26:1 In ziua aceea, se va canta urmatoarea cantare in tara lui Iuda: Avem o cetate tare; Dumnezeu ne da mantuirea ca ziduri si intaritura.
In ziua aceea. Adica, ziua cea mare a Domnului descrisa in cap. 24 si 25. Aceasta va fi o zi de necaz si de nimicire pentru nelegiuiti, dar o zi de mantuire si de bucurie pentru poporul lui Dumnezeu. Capitolul acesta consta dintr-o cantare de nadejde si incredere care va fi in inima poporului lui Dumnezeu cand necazurile coplesesc pamantul la momentul cand Hristos este pe punctul de a reveni pentru ca sa domneasca.
Avem o cetate tare. Pe timpul lui Isaia aceasta ar fi fost Ierusalimul si Muntele Sionului literal (cap. 24,23). Sanherib a impins puterea Asiriei impotriva Ierusalimului, dar nu l-a cucerit (vezi comentariul la cap. 36; 37). Ce n-a putut face pentru cetate puterea omeneasca, a facut puterea lui Dumnezeu pentru ea. El a facut Ierusalimul o cetate de scapare intarita, ale carei ziduri erau de necucerit.
26:2 Deschideti portile, ca sa intre neamul cel neprihanit si credincios.
Neamul cel neprihanit. Ierusalimul va fi numit: ,,cetatea neprihanita [dreapta], cetatea credincioasa” (cap 1,26), deoarece locuitorii ei vor fi sfinti si drepti. Numai cei loiali lui Dumnezeu si care-I slujesc cu credinciosie se pot astepta ,,sa intre pe porti in cetate” (Apocalips 22,14; vezi comentariul la Matei 7,21-27).
26:3 Celui cu inima tare, Tu-i chezasuiesti pacea; da, pacea, caci se increde in Tine.
Tu-i chezasluiesti pacea, da pacea. Literal, ,,in pace, pace”. Pace deplina va fi mostenirea sfintilor in imparatia lui Dumnezeu si poate fi experienta fericita a copiilor lui Dumnezeu chiar aici. Deplina supunere fata de vointa lui Dumnezeu aduce binecuvantarea deplinei seninatati. Crestinul matur este in pace cu Dumnezeu, cu sine si cu lumea din jurul sau. Compara experienta lui Pavel (2Corinteni 11,23-28; comp. cap. 4,8-10), filozofia lui cu privire la suferinta (2Corinteni 4,17.18) si asigurarea lui plina de incredere (Filipeni 4,7). Putem fi inconjurati de tulburari si tumult, si totusi sa ne bucuram de o liniste si pace sufleteasca pe care lumea nici nu le cunoaste. Aceasta pace launtrica este reflectata printr-o privire voioasa, un temperament bland si o experienta puternica, stralucitoare, care ii stimuleaza pe toti aceia cu care venim in contact. Pacea crestinului nu depinde de starea linistita a lumii inconjuratoare, ci de locuirea Duhului lui Dumnezeu in inima lui (vezi comentariul la Matei 11,28-30; Ioan 14,27).
26:4 Incredeti-va in Domnul pe vecie, caci Domnul Dumnezeu este Stanca veacurilor.
Domnul Dumnezeu [KJV: ,,Domnul Iehova”]. Vezi comentariul la cap. 12,2.
Stanca veacurilor. Hristos este ,,Stanca veacurilor” pentru toti aceia care invata sa-si puna increderea in El (Isaia 17,10; vezi comentariul la Deuteronom 32,4; Matei 16,18; 1Corinteni 10,4).
26:5 El a rasturnat pe cei ce locuiau pe inaltimi, El a plecat cetatea ingamfata; a doborat-o la pamant, si a aruncat-o in tarana.
Cetatea ingamfata. Probabil Babilonul (vezi comentariul la cap. 25,2), cetatea al carei imparat se falea a fi mai pe sus se stelele lui Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 14,4.13). Babilonul mistic si Ierusalimul mistic au fost totdeauna arhivrajmasi in marele conflict al veacurilor (vezi comentariul la Isaia 14,4; Apocalips 17,5; 18,24). In ce priveste o imagine vie a caderii Babilonului literal, vezi Isaia 13,19-22. In ce priveste o descriere a caderii Babilonului mistic, asa cum este prezentata de Ioan, vezi Apocalips 16,19; 17,16; 18,2.6.8.20-23; 19,2.
26:6 Ea este calcata in picioare, in picioarele saracilor, sub pasii celor obijduiti.
Picioarele saracilor. Adica, ale poporului asuprit al lui Dumnezeu (vezi comentariul la Matei 5,3). In vremurile vechi, biruitorii erau reprezentati pe monumente in cinstea biruintei lor ca asezandu-si picioarele pe grumazul vrajmasilor lor biruiti. Aici se spune ca cei blanzi si smeriti ai lui Dumnezeu isi pun picioarele pe ingamfatul Babilon care sta intins la pamant inaintea lor. Poporul credincios al lui Dumnezeu a indurat multa vreme cruda oprimare a Babilonului, dar acum roata se schimba. Babilonul este umilit in tarana, iar poporul lui Dumnezeu triumfa asupra lui. Compara Isaia 14,2, unde Israelul va ,,tine astfel robi pe cei ce ii robisera pe ei, si vor stapani peste asupritorii lor”. Acelasi lucru se va intampla cu Babilonul mistic.
26:7 Calea dreptului este neprihanirea; Tu, care esti fara prihana, netezesti cararea dreptului.
Neprihanirea. Literal, ,,neteda” sau ,,dreapta”.
Tu care esti fara prihana. [Drept, KJV]. Dumnezeu este drept in purtarea Lui atat fata de cei drepti, cat si fata de cei nelegiuiti. El deschide calea inaintea celui care-I slujeste, calauzindu-l pe cai ale dreptatii si indrumandu-l mereu inainte si in sus spre portile cetatii vesnice.
Netezesti. In loc de ,,netezesti cararea dreptului”, sulul 1QIsa de la Marea Moarta zice: ,,faci sigura cararea dreptului”.
26:8 De aceea Te asteptam, Doamne, si pe calea judecatilor Tale; sufletul nostru suspina dupa Numele Tau si dupa pomenirea Ta.
Judecatilor. Vezi comentariul la Psalmi 119,7.
Sufletul nostru suspina. Dreptul suspina si doreste sa fie asemenea lui Dumnezeu si sa fie cu El. Dorinta cea mai fierbinte a poporului lui Dumnezeu este dupa o mai deplina manifestare a voii Sale, ca ei sa umble pe caile Sale si sa implineasca planurile Sale.
26:9 Sufletul meu Te doreste noaptea, si duhul meu Te cauta inauntrul meu. Caci, cand se implinesc judecatile Tale pe pamant, locuitorii lumii invata dreptatea.
Sufletul meu Te doreste. Dorul sufletului lui Isaia dupa Dumnezeu este asemanator cu experienta psalmistului (Psalmi 42,1.2; 62,1.5; 63,1.5.6). Fie ca oamenii realizeaza sau nu, setea inimii lor poate fi potolita numai prin cunoasterea lui Dumnezeu si prin partasia cu El. Fara Dumnezeu, exista intotdeauna o lipsa in inima si in viata, pe care nimic de pe lumea aceasta nu o poate compensa pe deplin.
Judecatile Tale. Judecatile lui Dumnezeu ii impresioneaza pe toti cu exceptia pacatosilor celor mai impietriti, iar prin ele multi sunt adusi de pe caile raului pe caile dreptatii. Unii sunt atat de absorbiti in treburile acestei lumi, incat nimic altceva in afara de judecatile Cerului nu-i mai poate destepta ca sa inteleaga primejdia care-i asteapta.
26:10 Daca ierti pe cel rau, el totusi nu invata neprihanirea, se deda la rau in tara in care domneste neprihanirea, si nu cauta la maretia Domnului.
Daca ierti. Exact opusul ,,judecatilor” (v. 9). Prosperitatea nu poate sa realizeze ceea ce face nenorocirea. Unii oameni nici nu apreciaza bunatatea si nici nu invata ceva din ea. Desi sunt inconjurati de o atmosfera de bunatate si de dreptate, ei nu raspund la ea, ci staruie intr-o purtare nedreapta fata de altii. Ei nu-si dau seama ca Dumnezeu stie si Lui Ii pasa.
26:11 Doamne, mana Ta este puternica: ei n-o zaresc! Dar vor vedea ravna Ta pentru poporul Tau, si vor fi rusinati; va arde focul pe vrajmasii Tai.
Eu n-o zaresc. Cand Dumnezeu Isi inalta mana plin de bunatate pentru calauzirea si ocrotirea poporului Sau, nelegiuitii nu vad. Ei nu vad deoarece sunt orbi in mod voit fata de cele spirituale. Dar, va veni timpul cand vor fi siliti sa vada. Atunci si numai atunci se vor rusina de calea pe care au ales-o.
Ravna. Ebr. qin’ah, ,,ardoare”, ,,pasiune”, ,,zel”.
26:12 Dar noua, Doamne, Tu ne dai pace, caci tot ce facem noi, Tu implinesti pentru noi.
Ne dai pace. Pentru vrajmasii lui Dumnezeu foc (v. 11), dar pentru cei drepti pace.
Pentru noi. Dumnezeu este mereu la lucru in favoarea poporul Sau, niciodata impotriva lui. Necazurile si descurajarile prin care ei au sa treaca sunt spre binele lor.
26:13 Doamne, Dumnezeul nostru, alti stapani afara de Tine au stapanit peste noi, dar acum numai pe Tine, si numai Numele Tau il chemam.
Alti stapani. Probabil o referire la popoare ca Egiptul si Asiria. Pentru timpul de fata Israel fusese constrans sa se supuna stapanirii lor, dar ei au recunoscut numai un singur Stapan, Dumnezeu. ,,A chema” numele lui Dumnezeu inseamna a-I aduce lauda, onoare si supunere.
26:14 Cei ce sunt morti acum nu vor mai trai, sunt niste umbre, si nu se vor mai scula; caci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, si le-ai sters pomenirea.
Sunt morti. Adica, vrajmasii lui Israel care cautasera sa-i zdrobeasca. Lucrul acesta a fost valabil pentru ostirea egipteana de la Marea Rosie si pentru asirienii lui Sanherib.
26:15 Inmulteste poporul, Doamne! Inmulteste poporul, arata-Ti slava; da inapoi toate hotarele tarii.
Inmulteste poporul. Adica, pe Iuda. In contrast, vrajmasii lui Iuda pierisera cu totii (v. 14). Scena de biruinta descrisa aici se va implini pe deplin numai cand Hristos ii va face pe vrajmasii Sai asternut picioarelor Sale (Psalmi 110,1; Matei 22,44), si cand ,,imparatiile acestei lumi” vor fi supuse carmuirii Lui intelepte si drepte (vezi Daniel 2,44; Apocalips 11,15). Dumnezeu va realiza pe pamantul innoit ceea ce ar fi facut pentru Israel daca natiunea aceasta ar fi fost credincioasa fata de El (vezi p. 27-30).
Da inapoi. Potrivit planului initial al lui Dumnezeu, hotarele lui Israel s-ar fi tot extins pana ar fi cuprins lumea intreaga (vezi p. 28-30). Cand Israel L-a lepadat pe Hristos, fiind lepadat la randul sau, biserica crestina a mostenit fagaduinta extinderii mondiale, care se va realiza in mod final si deplin pe noul pamant (vezi p. 30, 35).
26:16 Doamne, ei Te-au cautat, cand erau in stramtorare; au inceput sa se roage, cand i-ai pedepsit.
Te-au cautat. Ei L-au cautat pe Dumnezeu ca urmare a mustrarii. Necazul a adus o sincera cercetare a inimii si rugaciuni infocate de eliberare.
26:17 Cum se zvarcoleste o femeie insarcinata, gata sa nasca, si cum striga ea in mijlocul durerilor ei, asa am fost noi, departe de Fata Ta, Doamne!
Cum… o femeie. Comparatia exprima chinul amarnic si spaima poporului lui Dumnezeu in ceasul incercarii lor (Ieremia 4,31; 6,23.24; 30,6; vezi comentariul la Isaia 13,8). Chinuitoarea lor incercare va fi urmata de o bucurie vesnica (vezi Ioan 16,20.21).
26:18 Am zamislit, am simtit dureri, si, cand sa nastem, am nascut vant: tara nu este mantuita, si locuitorii ei nu sunt nascuti.
Am nascut vant. Veacuri de eforturi au parut ca nu aduc rezultate demne de luat in seama. Israel credea ca Ii slujise zadarnic lui Dumnezeu. Fagaduintele marete nu se implinisera. Pentru o schita a planului initial al lui Dumnezeu pentru Israel, si a esecului lui ca natiune de a satisface cerintele lui Dumnezeu si de a obtine binecuvantarile fagaduite, vezi p. 27-33.
26:19 Sa invie dar mortii Tai! Sa se scoale trupurile mele moarte! Treziti-va si sariti de bucurie, cei ce locuiti in tarana! Caci roua Ta este o roua datatoare de viata, si pamantul va scoate iarasi afara pe cei morti.
Mortii tai. De la experientele nesatisfacatoare ale prezentului, atentia profetului este din nou indreptata catre maretele bucurii ale viitorului, cand ,,vor invia cei morti in Hristos” pentru a fi pururi cu Domnul lor (1Tesaloniceni 4,16.17). Ezechiel asemana restaurarea iudeilor dupa captivitatea babiloniana cu invierea din morti (Ezechiel 37,1-14). Eliberarea de sub puterea vrajmasului de atunci era un tip al eliberarii mai mari de sub puterea lui Satana si a mormantului. Intoarcerea iudeilor din Babilonul literal prefigura eliberarea intregului popor al lui Dumnezeu din Babilonul mistic (vezi comentariul la Apocalips 18,2.4).
Locuiti in tarana. Adica, in mormant (Geneza 3,19; Eclesiastul 12,7).
26:20 Du-te, poporul meu, intra in odaia ta, si incuie usa dupa tine; ascunde-te cateva clipe, pana va trece mania!
Mania. Adica a lui Dumnezeu impotriva vrajmasilor Lui. ,,Mania” finala a lui Dumnezeu imbraca forma asa-numitelor sapte plagi de pe urma (Apocalips 14,10; 15,1; comp. Isaia 34,2; Naum 1,6). La data uciderii intailor nascuti din Egipt, poporul lui Dumnezeu trebuia sa ramana in casele lor (Exod 12,22.23). In timpul celor sapte plagi de pe urma, Dumnezeu Isi invita poporul sa faca din El adapostul lor, pentru ca El sa poata fi pentru ei ,,adapostul si sprijinul” lor, ,,un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoie” (Psalmi 46,1). Ocrotit in felul acesta, poporul Lui nu trebuie sa se teama ,,chiar daca s-ar zgudui pamantul, si s-ar clatina muntii in inima marilor (Psalmi 46,2; comp. Psalmi 25,5; 91,1-10). Mania lui Dumnezeu tine doar ,,o clipa” (Isaia 54,8; comp. Psalmi 30,5). Lucrarea de judecata este pentru Dumnezeu o lucrare ,,ciudata” (Isaia 28,21). Dar ceasul maniei divine impotriva celor nelegiuiti este si ceasul eliberarii si al triumfului pentru poporul lui Dumnezeu.
26:21 Caci iata, Domnul iese din locuinta Lui, sa pedepseasca nelegiuirile locuitorilor pamantului; si pamantul va da sangele pe fata, si nu va mai acoperi uciderile.
Va da sangele pe fata. Pamantul acesta a fost manjit de multe crime si de mult sange nevinovat care striga, ca si sangele lui Abel, dupa razbunare (Geneza 4,10; Apocalips 6,10; 18,20.24; 19,2). Cu privire la alte referiri la razbunarea Domnului asupra nelegiuitilor, vezi Mica 1,3-9; Iuda 14.15, Apocalips 19,11-21.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-4 Ed 167
2 ML 266; PK 366; SR 413; 1T 61
3 AA 510; COL 174; DA 331; GW 263; MB 53, 85; MH 289; ML 10, 181, 336, 338; PK 545; SR 317; 2T 327
4 ML 10; PP 413; TM 386
7 TM 438
9 PK 309
9, 10 PP 332
19 DA 786; EW 16; GC 300; PK 728; 1T 60
20 Ed 181; FE 545; PK 278; 6T 195, 404
20, 21 COL 178; GC 634; PK 725, TM 182
21 Ev 26; GC 657; PK 278; PP 339; SR 415; TM 458; 2T 446; 7T 141; 8T 53