24:1 Iata, Domnul desarta tara si o pustieste, ii rastoarna fata si risipeste locuitorii;
Desarta tara. Ca toate celelalte solii profetice ale lui Isaia, cea din capitolul 24 a fost adresata initial Israelului literal si descrie felul in care Dumnezeu ar fi pustiit pamantul si i-ar fi infrant pe vrajmasii lui Israel daca acesta din urma s-ar fi dovedit credincios. Dar, datorita necredinciosiei lui Israel, profetia aceasta, ca si altele date initial cu privire la natiunea aceasta, va fi implinita fata de poporul lui Dumnezeu de astazi (vezi p. 30-36). In Apocalips 20, Ioan aplica descrierea pamantului facuta aici, la starea lui de pustiire in cursul mileniului.
Isaia s-a ocupat pe larg cu judecatile lui Dumnezeu asupra natiunilor individuale (capitolele 13-23). Acum, viziunea lui profetica se inalta pentru a cuprinde orizontul larg al istoriei ca un tot, iar in capitolele 24-28 descrie marile scene de incheiere, cand poporul lui Dumnezeu va fi eliberat, iar vrajmasii lui biruiti. In cap. 24, Isaia prezinta o imagine vie a acestui pamant dupa ce imparatii lui au fost biruiti (v. 21, 22) si inainte ca Domnul ostirilor sa domneasca ,,pe muntele Sionului si la Ierusalim” (v. 23).
Ii rastoarna fata. Literal, ,,ii tulbura fata”. Aceasta este o descriere impresionanta a teribilelor convulsii care zguduie pamantul la a doua venire a lui Hristos (vezi Psalmi 46,1-3.6.8; Apocalips 6,16; 16,18-20).
24:2 cum se intampla preotului se intampla si poporului, stapanului ca si slugii, stapanei ca si slujnicei, vanzatorului ca si cumparatorului, celui ce da cu imprumut ca si celui ce ia cu imprumut, datornicului ca si cel caruia ii este dator.
Si poporului. Nu vor exista categorii favorizate la momentul revenirii lui Hristos; toti vor suferi aceeasi calamitate. Bogati si saraci, de sus si de jos, oameni din toate clasele, de toate culorile si ocupatiile, vor fi cuprinsi in aceeasi nimicire comuna (vezi Apocalips 6,15; 19,18).
24:3 Tara este pustiita de tot si pradata; caci Domnul a hotarat asa.
Pustiita de tot. Cand Hristos Se intoarce, toti nelegiuitii in viata vor fi ucisi si toti cei drepti vor fi inaltati impreuna cu El la cer (vezi Ieremia 25,30-33; Luca 17,26.29.30; 1Tesaloniceni 5,3; Apocalips 19,11-21; 20,4-6). Astfel, pamantul va fi lasat fara locuitori (vezi Ieremia 4,25).
24:4 Tara este trista, sleita de puteri; locuitorii sunt mahniti si tanjesc; capeteniile poporului sunt fara putere,
Capeteniile poporului. Literal, ,,cei de sus ai poporului”. Cei mai inaltati dintre oameni, aceia care s-au inaltat deasupra semenilor lor, sunt smeriti de Domnul (vezi cap. 2,11.12.17; 13,11).
24:5 caci tara a fost spurcata de locuitorii ei; ei calcau legile, nu tineau poruncile, si rupeau legamantul cel vesnic!
Tara a fost spurcata. Dumnezeu este sfant, El a dat legea Lui pentru a-i pastra pe oameni curati si lumea neintinata. Lepadand legea aceasta, oamenii se spurca si pe ei, si lumea in care traiesc. Contagiunea pacatului a infectat insusi terenul de sub picioarele noastre, hrana pe care o mancam, apa pe care o bem, si aerul pe care-l respiram (vezi Geneza 3,17, Numeri 35,33; Psalmi 107,34). Cu trecerea fiecarui an, pamantul ajunge tot mai stricat. Daca n-ar fi interventia lui Dumnezeu, ar veni timpul cand intinaciunea pacatului ar corupe intr-atat neamul omenesc, incat viata insasi sa ajunga imposibila (vezi Geneza 6,5.11.12; DA 36, 37).
Legamantul cel vesnic. Vezi comentariul la Ieremia 31,31-33; Ezechiel 16,60.
24:6 De aceea mananca blestemul tara, si sufera locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prapaditi locuitorii tarii, si nu mai ramane decat un mic numar din ei.
Mananca blestemul tara. Nu Dumnezeu, ci Satana, instigatorul pacatului, este raspunzator pentru blestemul care vine pe urma lui. Pretutindeni, fortele raului sunt la lucru si pretutindeni se vede limpede lucrarea lui Satana (DA 636; GC 589). In boala si moarte, in cutremure si furtuni, in incendii si inundatii, se da pe fata lucrarea celui rau. Calcarea legilor lui Dumnezeu nu a adus pace si prosperitate, ci tulburare, molima, durere si, in final, moarte.
Sunt prapaditi [KJV: ,,Arsi”]. Probabil in timpul plagii a patra (Apocalips 16,8.9). Nu mai ramane decat un mic numar. Se refera probabil la ramasita celor drepti, care n-au cazut sub judecatile lui Dumnezeu.
24:7 Mustul sta trist, via este vestejita; toti cei ce erau cu inima vesela, suspina.
Mustul sta trist. Viile sunt nimicite si roadele pamantului sunt mistuite de caldura arzatoare a plagii a patra (Apocalips 16,8.9; GC 628). Cantarea seceratorilor veseli este amutita, caci tara este pustiita.
24:8 A incetat desfatarea timpanelor, s-a sfarsit veselia galagioasa, s-a dus bucuria harfei.
Timpanelor. Vezi Vol. III, p. 30, 31.
Arfei. Vezi Vol. III, p. 33, 34. Trecand prin calamitatile teribile ale zilelor din urma, oamenii nu se mai gandesc la ,,desfatare” si la ,,veselie” (vezi Ieremia 7,34; 16,9; 25,10; Apocalips 18,22; comp. Ezechiel 26,13; Osea 2,11).
24:9 Nu se mai canta cand se bea vin, si bauturile tari li se par amare celor ce le beau.
Nu se mai canta. Bautura se asociaza in general cu petrecere si placere. In ziua aceea Domnul va transforma petrecerile in jale si cantarile in plangeri (Amos 8,10; comp. Dan 5,1-6).
24:10 Cetatea pustie este daramata; toate casele sunt inchise, nu mai intra nimeni in ele.
Pustie. Ebr. tohu, ,,haos”, ,,goliciune”, ,,vanitate”. Cuvantul apare si in Geneza 1,2. Este neclar daca ,,cetatea” de aici reprezinta Babilonul (vezi Ieremia 51,8), iar cuvantul ,,pustiu” reprezinta starea lui morala stricata (vezi 1Samuel 12,21; Isaia 41,29), sau daca atat ,,cetatea” cat si starea ei haotica sunt simboluri ale intregii lumi. Ambele variante ar corespunde cu contextul si cu spiritul Scripturii. Lumea va reveni la starea ei haotica primara.
24:11 Pe ulite se striga dupa vin; s-a dus orice desfatare, nu mai este nici o veselie in tara.
Se striga dupa vin. Oamenii cauta sa fuga de calamitate recurgand la betie.
S-a dus orice desfatare [KJV: ,,Orice desfatare este intunecata”]. Soarele bucuriei a apus, iar umbrele noptii vesnice au cazut (vezi Ieremia 8,20). Oamenii se trezesc in cele din urma la realitatea ca prin excluderea din viata lor a Aceluia care este lumina vietii, si-au adus asupra-le o noapte fara de sfarsit.
24:12 Numai pustiire a mai ramas in cetate, si portile stau daramate.
Pustiire. ,,Cetatea” (v. 10) este lasata ca o ruina ce se faramiteaza. Intreaga lume a fost transformata intr-o trista pustietate, lipsita de lumina vietii.
24:13 Da, in tara, in mijlocul popoarelor, este ca atunci cand se scutura maslinul, sau ca la culesul ciorchinelor ramase dupa culesul viei.
Maslinul. Vezi comentariul la cap. 17,6. In mijlocul vedeniei lui Isaia cu privire la nimicirea pamantului el are o licarire cu privire la mantuirea ramasitei (vezi cap. 1,9; 10,20-22; 11,11). Acestia vor fi ca putinele masline care raman intr-un maslin care a fost ,,scuturat de un vant puternic” (Apocalips 6,13), sau ca putinii ciorchini care raman dupa ce a trecut culesul.
24:14 Ceilalti insa, care vor mai ramane, isi inalta glasul, scot strigate de veselie; de pe tarmurile marii, lauda maretia Domnului.
Scot strigate de veselie. Cand de pretutindeni se aude plansul si scrasnirea dintilor din cauza ororilor care au venit asupra lumii, cei drepti vor vedea ca intristarea lor s-a preschimbat in bucurie si ca zorii veseli a vesniciei s-au aratat (vezi cap. 25,8.9).
24:15 Proslaviti dar pe Domnul in locurile unde straluceste lumina, laudati Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, in ostroavele marii!
Proslaviti… pe Domnul. Cei drepti au toate motivele sa-I dea slava lui Dumnezeu. Daca n-ar fi fost harul Lui mantuitor, ei ar fi pierit impreuna cu lumea.
Unde straluceste lumina. Ebr. ’urim, de la ’or, ,,lumina”. Se poate ca ’urim sa se refere la ,,rasarit” ca locul de unde vine lumina in zori. ,,Ostroavele marii” s-ar putea sa se refere la insulele Marii Mediterane, si sa fie o denumire poetica a ,,apusului”. Cuvantul yam, ,,mare” este folosit adesea in loc de ,,apus” fiind tradus astfel in Geneza 28,14; Numeri 34,6; etc. Daca acesta este sensul din Isaia 24,15, oamenii sunt auziti pretutindeni cantand laude lui Dumnezeu (vezi v. 16).
24:16 De la marginile pamantului auzim cantand: Slava celui neprihanit! Dar eu zic: Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine! Jefuitorii jefuiesc, jefuitorii se inversuneaza la jaf.
Slava celui neprihanit. Se aud cantari inaltandu-se catre Hristos, Cel Neprihanit (vezi v. 15). Intr-o vreme ca aceasta nu prea se pare potrivit sa se aduca ,,slava” oamenilor, oricat de ,,drepti” ar fi. Compara cantarea universala de lauda adusa lui Dumnezeu, raportata in Apocalips 19,1-6, chiar la momentul acesta.
Sunt pierdut [KJV: ,,Slabiciunea mea”]. Sensul cuvantului ebraic este incert. Ar putea sa insemne, literal, ,,slabiciune mie”. Aici profetul pare sa se indrepte, pentru moment, de la slava viitoare la ocara si mizeria prezentului. ,,Slabiciune” este folosit ca un simbol al pierderii si intristarii, o consecinta a judecatilor lui Dumnezeu (Psalmi 106,15; vezi Isaia 10,16; comp. 17,4). Dupa o scurta privire asupra bucuriei poporului lui Dumnezeu la momentul eliberarii sale, Isaia se intoarce la necazurile si dezamagirile celor pierduti, continuand cu o descriere a teribilelor judecati viitoare.
Jefuitorii [KJV: ,,Necredinciosii” sau ,,Tradatorii”]. Cand este prea tarziu, oamenii isi dau seama ca starea lor se datoreaza propriei comportari lipsite de credinciosie fata de Dumnezeu. Acelasi cuvant este tradus cu ,,inselaciune” in Exod 21,8 [KJV]. El implica un fel de purtare exact opusa fata de ceea ce omul stie ca este bine.
24:17 Groaza, groapa, si latul, vin peste tine, locuitor al tarii!
Groapa si latul. Aici, intr-o succesiune rapida, sunt descrise terorile si calamitatile care vin peste nelegiuiti. Ieremia 48,44 da aceeasi succesiune de judecati inevitabile. Nici unul dintre nelegiuiti nu va scapa (Isaia 24,18) de efectele celor sapte plagi de pe urma. Cel care scapa de una este apucat de alta, iar cel care scapa si de aceasta va fi apucat de o a treia.
24:18 Cel ce fuge dinaintea strigatelor de groaza cade in groapa, si cel ce se ridica din groapa se prinde in lat; caci se deschid stavilarele de sus, si se clatina temeliile pamantului!
Stavilarele de sus [KJV: ,,Ferestrele de sus”]. Mai curand sau mai tarziu, pedeapsa este sigura, moartea si nimicirea vin din toate partile. Intreaga natura iese de pe fagasul ei (GC 636; comp. Geneza 7,11; 8,2). Acum, din ceruri va ploua cu foc in loc de apa (Psalmi 50,3; 2Petru 3,7.10.12).
Temeliile. Pamantul va fi zguduit ca de glasul lui Dumnezeu (Psalmi 46,2.3; Isaia 2,19; Evrei 12,26.27; Apocalips 16,18).
24:19 Pamantul se rupe, pamantul se sfarama, pamantul se crapa,
Se sfarama. Ebr. parar, literal, in forma folosita aici ,,care se arunca inainte si inapoi”. Parar este tradus ,,scuturat” in Iov 16,12.
Se crapa. Ebr. mut, literal, in forma folosita aici, ,,se clatina”.
24:20 pamantul se clatina ca un om beat, tremura ca o coliba; pacatul lui il apasa, cade, si nu se mai ridica.
Tremura ca o coliba. Literal, ,,se scutura inainte si inapoi ca o coliba”. ,,Coliba” era o constructie temporara unde cineva putea petrece noaptea in timp ce pazea strugurii ce se coceau din vie (vezi cap. 1,8). Ebraica din cap. 24,19.20 nu ne ofera vreun motiv sa credem pamantul va fi scos de pe orbita lui in timpul zilei celei mari a Domnului. Descrierea de aici se refera la cutremurul de la revenirea lui Hristos, care va fi fara indoiala convulsia cea mai ingrozitoare pe care pamantul a cunoscut-o vreodata (vezi Apocalips 16,18-20). Intregul contur al suprafetei pamantului va fi schimbat atunci. Muntii vor fi zguduiti din temelii, insule vor fi mutate din locurile lor, iar suprafata pamantului se va ridica, se va lasa si se va umfla ca valurile unei mari batute de furtuna (vezi Psalmi 46,2.3.6). Apostolul Petru (2Petru 3,7.10-13) ofera o alta imagine vie a distrugerii complete care va coplesi lumea aceasta, din ale carei ruine Domnul va crea ,,ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea”.
24:21 In ziua aceea, Domnul va pedepsi in cer ostirea de sus, iar pe pamant pe imparatii pamantului.
Ostirea de sus. Ebr. marom, tradus ,,capeteniile poporului” in v. 4 [,,cei falosi de pe pamant”
– KJV]. In v. 18, totusi, acelasi cuvant apare din nou ca ,,de sus”, parand ca se refera la ,,cer” (Geneza 7,11). In Isaia 24,21 expresia ,,imparatii pamantului” sugereaza ideea ca ,,cei de sus care sunt la inaltime” [KJV] se refera la Satana si la ingerii rai. Pavel se refera la Satana ca fiind ,,domnul puterii vazduhului” (Efeseni 2,2), iar la conducatorii nevazuti ai raului ca fiind stapanitorii ,,intunericului acestui veac” care locuiesc ,,in locurile ceresti” (Efeseni 6,12). In 1Corinteni 15,24.25, Pavel se refera la supunerea lor de catre Hristos. Isaia prevede timpul cand ingerii si oamenii rai vor suferi cu totii pedeapsa (vezi Matei 25,41; 2Petru 2,4.9; Apocalips 20,10-15).
24:22 Acestia vor fi stransi ca prinsi de razboi si pusi intr-o temnita, vor fi inchisi in gherle, si, dupa un mare numar de zile, vor fi pedepsiti.
Prinsi de razboi. Satana si legiunile lui de ingeri rai, ,,cei de sus” din v. 21, si ,,imparatii pamantului” sunt acum ,,stransi ca prinsi de razboi”. Cei dintai sunt ingraditi acum pe pamantul acesta, care, in starea lui haotica (v. 1.3.19.20) devine inchisoarea lor pentru 1.000 de ani (vezi comentariul la Apocalips 20,1.2.7), iar cei din urma sunt ingraditi de inchisoarea mormantului (vezi comentariul la Apocalips 20,5).
Temnita. Ebr. bor, un ,,bazin” sapat in pamant pentru depozitarea apei. In timpul sezonului uscat, sau cand nu era folosita ca ,,bazin”, o asemenea ,,groapa” constituia un loc pentru prizonieri (vezi Geneza 37,20; Ieremia 38,6-13, Zaharia 9,11; etc.). ,,Groapa” este folosita si ca un sinonim pentru ,,mormant” (Psalmi 30,3; 88,4.5; Isaia 14,15; 38,18; etc.).
Dupa un mare numar de zile. Adica dupa cei 1.000 de ani (vezi Apocalips 20,2-7; GC 661). La expirarea acestei perioade, Satana este slobozit din inchisoarea lui pentru un scurt timp, iar nelegiuitii morti sunt inviati, imediat incepand sa faca pregatiri pentru cucerirea Noului Ierusalim (vezi comentariul la Apocalips 20,7-9).
24:23 Luna va fi acoperita de rusine, si soarele de groaza; caci Domnul ostirilor va imparati pe muntele Sionului si la Ierusalim, stralucind de slava in fata batranilor Lui.
Soarele de groaza [KJV: ,,Soarele se va rusina”]. Cea mai glorioasa sursa de lumina cunoscuta acum paleste si ajunge fara importanta in comparatie cu slava lui Hristos (vezi Isaia 60,19.20; Apocalips 21,23; 22,5).
Domnul ostirilor va imparati. Se refera la ziua glorioasa de triumf cand sfintii vor domni cu Hristos in bucurie si slava vesnica. Noul Ierusalim devine atunci capitala pamantului, iar aici Hristos va domni vesnic (Ieremia 3,17; Daniel 2,44; 7,14; Zaharia 14,4.9; Apocalips 11,15; 21,2-5; 7,15-17).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 GC 657; PK 537, 726
1-8 Ed 180; 9T 14
3 GC 657
4, 5 CH 461; GC 590
5 5T 144; 9T 267
5, 6 GC 657; PK 537, 726
8 PK 726
14 Ed 307; PK 730
16 2T 198, 234
20 DA 780; PP 340
22 GC 661
23 DA 458