Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Isaia

Isaia 2:3


2:3 Popoarele se vor duce cu gramada la el, si vor zice: Veniti, sa ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca sa ne invete caile Lui, si sa umblam pe cararile Lui. Caci din Sion va iesi Legea, si din Ierusalim cuvantul Domnului.

Popoarele se vor duce cu gramada la el si vor zice. Aici, ca si in afirmatia din v. 2 cu privire la ,,toate neamurile” care vor curge cu gramada la Ierusalim, profetii Vechiului Testament prezinta in mod repetat – uneori in cuvinte identice – ceea ce ,,multi oameni se vor duce sa spuna”. Recunoscand evidenta superioritate a lui Israel ca natiune (Deuteronom 4,6.7; 28,10; Isaia 61,9.10; 62,1.2; Ieremia 33,9; Maleahi 3,12) si admitand ca parintii lor ,,n-au mostenit decat minciuna” (Ieremia 16,19), natiunile pagane vor zice unele catre altele: ,,Haidem sa ne rugam Domnului si sa cautam pe Domnul” (Zaharia 8,21.22) si lui Israel: ,,Vrem sa mergem cu voi; caci am auzit ca Dumnezeu este cu voi!” (Zaharia 8,23). Aceasta fagaduinta de strangere a neamurilor pentru a se inchina adevaratului Dumnezeu nu s-a implinit niciodata fata de Israelul literal, datorita esecului lor de a indeplini conditiile cerute, dar va fi implinita, in mod spiritual, fata de poporul lui Dumnezeu din generatia aceasta (vezi p. 32, 35)

Veniti, sa ne suim. Daca Israel ar fi fost credincios fata de Dumnezeu, cuvintele acestea ar fi fost pe buzele neamurilor atunci cand alte natiuni ar fi realizat oportunitatea de a-L onora pe adevaratul Dumnezeu. Comparati cuvintele din Zaharia 8,21.23: ,,Haidem sa ne rugam Domnului si sa cautam pe Domnul… Vrem sa mergem cu voi; caci am auzit ca Dumnezeu este cu voi”.

Muntele Domnului. Acelasi ca ,,muntele Casei Domnului” din v. 2. Propunerea aceasta este un alt fel de a spune: ,,Sa mergem la Ierusalim”. Sulul 1QIsa (vezi Vol. I, p. 31; Vol. IV, p. 86-88) omite ,,la muntele Domnului”.

Casa. Adica, Templul din Ierusalim (vezi comentariul la v. 2).

Dumnezeul lui Iacov. Echivalent cu ,,Dumnezeul lui Israel”. Israel era numele de legamant al lui Iacov (vezi comentariul la Geneza 32,28). Faptul ca neamurile nu spun doar ,,Sa mergem la Ierusalim”, ci ,,Sa ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov” arata o adevarata intelegere a faptului ca maretia lui Israel se datoreaza conlucrarii poporului cu planul divin si ca ei se inchina adevaratului Dumnezeu.

Sa ne invete caile Lui. In cap. 55,5 Isaia vorbeste despre neamuri grabindu-se spre Ierusalim ,,pentru Domnul Dumnezeul tau”. Cand ei ,,se vor lipi de Domnul ca sa-I slujeasca si sa iubeasca Numele Domnului” (cap. 56,6-8), Templul urma sa devina in mod literal ,,o casa de rugaciune pentru toate popoarele”. Vezi p. 28-30.

Sa umblam pe cararile Lui. Din toate natiunile urmau sa vina oameni pentru a-si uni interesele cu acelea ale lui Israel, zicand: ,,Vrem sa mergem cu voi, caci am auzit ca Dumnezeu este cu voi!” (Zaharia 8,23). In cele din urma chiar ceea ce va mai ramane din toate popoarele de pe pamant vor fi ,,pentru Dumnezeul nostru” (cap. 9,7) si toate natiunile ,,se vor sui in fiecare an sa se inchine inainte Imparatului, Domnul ostirilor” (cap. 14,16). Starea aceasta de lucruri urma sa fie instaurata dupa ce ,,toate neamurile venite impotriva Ierusalimului” (v. 16) vor fi suferit pedeapsa divina (v. 12, 13, 19), iar ,,Domnul va fi imparat peste tot pamantul” (v. 9). Vezi Ezechiel 38,8.16.18.20-23; 39,1-3; Zaharia 12,2.3.8.9; 14,1-3.

Din Sion. Ierusalimul urma sa se infatiseze ,,in slava prosperitatii, imparateasa tuturor imparatiilor” si sa fie ,,intemeiat ca marea metropola a pamantului” (DA 577). Atat Templul (PK 46) cat si cetatea ,,ar fi ramas vesnic in picioare” (GC 19). Natiunile pamantului i-ar fi onorat pe iudei si i-ar fi recunoscut ca administratori si interpreti ai legii divine pentru toti oamenii (Deuteronom 4,7-8; Romani 3,1.2). Principiile descoperite prin Israel ar fi devenit ,,mijloacele de refacere a chipului moral al lui Dumnezeu in om”(COL 286). Iar ,,pe masura ce numarul Israelitilor ar fi crescut, ei urmau sa-si intinda hotarele, pana cand imparatia lor avea sa cuprinda lumea” (COL 290).