28:1 Vai de cununa ingamfata a betivilor lui Efraim, de floarea vestejita, care este stralucirea podoabei sale, pe culmea vaii manoase a celor ce se imbata!
Cununa ingamfata. Sau ,,coroana mandra”.
Betivilor lui Efraim. Capitolul acesta este unica solie de mustrare a lui Isaia care se adreseaza regatului nordic (cu toate ca si Ierusalimul este mentionat in v. 14). Prin urmare, trebuie sa fi fost data inainte de capturarea Samariei de catre asirieni in 723/722. Samaria, ,,cununa ingamfata” a unei natiuni de betivi, a fost mustrata nu doar o data din cauza betiei (Amos 4,1.2; 6,1.6). Profetii au dat deseori avertizari impotriva acestui viciu (Isaia 5,11.12; 28,7.8). Totusi, asa cum reiese din context, Isaia se refera in primul rand la conducatorii regatului nordic, care erau beti atat la propriu, cat si la figurat, si erau incapabili sa calauzeasca natiunea in armonie cu vointa lui Dumnezeu.
Floarea vestejita. De la moartea lui Ieroboam II in 753, pana la caderea regatului, 30 de ani mai tarziu, disparitia puterii si gloriei lui Israel putea fi clar observata de toti. Regatul se faramitase repede (vezi comentariul la 2Regi 15,29; 1Cronici 5,26). Cand Isaia a dat solia aceasta, el era intr-
adevar o ,,floare vestejita”.
Vaii manoase. Samaria se afla pe o colina asezata intr-o vale frumoasa si manoasa.