18:1 Vai de tine, tara, in care rasuna zanganit de arme, si care esti dincolo de raurile Etiopiei!
Tara in care rasuna zanganit de arme. Literal, ,,tara greierilor inaripati” sau ,,tara aripilor zbarnaitoare”. Ebr. silsal, ,,greieri”, este tradus ,,lacusta” in Deuteronom 28,42 [KJV], si ,,timbale” in 2Samuel 6,5; Psalmi 150,5. Aici se face referire la Etiopia (vezi comentariul la Geneza 10,6). O emblema egipteana populara era un disc solar cu aripi intinse. In capitolul acesta si in cel urmator, Etiopia si Egiptul sunt grupate laolalta. Dinastia a Douazeci si Cincia a guvernat intreg Egiptul intre aproximativ 715 si 663 i.Hr., cand Egiptul a fost guvernat de un sir de regi ,,etiopieni” (de fapt nubieni) (vezi Vol. II, p. 52, 53). Taharka, care a detinut tronul de la aproximativ 690 pana la 664, era Tirhaca (2Regi 19,9) a carui interventie in Iuda Sanherib se astepta sa o intalneasca. Cand ,,etiopienii” au plecat din ceea ce acum este Sudanul, si si-au extins stapanirea peste intreg Egiptul, si cand au amenintat ostile Asiriei, care invadau atunci Iudeea, aceia dintre israeliti care erau inclinati sa-si puna increderea in oameni si in cai si nu in Dumnezeu, s-au indreptat catre Etiopia dupa ajutor. Domnul dorea ca poporul Sau sa-si dea seama ca adevarata aparare trebuie sa fie gasita in El si nu in fortele Egiptului. La urma urmelor, egiptenii erau numai oameni, si inca oameni pacatosi; acum le venise randul ca o nenorocire sa fie vestita asupra lor. Era mai bine sa-si caute adapost sub aripile Atotputernicului (Psalmi 17,8; 57,1; 91,4) decat sub aripile zbarnaitoare ale Egiptului. Egiptul ar putea parea formidabil, dar taria lui va lipsi atunci cand Dumnezeu Isi va fi rostit vaiul asupra lui (vezi comentariul la Isaia 19,1).
18:2 Tu, care trimiti soli pe mare, in corabii de papura care plutesc pe luciul apelor! Duceti-va, soli iuti, la neamul acela tare si puternic, la poporul acela infricosat de la inceputul lui, neam puternic care zdrobeste totul, si a carui tara este taiata de rauri.
Care trimiteti soli. Solii acestia pare sa fi fost trimisi sa invite pe Iuda sa se uneasca cu egiptenii intr-o alianta impotriva Asiriei.
Pe mare. Termenul pentru ,,mare” se considera ca aici se refera la Nil. Fluvii mari ca Nilul si Eufratul pare sa fi fost numite in felul acesta (vezi Isaia 19,5; 21,1; Naum 3,8), asa cum sunt numite si in araba moderna. Pe Nil se foloseau barci facute din papura impletita si prinsa la un loc prin funii.
Duceti-va, soli iuti. Ebraica restului v. 2 este nesigura, si multe sugestii diferite au fost facute cu privire la felul cum ar trebui tradusa. Totusi, Isaia pare sa sfatuiasca Etiopia sau Egiptul, ca trimitand ambasadori la Iuda ii trimitea la un popor imprastiat si lovit ca urmare a razboiului. Invaziile asiriene au devastat tara, coplesind-o ca un potop (vezi cap. 8,7.8) si lasand-o jefuita si calcata in picioare. Egiptenii nu vor castiga nimic din alianta propusa cu Iuda, si, din cauza aceasta, Egiptul nu va putea nici sa ajute pe Iuda.
18:3 Voi toti, locuitori ai lumii si voi, locuitori ai pamantului, luati seama cand se inalta steagul pe munti, si ascultati cand suna trambita!
Voi toti locuitorii. Toti oamenii trebuie sa ajunga sa cunoasca faptul ca Domnul este la conducerea treburilor pamantului (vezi comentariul la Daniel 4,17.37). Dumnezeu este Cel care coordoneaza treburile popoarelor. Vorbind figurat, El este Cel care ridica un semnal (vezi Isaia 5,26) pe varful muntilor, spunandu-le popoarelor ceea ce au si nu au voie sa faca.
18:4 Caci asa mi-a vorbit Domnul: Eu privesc linistit din locuinta Mea pe caldura arzatoare a luminii soarelui, si pe aburul de roua, in vipia secerisului.
Eu privesc linistit. Versetul 4 prezinta un tablou impresionant al calmului si al modului linistit in care Domnul Isi realizeaza vointa printre popoare (vezi Ed 173). Ochiul Lui este peste tot, si mana Lui este la conducere. Cu grija calma El trimite pedeapsa sau binecuvantarea, tratand toate popoarele conform nemarginitei Sale intelepciuni si dreptati. Nimic nu se poate intampla fara stiinta Lui; nici o pedeapsa nu poate veni fara permisiunea Lui. Cand granele coapte sunt gata pentru seceris, El Isi trimite seceratorii sa-si indeplineasca misiunea.
18:5 Dar inainte de seceris, cand cade floarea, si rodul se face agurida, el taie indata mladitele cu cosoare, ba taie chiar lastarii si-i arunca
Taie… si-i arunca. Descrierea de catre Isaia a lucrarii seceratorilor divini continua (vezi Matei 13,39; Apocalips 14,14-20). Pamantul este un intins camp care trebuie secerat. Cand, in intelepciunea Lui nemarginita, Domnul vede ca o natiune este coapta pentru nimicire, El isi trimite seceratorii sa o taie (vezi Daniel 4,13-15; 5,25-31).
18:6 Si Asirienii vor fi lasati astfel prada pasarilor rapitoare din munti si fiarelor pamantului; pasarile de prada vor petrece vara pe trupurile lor moarte, si fiarele pamantului vor ierna pe ele.
Lasati prada pasarilor. Cand Domnul Si-a facut lucrarea si o natiune si-a primit mustrarea divina, este ca si cum lastarii si ramurile au fost taiate pentru a fi imprastiate fara mila si lasate prada fiarelor pamantului si pasarilor cerului.
18:7 In vremea aceea, se vor aduce daruri de mancare Domnului ostirilor, de poporul cel tare si puternic, de poporul cel infricosat de la inceputul lui, neam puternic, care zdrobeste totul, si a carui tara este taiata de rauri: vor fi aduse acolo unde locuieste Numele Domnului ostirilor, pe muntele Sionului.
Se vor aduce daruri. La nimicirea lui, un popor este descris ca o jertfa sau ,,daruri” aduse Domnului. Razboiul va aduce suferinta, pustiire si durere. Natiunea iudaica va fi stramtorata, imprastiata, calcata in picioare si jefuita de catre vrajmasii ei, dar rezultatul final va fi o natiune noua care sa-L recunoasca pe Domnul si sa-I slujeasca.