afirma ca exista nadejde chiar si pentru cei mai impietriti si razvratiti.
Vor lua invatatura. Multi din cei care au gresit (vezi cap. 28,7; 29,10-13) vor scapa de intuneric (cap. 29,18) si vor beneficia de pe urma experientelor prin care au trecut. Cu toate ca marea majoritate a poporului nu vor beneficia de pe urma soliilor de sfatuire si avertizare trimise lor in repetate randuri prin solul lui Dumnezeu, va exista o mica ,,ramasita” (vezi cap. 1,9; 11,11.16; etc.) a carei inima va raspunde si se va intoarce la Domnul. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
9 EW 123; 5T 259
13 1T 188
13, 14 8T 78
13–15TM 382
13–16TM 96
18, 19 MH 194; PK 697; 8T 78
18–21TM 96
18–24TM 383
21 TM 408
22–24AA 382
24 PK 697