29:1 Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea in care a tabarat David! Adaugati an la an, si lasati sarbatorile sa-si faca ocolul lor.
Ariel. Un nume simbolic aplicat aici Ierusalimului sau unei parti din el. Originea si sensul cuvantului sunt incerte, fiind un cuvant posibil faurit de Isaia. S-ar putea sa fi fost un cuvant criptic comparabil cu Sesac (Ieremia 25,26), care avea sensul de Babilon (vezi comentariul la Ieremia 51,41). Este posibil ca numele sa fi insemnat ,,altarul ui Dumnezeu” (vezi Ezechiel 43,15.16, unde cuvantul este tradus ,,altar”). Altii au sugerat traducerea ,,leul lui Dumnezeu”. Capitolul acesta si cele urmatoare par sa se refere la invadarea lui Iuda de Sanherib si la asediul nereusit, din partea acestuia, asupra Ierusalimului. Inainte de invazia asiriana Dumnezeu a dat avertizari clare cu privire la grozaviile care stateau inainte. Iudeii erau mustrati pentru ipocrizia, incapatanarea si incapacitatea de a intelege importanta evenimentelor apropiate.
Adaugati an la an. Oamenii isi vedeau de treburile lor absolut fara nici o preocupare pentru viitor, ca si cum un an ar urma dupa altul fara nici o schimbare in rutina placuta a vietii. Ei treceau prin ciclul anual al sarbatorilor si participau mereu la cultul de la Templu, savarsind in acelasi timp crime care amenintau natiunea cu nimicirea (vezi cap. 1,4.10-13.21-23).