27:1 In ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspra, mare si tare, Leviatanul, Babilonul, sarpele fugar (Asur), si Leviatanul, sarpele inelat (Babel), si va ucide balaurul de langa mare (Egiptul).
Leviatanul. Vezi comentariul la Iov 41,1; Psalmi 74,13.14. In vechea mitologie canaanita, ,,leviatanul” era privit ca un sarpe cu sapte capete care lupta impotriva zeilor si fortelor binelui, fiind astfel considerat o personificare a fortelor raului. Texte canaanite antice de la Ras Shamrah (vezi Vol. I, p. 128, 129) vorbesc despre un monstru cu sapte capete numit ,,Lotan”, despre care se crede ca este unul si acelasi nume cu numele biblic ,,leviatan” (ebr. liwyathan). In mitul mesopotamian antic al creatiunii se gasea o traditie a unui conflict primar intre zei si un balaur al haosului.
Acestea si alte legende aflate la pagani par sa arate o conceptie confuza, dar predominanta si persistenta despre Satana ca un sarpe angajat intr-o lupta pe viata si pe moarte cu Samanta femeii (Geneza 3,15; comp. Apocalips 12,3.4). ,,Leviatanul” din Iov este, evident din context, un animal real (Iov 41), considerat in general a fi crocodilul. Psalmistul, referindu-se la nimicirea ostirii egiptene in Marea Rosie, spune ca Domnul a ,,zdrobit capul Leviatanului” (Psalmi 74,13.14). Un crocodil cu mai multe capete ar fi un monstru destul de potrivit ca sa simbolizeze Egiptul. Crocodilul s-a dezvoltat in Fluviul Nil. De repetate ori in Isaia 27; 30; 31 Egiptul este mentionat, si aceasta tinde sa confirme ideea ca ,,leviatan” apare aici, in primul rand, ca simbol al Egiptului. Compara de asemenea ,,balaurul” din Isaia 27,1 cu acela din Ezechiel 29,3; comp. cap. 32,2.4.
Apocalipsul il descrie pe Satana ca pe ,,un mare balaur ros, cu sapte capete” (Apocalips 12,3), si declara ca ,,Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul” si ca ,,balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala lumea intreaga, a fost aruncat” afara (Apocalips 12,7.9). ,,Ziua aceea” cand Domnul ucide ,,balaurul” pare sa fie ziua cand ,,Domnul iese din locuinta Lui, sa pedepseasca nelegiuirile locuitorilor pamantului” (Isaia 26,21). Este incert daca cuvintele lui Isaia pot fi aplicate la Satana.
27:2 In ziua aceea, cantati o cantare asupra viei celei mai alese:
Viei celei mai alese. In cap. 5,1-7 Isaia a cantat un cantec de jale cu privire la Israel, care este descris ca o vita neroditoare. Aici cantarea este de o natura mult mai placuta, deoarece via aceasta umple in cele din urma intreg pamantul cu roada ei (cap. 27,6).
27:3 Eu, Domnul, sunt Pazitorul ei, Eu o ud in fiecare clipa; Eu o pazesc zi si noapte ca sa n-o vatame nimeni.
Eu, Domnul, sunt Pazitorul ei. Contrastul dintre via aceasta si cea precedenta este izbitor. In cap. 5,1-7 Domnul a indepartat imprejmuirea viei, a pustiit-o, si a poruncit ca ploaia sa nu mai cada peste ea. In cazul precedent s-a spus direct ca via era ,,casa lui Israel si barbatii lui Iuda” (cap. 5,7). Se pare ca aici situatia este aceeasi (vezi cap. 27,6). In mod similar Hristos i-a asemanat pe ucenicii Lui cu mladitele unei vite (Ioan 15,1-8).
27:4 N-am nici o manie. Dar daca voi gasi maracini si spini, voi merge la lupta impotriva lor, si-i voi arde pe toti,
N-am nici o manie. Dumnezeu nu este maniat pe via Sa.
Maracinii si spinii. In via dinainte, maracinii si spinii au luat locul vitei originale si Domnul a rostit o hotarare impotriva lui Israel (cap. 5,6). Maracinii si spinii reprezinta lucrarea vrajmasului; Dumnezeu ii va arde (vezi Matei 13,30).
27:5 afara numai daca vor cauta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.
Vor cauta ocrotirea Mea. In timpul luptei, cand vrajmasul isi indreapta eforturile impotriva poporului lui Dumnezeu, biserica este indemnata sa alerge la Dumnezeu pentru ocrotire. Daca biserica face aceasta, eforturile vrajmasului nu vor avea succes. Poporul lui Dumnezeu s-a impacat cu El si Il cunoaste ca prieten si nu ca vrajmas. Ei Il pot privi cu incredere, iar in mijlocul celor mai mari incercari sufletul lor se poate odihni in pace. Cuvintele acestea sunt deosebit de potrivite pentru timpul de stramtorare, in timpul ultimelor sapte plagi, cand Satana face tot ce ii sta in putere impotriva sfintilor.
27:6 In vremurile viitoare, Iacov va prinde radacina, Israel va inflori si va odrasli, si va umple lumea cu roadele lui.
Iacov. Adica, Israel (vezi comentariul la Geneza 32,28).
Roadele. Compara cu comentariul la Isaia 5,2; Ioan 15,2-8. Dumnezeu planuise ca Israel sa-i duca intregii lumi cunostinta mantuirii (vezi p. 28-30). Cand Israelul national a dat gres, sarcina a fost data Israelului spiritual, biserica crestina. Printr-o alta analogie, biserica, alcatuita din neamuri si iudei, este reprezentata prin ramuri altoite in tulpina pentru a inlocui ramurile naturale lepadate ale poporului lui Israel (vezi Romani 11,11.12.15-26).
27:7 L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau?
L-a lovit oare Domnul? Si-a lovit Dumnezeu propriul popor asa cum i-a lovit pe aceia care se razboiau cu acesta? Isaia face deosebire intre felul de purtare al lui Dumnezeu cu propriul Sau popor si felul Lui de purtare cu vrajmasii lui. S-ar putea ca poporul lui Dumnezeu sa aiba de trecut prin incercari si necazuri, dar el nu va fi cu totul distrus. Dumnezeu Isi ,,loveste” poporul pentru binele sau (vezi Evrei 12,5-11; Apocalips 3,19), pentru a remedia defectele din caracterul lui, nu pentru a-l distruge.
27:8 Cu masura l-ai pedepsit in robie, luandu-l cu suflarea napraznica a vantului de rasarit.
Cu masura. Sau, poate, ,,o indoita masura”. ,,Masura” este se’ah (vezi Vol. I, p. 166, 167). Pentru context vezi comentariul la v. 7. Tatal nostru ceresc le da copiilor Sai numai atat cat este spre binele lor, si nu mai mult. Scopul Lui nu este de a face rau, ci de a vindeca (vezi Ieremia 10,24). Judecatile divine asupra poporului lui Dumnezeu sunt amestecate cu indelunga rabdare si har.
L-ai pedepsit. Literal, expresia zice: ,,indepartand-o tu te certi cu ea”. Sensul cuvintelor lui Isaia este incert. S-ar putea ca el sa faca aluzie la viitoarea captivitate babiloniana, care era o pedeapsa corectiva (vezi Isaia 48,10; Ieremia 30,11-17; Osea 2,6-23; Mica 4,10-12).
Luandu-l cu suflarea naprasnica. Literal, ,,el l-a inlaturat [pe Iuda] cu suflarea lui naprasnica”, sau ,,el a trimis suflarea lui naprasnica”. Sensul nu este cu totul clar. Vantul de rasarit era un vant fierbinte, uscat, inabusitor, care batea dinspre pustie, un simbol potrivit al mortii si nimicirii (Geneza 41,6; Iov 27,21, Psalmi 48,7; Ieremia 18,17; Osea 13,15). In mod figurat, vantul acesta reprezinta judecatile pe care Dumnezeu le ingaduie sa vina peste poporul Sau. ,,Vantul de rasarit” este numit ,,suflarea” lui Dumnezeu. Pedeapsa parea sa vina din cauze naturale, desi in realitate era randuita, sau ingaduita, de Dumnezeu.
27:9 Astfel nelegiuirea lui Iacov a fost ispasita, si iata rodul iertarii pacatului lui: Domnul a facut toate pietrele altarelor ca niste pietre de var prefacute in tarana; idolii Astartei si stalpii soarelui nu se vor mai ridica.
Nelegiuirea lui Iacov. Planul Domnului este de a-Si curati poporul, nu de a-l nimici (vezi comentariul la v. 7, 8). Pedeapsa din v. 8 este un instrument pentru curatire. Rodul. Adica, rezultatul. ,,Rodul” pedepsei, al pocaintei si al iertarii va fi indepartarea oricarei urme de idolatrie. Captivitatea babiloniana i-a vindecat pe iudei de idolatrie (PK 705).
Ca niste pietre de var [KJV: ,,creta”]. Pietrele altarelor vor fi sfaramate ca si cum ar fi din creta, iar dumbravile (ebr. ’asherim, vezi comentariul la Exod 34,13; Deuteronom 7,5; 16,21; 2Regi 17,10) si idolii vor fi taiati si nimiciti. Dumnezeu ingaduie incercari asupra poporului Sau pentru a-l scapa de nelegiuirile lui.
27:10 Caci cetatea cea tare a ramas singuratica, a ajuns o locuinta lasata si parasita ca pustia. In ea paste vitelul, in ea se culca si-i mananca ramurile.
Cetatea cea tare. Adica, Ierusalimul, simbolizand poporul lui Dumnezeu. Ceea ce acum era o cetate infloritoare, urma sa ajunga o pustie. Acolo unde acum erau case, va fi pasune (vezi cap. 7,23-25). Prezicerea aceasta s-a realizat dupa o suta de ani, in 586 i.Hr. (vezi Daniel 9,16.17).
27:11 Cand i se usuca ramurile, sunt rupte; vin femeile, sa le arda. Caci acesta era un popor fara pricepere; de aceea Cel ce l-a facut n-a avut mila de el, si Cel ce l-a intocmit nu l-a iertat.
Sa le arda. Aceasta este o continuare a imaginii cu care se incheie versetul anterior. Un copac ale carui ramuri sunt dezgolite de frunze (v. 10) se ofileste si moare. Lemnul se usuca. Atunci ramurile sunt taiate si folosite ca lemn de foc. Tabloul este similar cu acela din Ezechiel 31,12.13, unde caderea Asiriei este comparata cu un copac ale carui ramuri au cazut. Atat Ioan Botezatorul, cat si Isus i-au asemanat pe nelegiuiti cu pomii taiati si aruncati in foc (Matei 3,10; Ioan 15,6). Pavel ii compara pe iudeii literali cu ramurile naturale taiate si inlocuite cu ramurile altoite in trunchi ale bisericii (Romani 11,12-20).
27:12 In vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul Raulul pana la paraul Egiptului; iar voi veti fi stransi unul cate unul, copii ai lui Israel!
In vremea aceea. Vezi comentariul la cap. 26;1.2.
Va scutura roada. Literal, ,,va bate”. Adica ,,a treiera” [granele] pentru a le desparti de pleava. Aceasta este ziua cea mare a judecatii, cand graul este strans in granarul ceresc, iar pleava este arsa (Ioel 3,13; Matei 3,12; 13,39.40; Apocalips 14,14-19).
Raului. Adica, Eufratul.
Paraul Egiptului. Tara fagaduita lui Israel se intindea de la Eufrat, pana la raul Egiptului (vezi comentariul la Geneza 15,18; 1Regi 4,21; 8,65). Natiunile din interiorul acestor hotare urmau sa fie ,,treierate”, iar pamantul lor sa fie dat poporului ales al lui Dumnezeu.
Unul cate unul. Dumnezeu Isi aduna dreptii unul cate unul, nu ca grupe, ci ca indivizi.
27:13 In ziua aceea, se va suna cu trambita cea mare si atunci se vor intoarce cei surghiuniti din tara Asiriei si fugarii din tara Egiptului. Ei se vor inchina inaintea Domnului, pe muntele cel sfant, Ierusalim.
In ziua aceea. Vezi comentariul la cap. 26,1. Pentru comentarii, vezi comentariul la cap. 11,16. Cu privire la intoarcerea lui Israel din captivitate, vezi p. 29, 31.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2, 3 PK 22
3 COL 218; FE 264
5 AH 207, 214; CG 478; CH 539; COL 156, 388, 418; CS 87; CT 156, 488; DA 259; FE 465; GC 619; MB 144; MH 90, 248; ML 14, 316, 318; MM 42, 287; PK 326, 587, 719; PP 726; SR 98; Te 195; TM 191; 2T 287; 3T 240; 5T 471; 8T 177
6 PK 22, 703