24:20 pamantul se clatina ca un om beat, tremura ca o coliba; pacatul lui il apasa, cade, si nu se mai ridica.
Tremura ca o coliba. Literal, ,,se scutura inainte si inapoi ca o coliba”. ,,Coliba” era o constructie temporara unde cineva putea petrece noaptea in timp ce pazea strugurii ce se coceau din vie (vezi cap. 1,8). Ebraica din cap. 24,19.20 nu ne ofera vreun motiv sa credem pamantul va fi scos de pe orbita lui in timpul zilei celei mari a Domnului. Descrierea de aici se refera la cutremurul de la revenirea lui Hristos, care va fi fara indoiala convulsia cea mai ingrozitoare pe care pamantul a cunoscut-o vreodata (vezi Apocalips 16,18-20). Intregul contur al suprafetei pamantului va fi schimbat atunci. Muntii vor fi zguduiti din temelii, insule vor fi mutate din locurile lor, iar suprafata pamantului se va ridica, se va lasa si se va umfla ca valurile unei mari batute de furtuna (vezi Psalmi 46,2.3.6). Apostolul Petru (2Petru 3,7.10-13) ofera o alta imagine vie a distrugerii complete care va coplesi lumea aceasta, din ale carei ruine Domnul va crea ,,ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea”.