20:1 In anul cand a venit Tartan la Asdod, trimis de Sargon, imparatul Asiriei, sa bata Asdodul, si l-a luat,
Tartan. Literal, ,,comandantul”, tartan fiind titlul comandantului principal al ostirilor asiriene, nu numele lui personal. In analele anului al XI-lea al lui Sargon (711 i.Hr.) este raportat ca Azuri, regele Asdodului, s-a rasculat impotriva Asiriei, iar Sargon a trimis indata o ostire, l-a dat jos pe Azuri si l-a pus pe Ahimiti, fratele lui mai mic, pe tronul Asdodului. Asdodienii, insa, au refuzat sa accepte pe cel numit de Asiria si au pus pe tron in locul lui pe un aventurier grec. Dupa analele lui Sargon, alte cetati filistene, impreuna cu Iuda, Edom si Moab, s-au unit la lupta impotriva Asiriei, si un apel, cerandu-i sa fie aliatul lor, a fost trimis lui ,,Pir’u [Faraon?] rege al lui Musru [Egipt?], un potentat [care a fost] neinstare sa-i salveze”. Cand Sargon a atacat Asdodul, uzurpatorul grec a fugit ,,in tinutul lui Musru, care apartine Etiopiei”, un asirian fiind facut guvernator. Indepartatul rege al Etiopiei a fost apucat de groaza la inaintarea lui Sargon si a luat repede masuri pentru a se impaca cu Asiria, punandu-l pe grec in lanturi si trimitandu-l in tara Asiriei.
Sargon. Multa vreme unica referire disponibila la acest important imparat asirian a fost afirmatia de aici. In trecut scepticii au contestat acuratetea istorica a acestui text, totusi, in cursul sapaturilor de la Corsabad din anii 1843 pana la 1845, Botta a descoperit palatul lui Sargon, impreuna cu vestitele sale inscriptii care se ocupa de istoria acestui important imparat.
20:2 in vremea aceea Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amot, si i-a zis: Du-te, dezleaga-ti sacul de pe coapse si scoate-ti incaltamintea din picioare! El a facut asa, a umblat gol si descult.
Dezleaga-ti sacul. Sacul este purtat de obicei in timp de doliu, iar dezlegarea sacului este asadar un simbol al bucuriei (Psalmi 30,11). Dar, in cazul acesta, sacul pare sa fi fost vesmantul distinctiv al lui Isaia, dupa cum haina din par de camila era distinctiva pentru Ioan Botezatorul (Matei 3,4) si cureaua de piele pentru Ilie (2Regi 1,8).
Gol. Vezi la 1Samuel 19,24. Cuvantul ’arom, ,,gol”, poate sa insemne gol de tot sau numai pe jumatate imbracat. Aici, ca si in Isaia 58,7; Ezechiel 18,7.16; Mica 1,8, este indicat intelesul al doilea. Isaia si-a pus deoparte vesmantul lui de deasupra purtand doar imbracamintea de dedesubt,
o practica obisnuita in Orient chiar si astazi, mai ales la muncitori. Acest lucru simboliza umilire, lipsa si ocara.
20:3 Si Domnul a zis: Dupa cum robul meu Isaia umbla gol si descult, trei ani de zile, ca semn si instiintare pentru Egipt si pentru Etiopia,
Trei ani. Este incert daca Isaia a purtat costumul acesta continuu timp de trei ani, sau numai la diferite intervale intr-o perioada de trei ani, pentru a pastra inaintea poporului viitoarea umilire a Egiptului.
20:4 tot asa si imparatul Asiriei va lua din Egipt si din Etiopia prinsi de razboi si surghiuniti, tineri si batrani, goi si desculti, si cu spinarea descoperita, spre rusinea Egiptului.
Va lua din Egipt. Sargon nu a lasat un raport cu privire la o invadare a Egiptului, dar daca ,,Musru”, unde a fugit uzurpatorul grec a fost Egiptul (vezi comentariul la v. 1), probabil ca multi egipteni care luasera parte la miscarea impotriva Asiriei au fost si ei trimisi in Asiria in umilinta, asa cum se descrie aici. Totusi, in timpul domniilor lui Esarhadon (681-669) si Asurbanipal (669-627?), Egiptul, intr-o serie de ocazii, a fost invadat de ostile asiriene, numerosi captivi, chiar de vita domneasca, fiind dusi in Asiria.
20:5 Atunci se vor ingrozi si se vor rusina cei ce isi pusesera increderea in Etiopia, si se faleau cu Egiptul.
Verset ce nu a fost comentat.
20:6 Si locuitorii de pe tarmul acesta vor zice in ziua aceea: Iata ce a ajuns increderea noastra, pe care ne bizuiseram, ca sa fim ajutati si sa fim izbaviti de imparatul Asiriei! Cum vom scapa acum?
Tarmul. Ebr. ’i, ,,insula”, sau, asa cum este folosit aici, ,,tarm”. Popoarele intregului tarm maritim palestinian, inclusiv Filistia si Fenicia, si posibil Ciprul, luasera parte la revolta anti-asiriana, dar au fost suprimate fara mila. Ele au descoperit, spre intristarea lor, ca nici cu ajutorul Egiptului si el Etiopiei nu se putea rezista puterii Asiriei.