19:1 Prorocie impotriva Egiptului. Iata, Domnul calareste pe un nor repede si vine in Egipt. Idolii Egiptului tremura inaintea Lui, si li se indoaie inima Egiptenilor in ei.
Proorocie impotriva Egiptului. Acesta este titlul capitolului 19. Capitolul acesta poate fi considerat o continuare a capitolului 18, deoarece pe vremea aceea Etiopia (Nubia) si Egiptul erau una, Egiptul fiind carmuit de o serie de regi etiopieni (vezi comentariul la cap 18,1). Totusi, tabloul de aici este in izbitor contrast cu acela prezentat in cap. 18. Aici Dumnezeu este prezentat ca venind calare ,,pe un nor repede” si aducand judecata asupra acestui nefericit tinut. Figurat vorbind, chiar si zeii Egiptului aveau sa tremure inaintea Dumnezeului cerului.
19:2 Voi inarma pe Egipteni unii impotriva altora, si se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, imparatie cu imparatie.
Egiptenii unii impotriva altora. Aceasta este o descriere a acelei dezbinari care atat de adesea a insemnat infrangere pentru egipteni. Daca egiptenii ar fi stat strans uniti, nici o natiune a antichitatii nu i-ar fi putut infrange. La sud erau aparati de cataractele Nilului, la est si vest de nisipurile desertului, iar la nord de mare. Sistemele lor de aparare naturale erau ideale. Dar egiptenii s-au dovedit a fi proprii vrajmasi, cei mai rai cu putinta. Tulburarile si certurile interne au dus la slabiciune si ruina. Cand egiptenii se ridicau unii impotriva altora, asa cum faceau adesea, cu conducatori locali ridicandu-se in diferite parti ale tarii si cautand sa ajunga la suprematie peste semenii lor, aceasta ducea cel putin la anarhie si haos, iar uneori chiar la cotropire de catre un dusman strain. Mai tarziu, carmuitorii egipteni au angajat mercenari straini pentru a-i ocroti fata de egipteni, cu urmarea ca grecii au inceput sa exercite o influenta considerabila in treburile egiptene. In cele din urma, in 525, Cambises al Persiei a intrat in Egipt si a fost incoronat ca primul Faraon din Dinastia a Douazeci si Saptea. Zilele maretiei si independentei Egiptului ajunsesera la sfarsit.
19:3 Duhul Egiptenilor va pieri din ei, si le voi nimici sfatul; atunci vor intreba pe idoli si pe vrajitori, pe cei ce cheama mortii si pe ghicitori.
Voi nimici sfatul. Incurcandu-i pe egipteni in planurile lor, Domnul i-a smerit. Ei au cautat la idolii lor indrumare si intelepciune, dar rezultatul a fost doar o si mai mare confuzie si nebunie, grabind nenorocirea natiunii.
19:4 Voi da Egiptul in mainile unui stapan aspru, si un imparat fara mila va stapani peste ei, zice Domnul, Dumnezeul ostirilor.
Stapan aspru. Cuvintele acestea nu se refera neaparat la un singur stapan, fiindca au fost multi domnitori care ar corespunde descrierii. Ele se pot referi la Asiria ca natiune mai degraba decat la un singur imparat; iar mai tarziu la controlul babilonian, persan, macedonean, roman, arab sau britanic asupra nefericitei tari a Egiptului. In mandria si splendoarea lor, egiptenii se ridicasera cu totul impotriva sfatului Domnului, care acum ingaduise ca ei sa cada sub stapanirea tiranilor.
19:5 Apele marii vor seca, si raul va seca si se va usca,
Apele marii. Aici probabil cuvantul pentru ,,mare” este folosit cu privire la Nil (vezi comentariul la cap. 18,2). Egiptul depindea de Nil chiar in ce priveste existenta lui. Ori de cate ori Nilul era prea scazut pentru ca sa curga in canalele de irigatie, urma dezastrul economic (vezi comentariul la Geneza 41,34). Un Nil cu nivelul foarte scazut ar fi lasat complet uscate arterele intregului sistem de irigatie.
19:6 raurile se vor imputi, canalele Egiptului vor fi goale si uscate, pipirigul si trestiile se vor vesteji.
Canalele. Literal, ,,raurile Egiptului”. Cuvantul folosit aici pentru ,,rau” este ye’or (vezi comentariul la Geneza 41,1).
19:7 Livezile Nilului de la imbucatura raului, si toate semanaturile din valea raului se vor usca, se vor preface in tarana si vor pieri.
Se vor vesteji. Nilul a creat Egiptul (vezi comentariul la Geneza 41,34). Herodot spunea ca Egiptul este ,,darul Nilului”. Cand nivelul Nilului era scazut, verdeata de-a lungul malurilor se vestejea (v. 6), iar semanaturile facute pe langa rau sau pe langa canalele de irigatie sau uscau.
19:8 Vor geme pescarii, se vor boci toti cei ce arunca undita in rau, si cei ce intind mreji pe ape vor fi nemangaiati.
Pescarii. Pescuitul era una dintre ocupatiile importante ale Egiptului. Cand apa era scazuta, cantitatea de peste era redusa si egiptenii erau lipsiti de unul dintre importantele mijloace de care ei depindeau pentru hrana.
Undita. Ebr. chakkah, ,,carlig de peste”.
19:9 Cei ce lucreaza inul daracit, si cei ce tes tesaturi albe vor fi acoperiti, de rusine,
Inul daracit. Producerea panzeturilor de in era si ea o ocupatie importanta in Egipt. Avem aici descrierea falimentului industriei tesaturilor de in, care poate reprezinta aici, in mod figurat, intreaga industrie.
Tesaturi albe. Literal, ,,albituri”, probabil insemnand ,,bumbac alb” (vezi comentariul la Estera 1,6). Compara folosirea cuvantului ,,purpura”, insemnand ,,stofa de purpura” (vezi comentariul la Estera 1,6; comp. Fapte 16,14).
19:10 stapanitorii tarii vor fi intristati si toti simbriasii vor fi cu inima amarata.
Stapanitorii. Acelasi cuvant este tradus ,,temelii” in Psalmi 11,3. Daca sensul este acelasi aici, ideea este ca ,,temeliile” vietii si industriei Egiptului urmeaza sa se naruie, poate insemnand ca ,,aceia care sunt stalpii tarii vor fi zdrobiti”. Toate clasele vor suferi pe urma unei secete aspre. Scena este a unei judecati dureroase, care va cadea asupra tuturor.
19:11 In adevar, voievozii Toanului au innebunit, sfetnicii intelepti ai lui Faraon s-au prostit. Cum indrazniti voi sa spuneti lui Faraon: Noi suntem fiii inteleptilor, fiii stravechilor imparati?
Voievozii Toanului. Toan era numit Tanis de catre greci. Cetatea a fost intemeiata la sapte ani dupa Hebron (Numeri 13,22). Era situata in Delta, pe unul dintre bratele rasaritene ale Nilului. Cetatea aceasta a devenit capitala lui Ramses al II-lea in cursul secolului al XIII-lea i.Hr. La un secol dupa Isaia, profetul Ezechia a rostit o aspra judecata asupra cetatii (Ezechiel 30,14).
19:12 Unde sunt inteleptii tai? Sa-ti faca descoperiri dumnezeiesti, si sa spuna ce a hotarat Domnul ostirilor impotriva Egiptului.
A hotarat. In timp ce sfetnicii idolatri ai lui Faraon planuiau si preziceau lucruri mari pentru Egipt, Isaia a descoperit intentia Domnului de a smeri tara. Daca asa-numitii intelepti ai Egiptului ar fi fost intelepti, ei s-ar fi straduit sa cunoasca voia Domnului si sa indemne natiunea sa mearga pe caile Lui (vezi cap. 47,13-15).
19:13 Voievozii Toanului au innebunit, voievozii Nofului s-au inselat, capeteniile semintiilor duc Egiptul in ratacire:
Voievozii Nofului. Sau, Memfis. Vezi Ieremia 46,19 si Ezechiel 30,13, unde Domnul decreteaza judecata asupra acestei capitale si asupra idolilor ei. Aceasta era una dintre principalele cetati regale din Egiptul de Jos, si cel dintai principal punct de atac atunci cand ostile asiriene au invadat tara.
19:14 Domnul a raspandit in mijlocul lui un duh de ameteala ca sa faca pe Egipteni sa se clatine in toate faptele lor, cum se clatina un om beat si varsa,
Duh de ameteala. Literal, ,,un duh de clatinare”, adica de incertitudine, nu de intelepciune. Intelepciunea adevarata isi are izvorul in Dumnezeu. Conducatorii Egiptului innebunisera si se aflau intr-o stare de deplina descumpanire. Perversitatea si confuzia lor nu veneau de la Dumnezeu, ci din refuzul de a umbla pe caile Lui. In incertitudinea si ameteala lor ei au ajuns sa se impleticeasca precum betivii, dezgustatori si jalnic la privit.
19:15 si Egiptul nu va avea pe nimeni, care sa poata face ceva, nici cap, nici coada, nici ramura de finic, nici trestie!
Nici cap, nici coada. Adica, toate clasele poporului, conducatori mandri si saraci smeriti deopotriva. In confuzia si necazul lor, nu mai puteau realiza nimic.
19:16 In ziua aceea, Egiptul va fi ca o femeie: va tremura si se va teme, vazand miscarea maini Domnului ostirilor, cand o va ridica impotriva lui.
Ca o femeie. Tabloul este unul de groaza si descurajare, de slabiciune si panica. Barbatia Egiptului se va prabusi, iar oamenii vor deveni fricosi ca niste femei.
19:17 Chiar si tara lui Iuda va fi o groaza pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va ingrozi, din pricina hotararii luate impotriva lui de Domnul ostirilor.
O groaza pentru Egipt. Iuda era una dintre cele mai slabe natiuni din Orientul antic, iar Egiptul una dintre cele mai tari. Dar, cand Domnul va aduce judecatile Sale peste Egipt, increderea lui in sine va fi pierduta. Egiptul a lepadat sfatul Domnului, dar in cele din urma poporul lui va sta cuprins de spaima si teroare inaintea acelora care Il onorasera si-I servisera. Evenimentele urmau sa ajunga pana acolo incat nelegiuitii sa recunoasca mana lui Dumnezeu intinsa impotriva lor spre rau.
19:18 In vremea aceea, vor fi cinci cetati in tara Egiptului, care vor vorbi limba Canaanului, si vor jura pe Domnul ostirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii!
In vremea aceea. Adica, atunci cand Egiptul va intelege nebunia si zadarnicia impotrivirii fata de vointa lui Dumnezeu (v. 17). Vezi aceeasi expresie in Isaia 2,11.17; 4,2; 26,1; 29,18; 52,6; Ioel 3,18; Zaharia 2,11; 9,16; 12,8; 13,1; 14,4.9; Maleahi 3,17. ,,In vremea aceea” pare sa fie o expresie tehnica a profetilor care se refera la timpul cand Dumnezeu Se descopera natiunilor si stabileste imparatia mesianica. Restul capitolului 19 din Isaia (versetele 18-25) constituie o profetie conditionala cu privire la timpul cand, potrivit cu planul original al lui Dumnezeu pentru evanghelizarea lumii (vezi p. 29, 34), egiptenii urmau sa ajunga la cunoasterea adevaratului Dumnezeu si sa-I serveasca asa cum facea poporul evreu (vezi v. 25).
Cinci cetati. Ori cinci cetati specifice, dar nenumite (Heliopolis, Leontopolis, Elefantina, Dafnae si Memfis au fost sugerate), ori numai un numar rotund. Dintre egiptenii pagani, care multa vreme lepadasera solia harului lui Dumnezeu, multi urmau sa se intoarca la Domnul si sa invete ,,limba” si felul de purtare al poporului lui Dumnezeu (vezi p. 29). In Tefania 3,8-10 este prezentat un tablou asemanator (vezi si Zaharia 14,16-19).
Jura. Adica, vor face un legamant de ascultare de Domnul, recunoscandu-L pe El ca adevaratul Dumnezeu.
Cetatea nimicirii. Ebr. ’ir haheres, literal, ,,cetatea nimicirii”. Cincisprezece manuscrise ebraice, sulul 1QIsa de la Marea Moarta, versiunea lui Symmachus a LXX-ei, Vulgata si Araba, zic ’ir hacheres, sau echivalentul lui ,,cetatea soarelui”. Numele cetatii egiptene Heliopolis inseamna ,,Cetatea Soarelui”. Heliopolis este numele grecesc al cetatii On, mentionata in Geneza 41,45.50. Era situata aproape de tarmul rasaritean al Nilului, la 19 mile spre nord de Memfis (Nof; vezi Isaia 19,13), si aproape direct la apus de capatul de nord al Golfului de Suez. Ieremia (Ieremia 43,13) se refera la cetatea aceasta ca Beth-Semes, ebraicul pentru ,,Casa Soarelui”. Cetatea aceasta era centrul cultului soarelui. Daca exprimarea ’ir hacheres este corecta, Isaia se refera la faptul ca din cele ,,cinci cetati” care ,,vor jura pe Domnul ostirilor” una va fi Cetatea Soarelui, candva centrul cultului egiptean al soarelui.
19:19 Tot in vremea aceea va fi un altar pentru Domnul in tara Egiptului, si la hotar, va fi un stalp de aducere aminte pentru Domnul.
Un altar pentru Domnul. Doua temple ebraice au fost inaltate mai tarziu in Egipt, unul la Elefantina, construit inainte de 525 i.Hr., si distrus in 410, si celalalt la Leontopolis in Delta, aproape de Memfis, construit ca raspuns la cererea lui Onias facuta lui Ptolemeu Philometor si Cleopatrei pe la 150 i.Hr. Totusi, este foarte improbabil ca vreunul dintre aceste doua temple sa fie amintit aici. Prezicerea din versetele 18-25 este strict conditionala (vezi comentariul la v. 18). Nu s-a intamplat niciodata ca egiptenii sa jure ascultare de adevaratul Dumnezeu (v. 18) si sa devina poporul Lui (v. 25). Prezicerea aceasta nu s-a implinit niciodata, in parte pentru ca Israel s-a dovedit necredincios fata de sarcina sacra incredintata lui (vezi p. 30-34). Daca Israel s-ar fi dovedit credincios, oameni de toate nationalitatile, inclusiv egipteni, s-ar fi intors la Domnul (vezi Zaharia 14,16-19). Centrele pentru inchinarea la adevaratul Dumnezeu le-ar fi inlocuit pe cele in care se aducea inchinare zeilor pagani. Profetul anticipa un timp cand lumea se va intoarce la Domnul si-I va sluji. Ca urmare a esecului lui Israel, insa, aceasta profetie conditionala nu s-a putut implini. Totusi, pe noul pamant toate natiunile celor mantuiti se vor inchina Domnului (Isaia 11,9; 45,22.23; Daniel 7,27).
19:20 Acesta va fi pentru Domnul ostirilor un semn si o marturie in tara Egiptului. Ei vor striga catre Domnul din pricina asupritorilor, si El le va trimite un mantuitor si un aparator, care sa-i izbaveasca.
Le va trimite un mantuitor. Profetia conditionala continua (vezi comentariul la v. 18).
Un aparator [KJV: ,,Unul mare”]. Ebr. rab, de unde cuvantul rabbi, insemnand ,,marele meu”. Sulul 1QIsa de la Marea Moarta zice yrd, care ar putea sa fie sau de la radah, ,,a carmui”, ,,a domina”, sau de la yarad, ,,a descinde”, ,,a cobori”. In primul caz ultima parte a v. 20 ar suna astfel: ,,el va carmui si-i va mantui”, iar in al doilea ,,el va cobori si-i va mantui”. Ultimul este cel mai probabil.
19:21 Atunci Domnul Se va descoperi Egiptenilor, si Egiptenii vor cunoaste pe Domnul in ziua aceea. Vor aduce jertfe si daruri de mancare, vor face juruinte Domnului si le vor implini.
Vor cunoaste pe Domnul. ,,In vremea aceea” (v. 18). Binecuvantarile evangheliei nu se vor afla in posesia exclusiva a lui Israel (vezi p. 28-30).
19:22 Astfel, Domnul va lovi pe Egipteni, ii va lovi, dar ii va tamadui. Ei se vor intoarce la Domnul, care-i va asculta, si-i va vindeca.
Ii va lovi, dar ii va tamadui. Solia lui Isaia pentru Egipt a inceput cu o profetie de judecata si nenorocire (versetele 1-17). Dar Domnul este un Dumnezeu al indurarii. El loveste pentru ca sa tamaduiasca. Scopul lui Dumnezeu cand trimite judecati nu este nimicirea, ci refacerea, atat pentru Egipt, cat si pentru Iuda.
19:23 In aceeasi vreme, va fi un drum care va duce din Egipt in Asiria: Asirienii se vor duce in Egipt si Egiptenii in Asiria, si Egiptenii impreuna cu Asirienii vor sluji Domnului.
Egipt in Asiria. Isaia anticipa ziua cand Egiptul si Asiria se vor inchina Domnului (vezi comentariul la v. 18). Natiunile vor trai laolalta in pace si fraternitate, fericite sa-i slujeasca Domnului. Profetia aceasta isi va avea implinirea pe pamantul innoit, cand toti Il vor cunoaste, ,,de
la cel mai mic pana la cel mai mare” (Ieremia 31,34; comp. Isaia 11,16; 35,8). Sluji. Adica, ,,inchina”.
19:24 Tot in vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul si cu Asiria, ca o binecuvantare in mijlocul pamantului.
Verset ce nu a fost comentat.
19:25 Domnul ostirilor ii va binecuvanta si va zice: Binecuvantat sa fie Egiptul, poporul Meu, si Asiria, lucrarea mainilor Mele, si Israel, mostenirea Mea!
Egiptul, poporul Meu. Israelitii ajunsesera sa se considere poporul Domnului in mod exclusiv. Ei uitasera ca El era Dumnezeu intregului pamant si ca dorea ca toate natiunile sa fie mantuite. Isaia ii arata aici poporului Israel ocaziile si raspunderile lui. Venise timpul ca Asiria pagana, ca si Egiptul, sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Osea a avut o viziune asemanatoare (Osea 1,10).