24:16 De la marginile pamantului auzim cantand: Slava celui neprihanit! Dar eu zic: Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine! Jefuitorii jefuiesc, jefuitorii se inversuneaza la jaf.
Slava celui neprihanit. Se aud cantari inaltandu-se catre Hristos, Cel Neprihanit (vezi v. 15). Intr-o vreme ca aceasta nu prea se pare potrivit sa se aduca ,,slava” oamenilor, oricat de ,,drepti” ar fi. Compara cantarea universala de lauda adusa lui Dumnezeu, raportata in Apocalips 19,1-6, chiar la momentul acesta.
Sunt pierdut [KJV: ,,Slabiciunea mea”]. Sensul cuvantului ebraic este incert. Ar putea sa insemne, literal, ,,slabiciune mie”. Aici profetul pare sa se indrepte, pentru moment, de la slava viitoare la ocara si mizeria prezentului. ,,Slabiciune” este folosit ca un simbol al pierderii si intristarii, o consecinta a judecatilor lui Dumnezeu (Psalmi 106,15; vezi Isaia 10,16; comp. 17,4). Dupa o scurta privire asupra bucuriei poporului lui Dumnezeu la momentul eliberarii sale, Isaia se intoarce la necazurile si dezamagirile celor pierduti, continuand cu o descriere a teribilelor judecati viitoare.
Jefuitorii [KJV: ,,Necredinciosii” sau ,,Tradatorii”]. Cand este prea tarziu, oamenii isi dau seama ca starea lor se datoreaza propriei comportari lipsite de credinciosie fata de Dumnezeu. Acelasi cuvant este tradus cu ,,inselaciune” in Exod 21,8 [KJV]. El implica un fel de purtare exact opusa fata de ceea ce omul stie ca este bine.